iunie 2014 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: duminică 29 iunie 2014

La 64 de ani, cunoscutul regizor chinez Zhang Yimou revine in prim plan cu cel mai nou film al sau, “Coming Home”, ce a avut premiera la recentul festival de la Cannes. Nominalizat de 3 ori la Palm D’Or si premiat de 3 ori la acelasi festival in urma cu 20 de ani, Zhang Yimou a participat, de aceasta data la Cannes, doar in afara competitiei, Criticii de film au avut pareri impartite dupa vizionarea productiei, unii elogiind-o, altii ramanand indiferenti si considerand-o o realizare obisnuita a marelui regizor. Filmul spune povestea unei familii al carei destin e ravasit de Revolutia Culturala chineza, familie care incearca sa se reuneasca odata cu trecerea anilor si sa lase in urma ranile deschise ale trecutului. Titlul filmului, “Intoarcerea acasa”, e o metafora ce face referire tocmai la acest lucru, simbolizand totodata si revenirea societatii chinezesti la o normalitate odata cu incheierea Revolutiei Culturale atat de controversate a lui Mao Zedong. In rolul principal o revedem pe nimeni alta decat muza regizorului, Gong Li, cea cu care a colaborat inca de la primele sale filme de la sfarsitul anilor ’80, inceputul anilor ’90. Votata cea mai frumoasa femeie chineza a anului 2006, Gong Li, ajunsa la 49 de ani, are o prestatie induiosatoare in rolul unei profesoare ce se lupta sa-si revada sotul dupa 20 de ani. In rolul sotului a fost distribuit veteranul Chen Daoming (59 de ani), ce a putut fi vazut in alte filme chinezesti de success ale ultimilor ani, precum “Back to 1942”, “Aftershock” sau “The Treasure Hunter”. “Filmat in intregime in Beijing, cu un buget redus, “Coming Home” a avut premiera in China pe 12 iunie, cu doar 2 saptamani in urma. In prima zi de la premiera, filmul a obtinut incasari de aproape 4 milioane de dolari, iar pana in prezent, fara ca ciclul de rulare in cinematografele chinezesti sa se fi incheiat, “Coming Home” a obtinut peste 48 de milioane de dolari, inregistrand un adevarat record pentru un film artistic. Incasarile uriase ale acestui film confirma popularitatea marelui regizor in China, in ciuda ultimului scandal in care a fost implicat (cel privind incalcarea legislatiei in privinta numarului de copii pe care un cuplu il poate avea). Filmul are la baza romanul “Ilegalistul Lu Yanshi” scris de autoarea Gelin Yan, celebra pentru alte cateva romane deja ecranizate cu succes, precum “Xiu Xiu: The Sent Down Girl”, “Siao Yu”, “13 Flowers of Nanjing” (ecranizata de acelasi Zhang Yimou in “Flowers of War”). Scriitoarea a colaborat si cu colegul de generatie al lui Yimou, Chen Kaige, la scrierea biografiei lui Mei Lanfang, ce a stat la baza productiei “Forever Enthralled”.

Revolutia Culturala, China, anii ’60. Tovarasa Yu e profesoara de gimnaziu, bucurandu-se de respectul oamenilor din jurul ei. Mandria ei e Dandan, fiica ei minora, o tanara ambitioasa ce munceste din greu pentru a-si implini visul de moment, anume sa fie protagonista reprezentatiei de balet muncitoresc “Detasamentul Rosu al Femeilor”. Profesoara Yu a fost nevoita sa-si creasca singura fiica de la varsta de 3 ani datorita faptului sa sotul ei, profesorul Lu, a fost arestat de autoritatile comuniste si condamnat la ani grei de inchisoare pentru vederile sale de dreapta. De mai bine de 10 ani, profesoara Yu nu mai stia nimic despre sotul ei, astfel ca singura speranta era reusita fiicei ei in viata. Dar un lucru neasteptat avea sa schimbe totul. Intr-una din zile, profesoara Yu e cautata de agenti de partid care o informeaza ca sotul ei a evadat in timpul unui transfer. Vestea o tulbura vadit pe profesoara Yu, careia i se cere cooperare deplina in cazul in care sotul ei ar incerca sa o contacteze. In definitiv, Lu nu era decat un dusman al poporului si al Partidului, care isi merita moartea pentru evadare. Speranta incepe sa renasca in mintea si sufletul profesoarei, care se pregateste si se asteapta ca cel pe care nu l-a mai vazut de un deceniu, iubirea vietii ei, sa-i bata la usa. Nu de aceeasi parere este si Dandan, fiica ei, care ii reproseaza mamei sale faptul ca nu se gandeste deloc la viitorul ei de dansatoare. De altfel, evadarea tatalui pe care nu si-l aminteste mai deloc ii va aduce doar deservicii, astfel ca fata nici nu concepe ca mama ei sa se intalneasca in secret cu acesta. E momentul in care intre cele doua se produce o ruptura, profesoara Yu urmand chemarea inimii. Intr-un final, intalnirea celor doi are loc intr-o gara. Dar…

“Coming Home” spune o poveste de iubire tragica, fara a ezita sa flirteze cu o critica istorica la adresa Revolutiei Culturale, prezentand efectele politicilor sociale din trecut asupra destinului unei familii obisnuite. In fapt, e o drama despre vinovatie, iubire si reconciliere, o oda dedicata valorilor fundamentale ce supravietuiesc in astfel de circumstante dure dictate de istorie, care, cum se stie, e scrisa de oamenii politici, omul de rand fiind victima colaterala a deciziilor politice. A 8-a colaborare dintre Zhang Yimou si Gong Li e un film cu accente melodramatice evidente, diferit de cele anterioare ale sale, in care regasim chiar fragmente din viata si experienta regizorului din anii Revolutiei Culturale. Tatal lui Zhang Yimou s-a inrolat in armata nationalista a lui Chiang Kai-shek, in timpul Razboiului Civil chinezesc, iar unchiul si fratele sau mai mare au urmat armata nationalista la infrangerea sa in 1949 si la retragerea in Taiwan. Astfel ca anii tineretii au fost dificili pentru Yimou, care se tragea dintr-o familie cu vederi de dreapta. In anii Revolutiei Culturale, acesta a abandonat scoala si s-a dus sa munceasca ca fermier timp de 3 ani, apoi la o fabrica de textile timp de 7 ani. Abia apoi a deprins arta fotografica si desenul, si-a desavarsit atractia catre aceste domenii si s-a apropiat de film. Insa experienta din anii Revolutiei Culturale o regasim in multe din filmele sale; nu neaparat ca subiect principal, ci ca elemente care contribuie din plin la recrearea atmosferei acelor ani. Intrebat recent de ce a ales sa produca acest film acum, regizorul a raspuns: “Nu am ales sa o fac acum. S-a intamplat pur si simplu pentru ca am intrat in posesia romanului [pe baza caruia s-a facut filmul]. China e flamanda dupa scenarii bune si e foarte greu sa reusesti sa pui mana pe unul. Am facut acest film pentru a testa piata. Daca dam gres cu el, vom blestema putin si vom uita, dar daca filmul se va descurca bine, ne va da incredere.” Testul se pare ca a reusit, dupa 2 saptamani filmul incasand aproape 50 de milioane de dolari, fiind un adevarat record pentru un film artistic, si unde ? Tocmai in China, unde in ultimii ani filmele cu peste 50 de milioane de incasari erau productii comerciale cu bugete de zeci de milioane de dolari. Succesul acestui film – pentru ca despre asta vorbim, despre un adevarat succes, demonstreaza ca si publicul tanar este interesat de propria istorie, dar si de marii regizori cu care China se mandreste in toata lumea. Strict istoric, Revolutia Culturala sfarsita in 1969 (de fapt 1976, cand au fost eliminate si ultimele elemente ale miscarii) e considerata de istoriografia chineza ca o eroare a carei responsabilitate apartine in totalitate lui Mao Zedong, nu Partidului Comunist, ramanand un subiect sensibil in istoria recemnta a Republicii Populare China. Zhang Yimou doar se conformeaza acestei pozitii oficiale si prezinta povestea unui profesor condamnat pentru orientarea sa de dreapta, care odata cu incheierea Revolutiei Culturale revine acasa, fiind reabilitat printr-o notificare oficiala de cateva randuri, de parca, ce ironie, acele randuri ar fi sters cu buretele anii de izolare si suferinta din taberele de munca unde a fost dus. “Coming Home” e un film ce pledeaza pentru valorile familiei, si daca publicul occidental ar putea vedea in el un film putin sentimental, pentru chinezi e un film care cu siguranta misca inimile profund, fiind mai mult ca sigur vazut ca un pas pe drumul spre reconciliere. Gong Li revine cu un rol mare, tragic si nu in ultimul rand simbolic, interpretarea ei fiind senzationala. Coloana sonora, scenografia si decorurile ne poarta usor in niste vremuri care noua, romanilor, ne amintesc de ceva care desi e de mult trecut, inca face parte intregranta din fiinta si mentalitatea noastra. Sa fie fantoma trecutului sau doar iluzia ei ?

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team Romania) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 28 iunie 2014

Filmat in vara lui 2007 in mare parte pe o insula, “Unforgettable” ne poarta intr-o calatorie in timp in Coreea anilor ’70 prin intermediul amintirilor personajului central, un invatator de scoala primara pentru care copilaria a insemnat, in afara de greutati si griji, si o raza de speranta. Filmarile au fost realizate in asa fel incat daca urmaresti filmul si atmosfera acestuia, nici o clipa nu ai spune ca e un film ce a avut premiera in anul 2008, ci e unul mai degraba realizat undeva la inceputul anilor 2000, in stilul unui “Harmonium in My Memory”. Un lucru este cert, atmosfera in mod sigur te va purta cu gandul spre anii ’70, si nici un moment nu vei resimti prezentul cu toate noutatile sale tehnologice care ne controleaza viata de zi cu zi. Povestea este una simpla, dar mai important decat ea e modul in care e spusa, care e pur si simplu induiosator. Cu doua personaje principale in doua perioade de timp diferite, “Unforgettable” are in distributie o multime de copii, ce nu sunt nici macar actori, lucru care contribuie din plin la naturaletea fiecarei scene. In rolul principal il putem vedea pe Lee Chang-hoon, un actor ce aduce putin la fizic cu Uhm Tae-woong, recent vazut in rolul negativ din serialul “When a Man Loves”, mult schimbat. Rolul principal feminin, cel al invatatoarei Kim, e interpretat de actrita debutanta Oh Su-ah, ce a renuntat intre timp la actorie, debutand si pe micul ecran in 2009 intr-o aparitie cameleonica intr-un episod al serialului “Korean Ghost Stories”. In mod suprinzator, realizatorii filmului au pus mare accent in promovarea filmului pe distribuirea actorului-copil Yoo Seung-ho in rolul invatatorului in anii copilariei. Probabil interesul comercial a fost cel care a impins numele tanarului star in devenire alaturi de numele celor 2 actori adulti mai putin cunoscuti, deoarece Yoo Seung-ho (14 ani la data filmarilor) a avut un rol secundar in acest film, iar in unele locuri chiar pare mai matur decat ceilalti copii, care nici macar nu sunt actori. Desi nici un actor nu iese in mod special in evidenta, desi povestea este simpla, fara mari pretentii, realizarea filmului e una ce te vrajeste pur si simplu. Coloana sonora romantica si tema in sine a filmului – amintirile si copilaria – te rascolesc si te cuceresc definitiv de la primele cadre pana la final, transformand “Unforgettable” intr-unul din cele mai frumoase filme coreene pe tema copilariei realizate vreodata.

Jang Kil-soo (Lee Chang-hoon) e un invatator la o scoala din mediul rural din Coreea zilelor noastre, o meserie care ii aduce multe satisfactii dar si ii starneste multe amintiri. Amintiri din cauza carora, probabil, si-a si ales meseria de dascal. In momentul in care incearca sa isi duca elevii intr-o excursie de 4 zile si 3 nopti, directorul scolii se opune vehement ideii novative, considerand-o nepotrivita. Vacanta de vara se apropie si la ultima ora de curs, dezamagit de refuzul directorului, le da elevilor sai o tema de casa: in momentul reinceperii scolii, fiecare elev sa povesteasca cea mai pretioasa amintire acumulata pe durata vacantei de vara. Napadit de amintirea copilariei si de o intamplare din anii scolii primare, Kil-soo decide sa calatoreasca pe insula copilariei sale, Shindo, locul de unde a plecat sa infrunte lumea. Revenit pe insula, da peste scoala pustie si darapanata unde a invatat, iar amintirile incep sa-i inunde sufletul… Si se regaseste copil, pe o insula inapoiata si saraca a Coreei anului 1976. Abandonat de mama lui, plecata la Seul sa-si castige existenta si lasat impreuna cu sora mai mica sa fie crescuti de un tata alcoolic si violent, Kil Soo descopera fascinat minunatiile pe care invatatoarea Kim, o femeie de varsta mamei sale, le destainuie elevilor ei. Toata lumea ramane atrasa de o bicicleta desenata de invatatoare pe tabla, intrebandu-se ce poate fi ? Iar lamuririle vin ulterior: in Seul, toata lumea se deplaseaza cu biciclete. Si, mai mult decat atat, Seul e tinta unei excursii cu clasa pe care tanara invatatoare vrea sa o organizeze la o fabrica de prajituri unde fusese invitata cu elevii. Bucuria acestora e nespusa, dar apar doua mari probleme: banii pentru deplasare si, mai ales, mentalitatea parintilor copiilor, niste insulari cu orizonturi inguste ce nu vad in aceasta excursie nici o oportunitate pentru copiii lor.

“Unforgettable” este un film despre copilarie. Si despre amintiri. Si mai ales despre oamenii care insufletesc aceste amintiri. Cu o sensibilitate aparte, regizorul debutant Song Dong-yoon ne spune povestea pe doua planuri temporale diferite, fara ca vreo deosebire sa poata fi simtita. Pe de o parte avem planul prezentului, Coreea anului 2008, intr-o asezare rurala, in care singurul lucru ce tradeaza timpurile prezente sunt telefoanele celulare ale elevilor cu parinti mai avuti sau sfatul profesorului Jang dat elevilor sai sa nu stea toata vara la jocurile video de pe calculator. Pe de alta parte avem lumea Coreei anilor ’70, despre care profesorul Jang isi aminteste cu drag. Coreea copilariei sale nu e lumea in care profesorul Jang e protagonistul povestii; el e un simplu spectator ca elev de scoala primara pe o insula uitata de lume. Personajul central al povestii e altcineva, anume invatatoarea Kim Eun-young, cea care din dragoste pentru meseria pe care si-a ales-o, a optat sa se intoarca din Seul pe insula unde a copilarit si sa predea copiilor de acolo. Aceasta este, pentru copii, mai mult decat o invatatoare care le calauzeste primii pasi in viata, e ca o adevarata mama pentru ei, severa cand fac boacane, iertatoare si intelegatoare cand acestia au nevoie de ajutor. Stiind ca viata niciunuia dintre copii nu este una plina de nuante de roz, toti provenind din familii sarace ce-si castiga existenta din pescuit sau din cules de stridii si scoici (din ce altceva poti trai pe o insula prafuita, uitata de timp si de autoritati ?), invatatoarea Eun-young incearca sa aduca o raza de speranta in copilaria acestor copii. Corespondand intens cu reprezentantii unei fabrici de dulciuri din Seul, reuseste intr-un final sa-i convinga sa accepte o vizita a clasei sale la fabrica. Pentru copii, aceasta e o rara oportunitate de a parasi insula, de a vedea altfel lumea, multi dintre ei nevazand in viata lor o bicicleta, un tren, o motoreta… Astfel ca invatatoarea incearca sa-i pregateasca pe copii de socul descoperirii civilizatiei, tinandu-le o lectie teoretica despre bicicleta. Dar toate aceste eforturi sunt la un pas de a fi zadarnicite de mentalitatea localnicilor, care daca la inceput aveau sentimente de admiratie pentru tanara invatatoare, ce si-a sacrificat tineretea pentru a-i educa pe copiii lor in acel loc uitat de lume in care nici un invatator n-a rezistat mai mult de un an, mai tarziu, cand afla de intentia excursiei invatatoarei, devin refractari si isi pun intrebarea simpla: “Ce folos pentru copiii lor, cata vreme cand vor fi mari vor face ce fac si ei, adica vor pescui si vor strange stridii pentru a-si castiga existenta ?” Astfel, filmul ne ofera o introspectie a gandirii omului simplu, de la tara, din Coreea anilor ’70, o mentalitate care poate fi regasita in orice loc de pe mapamond in orice perioada de timp, in regiunile mai sarace si inapoiate. Am vazut-o si in Sudul sarac italian, o vedem cu ochii nostri in mediul rural romanesc in care tehnologia si civilizatia parca refuza sa patrunda pana si in secolul XXI. Copii care la 6 ani se imbata consumand pe ascuns alcool, tratamente violente aplicate de parinti minorilor, mentalitatea ca acestia obligatoriu trebuie sa le calce pe urme, parintii considerandu-se singurele modele demne de urmat pentru copii etc etc, toate aceste lucruri spuse in film sunt de fapt realitati crunte in tarile in care progresul e doar o promisiune pe buzele unor politicieni dezinteresati de soarta semenilor lor. Suna oare prea familiar ? Lumea din “Unforgettable” e una cu adevarat de neuitat, si asta nu pentru frumusetea acelor locuri si timpuri, ci pentru ca regizorul reuseste un lucru pe care putini cineasti il reusesc, anume sa transpuna amintirile celui care aparent pare a fi personajul principal al povestii, elevul de ieri, in orizontul de asteptari al spectatorului, in asa fel incat urmarind filmul ai senzatia ca prin intermediul acelor amintiri calatoresti si tu in timp, in niste locuri care, in mod straniu, ti se par familiare. Dar poate lucrul care e cel mai fascinant la acest film e miracolul pe care ni-l prezinta. Miracolul pe care il reuseste invatatoarea Kim nu se vede pe loc; ea nu reuseste sa schimbe o mentalitate, ea reuseste sa miste niste suflete. Cele ale elevilor ei. Peste ani, Kil-soo, pentru care invatatoarea a fost ca o mama la propriu, isi aminteste de ea ca de un model care i-a inspirat drumul in viata, ca de un exemplu calauzitor in a deveni om cu O mare. Si, paradoxal, meseria aleasa de el nu e una intamplatoare: cea de profesor. Oare ce dascal nu si-ar dori acest lucru ?

Un film deosebit, care va va misca sufletele si inevitabil va va trezi amintiri despre copilarie asa cum poate nici un alt film nu a reusit sa o faca vreodata.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 21 iunie 2014

Una din cele mai asteptate productii chinezesti ale ultimilor ani a fost “Iceman”, un film ce reia povestea dintr-un clasic din 1989, adaptand-o la realitatile secolului XXI. Proiectul a atras atentia inca de acum cativa ani de cand s-a vorbit de el, si trebuie spus ca filmarile au inceput in decembrie 2012, avand un buget initial de doar 12,9 milioane dolari. Dar cum productia a avansat foarte greu, filmarile realizandu-se incet, bugetul s-a dublat in cele din urma, ajungand la aproximativ 32,4 milioane dolari. Una din scenele importante trebuia sa se filmeze pe un pod cheie al Hong-Kong-ului, Tsing Ma, dar autoritatile nu si-au dat acordul pentru filmari, astfel ca 6 milioane de dolari au fost investiti pentru construirea unei imitatii a podului. Protagonistul filmului, nimeni altul decat starul filmelor de actiune Donnie Yen, s-a ocupat si de coregrafia scenelor de lupta. Scena de lupta de pe pod a durat cam 7 minute si, dupa spusele lui Yen, filmarea ei a luat cam 10 zile de munca a intregii echipe de actori si cameramani. Filmul e regizat de acelasi Law Wing-cheung, ce a regizat recentul “The Wrath of Vajra”, si in ciuda asteptarilor si bugetului urias, la box-office a reusit sa obtina doar 26 de milioane de dolari. Ca incasari, filmul poate fi considerat un succes in comparatie cu alte filme autohtone ale acestui an, insa doar din proiectarea lui in China nu s-a reusit acoperirea costurilor de productie. Poate ca partea a doua a sa va mai compensa din pierderi.

Hong Kong, 2013. Un camion ce mergea cu viteza pe autostrada are un accident si se prabuseste intr-o zona de periferie locuita de oamenii strazii. Dintr-o capsula iese un personaj ciudat in straie de soldat medieval, care mai apoi se pierde in jungla de asfalt. He Ying (Donnie Yen), caci despre el este vorba, a fost in urma cu 400 de ani comandantul Garzii Regale in timpul dinastiei Ming, dar in istorie i-a ramas faima de tradator, spunandu-se ca acesta ar fi incheiat o intelegere cu piratii japonezi, ridicandu-se impotriva urmasului Imparatului pe care l-a slujit toata viata. Drept urmare, Imparatul a decis inlaturarea sa din functia ocupata, anchetarea sa si starpirea familiei tradatorului. In timp ce trimisii Imparatului ii citeau acestuia porunca imperiala undeva la granita cu India, pe o ninsoare naprasnica, in munti, He Ying reuseste sa scape, dar e prins, impreuna cu cei doi urmaritori ai sai, sub o avalansa. 400 de ani mai tarziu, cadavrele lor sunt gasite intacte si, in secret, tinute intr-un laborator de catre adjunctul politiei din Hong Kong, Cheung (Simon Yam). In timpul nefericitului accident, Ying se trezeste din somnul de 400 de ani si ajunge sa rataceasca in Hong Kong-ul zilelor noastre. Impreuna cu May, o tanara care il gazduieste si-l ajuta sa se descurce in lumea de azi, porneste in cautarea Rotii de Aur a Timpului, un pretios dar primit de Imparatul Ming de la un Calugar din Borneo, despre care se spune ca permite calatoria in timp. Dar pe urmele sale se afla si ceilalti doi rivali de moarte ai lui Ying din perioada Ming, la fel de bine instruiti in artele martiale, dar si comisarul Cheung, care vrea sa-si rcupereze pretioasa comoara ce poate fi cheia nemuririi.

“Iceman” ne ofera o invitatie la aventura asa cum pana acum filmul chinezesc nu ne-a oferit inca sansa. Au mai fost productii chinezesti reusite cu aventuri si intoarceri in timp in ultimii ani, precum Treasure Hunter sau Treasure Inn, dar de data asta reteta este una tipic clasica: “Les Visiteurs”, productia franceza din 1993, in care un cavaler din secolul XII calatoreste in timp in secolul XX, dar mai ales “The Iceman Cometh” (1989), un clasic al cinematografiei din Hong Kong aproape uitat de timp, a carei poveste e respusa cu ajutorul mijloacelor tehnice ale secolului XXI intr-o forma moderna, captivanta. Orice comparatie cu productia clasica e total inutila pentru simplul fapt ca in acele timpuri, filmele erau altfel facute, cinematografia din Hong Kong a secolului XXI punand accentul pe latura spectaculoasa a povestii, dupa modelul tipic hollywoodian. “Iceman” e mai putin o productie chinezeasca, ca realizare, si mai mult una hollywodiana, in care exceleaza efectele speciale, vizuale si sonore, multe realizate pe calculator, al caror unic scop e sa ofere divertisment spectatorului. Iar din acest punct de vedere scopul e pe deplin atins. Mai mult, in final, spre satisfactia spectatorilor, se ofera promisiunea unei continuari, lucrurile nefiind deloc clarificate. In ciuda faptului ca criticile nu au fost excesiv de laudative la adresa filmului, unele fiind chiar acide, acuzand lipa de coerenta a scenariului, “Iceman” are o poveste usor de urmarit, amuzanta, cu urmariri spectaculoase si scene de lupta bine realizate, ce infirma parerea criticilor ce sunt de parere ca nici prezenta lui Donnie Yen in distributie nu a salvat productia. Probabil respectivii critici de film si-ar fi dorit sa-l vada pe Donnie Yen in vreun film artistic, considerand ca dupa atatea roluri reusite in filme comerciale, a sosit vremea sa schimbe genul. Spre nemultumirea lor, Donnie Yen inca face fata in roluri de actiune si istorice, la cei 50 de ani impliniti, iar rolurile dramatice de bunici pensionati mai au de asteptat. “Iceman” are de toate, pornind de la fascinatia unei calatorii in timp in dinastia Ming a secolului XVII la aventura indiana, mistere, urmariri, lupte spectaculoase, momente romantice si comice, dramatism si fantezie, toate intr-un amestec captivant pentru privitorul neutru, neinteresat de comparatiil cu alte poductii de gen. Personajul interpretat de Donnie Yen, He Ying, e un comandant militar devotat raposatului Imparat, caruia i se insceneaza o tradare de o anumita persoana din anturajul tanarului Imparat Tianqi. Fara a i se da ocazia de a-si demonstra nevinovatia, acesta trebuie sa-si razbune familia ucisa pentru tradarea sa inscenata si sa inlature anturajul negativ din jurul noului Imparat. Destinul face ca acesta sa inghete timp de 400 de ani si sa revina la viata in lumea contemporana, cautand o cale de a calatori inapoi in timp si a impiedica nenorocirea, asemeni unei povesti din epopeea Ramayana. In mod sigur partea a doua a filmului va dezvolta povestea pe ambele planuri temporale, cert e ca in aceasta parte personajul nostru rataceste in prezent, minunadu-se de evolutia umanitatii in cei 400 de ani de la stingerea dinastiei Ming. Un film placut de urmarit, divertisment garantat si promisiunea unei continuari si mai captivante.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 20 iunie 2014

“Once Upon a Time in Shanghai” (2014) ne poarta din nou inapoi in timp in Shanghai-ul anilor ’30, fiind o productie care foarte bine poate sta alaturi de alte realizari similare ale producatorilor chinezi ale ultimilor 6-7 ani, precum “The Last Tycoon” (2012), “Shanghai” (2010), Lust, Caution (2007) sau “Blood Brothers” (2007). Si cum de 2 ani nu am mai avut ocazia sa vedem o productie de gen, aceasta nu poate fi decat o veritabila delectare. Regizat de apreciatul Wong Ching-po (Revenge: A Love Story), “Once Upon a Time in Shanghai” e de fapt un remake dupa un film de succes al anilor ’70, “Boxer from Shantung” (1973). Chen Kuan-tai, protagonistul din acest film, chiar apare, la cei 68 de ani ai sai, intr-un rol secundar. Avem in fata un film de epoca, cu niste decoruri seducatoare, iar daca e un lucru care i-a iesit perfect regizorului e tocmai redarea atmosferei anilor ’30. Moda, decorurile, muzica, toate contribuie la un tablou idealizat al unui Shanghai aflat in pragul ocupatiei japoneze, caruia regizorul ii aduce o nota de originalitate prin imaginile aproape alb-negru si prin atentia la detalii de orice natura. Philip Ng (Invisible Target, House of Fury), actorul nascut in Hong Kong care si-a petrecut anii tineretii in State si care a revenit pe insula pentru a se face luptator de arte martiale si coregraf pentru scenele de lupta din filmele de arte martiale, interpreteaza rolul principal, demonstrandu-si indemanarea in stapanirea artelor martiale. Andy On il interpreteaza pe cel care avea sa-i devina model si prieten in acelasi timp, iar Sammo Hung completeaza o distributie de zile mari ce reinvie (a cata oara ?) mitul eroului chinez provenit din popor care are de infruntat coruptia propriilor conationali si lacomia invadatorului japonez. Efectele speciale si scenele de lupta spectaculoase sunt alte elemente de atractivitate ale acestui film, care i-au asigurat si succesul de box-office.

Shanghai-ul anilor ’30 reprezenta o atractie incredibila pentru oricine incerca sa-si schimbe destinul in bine. Multi tineri isi paraseau satele si orasele natale pentru a-si implini visul in stralucitorul Shanghai. Dar de cele mai multe ori acestia sfarseau in bande de gangsteri, punandu-si vietile in joc pentru unul din cei patru sefi de banda locala, ce formau Fratia Toporului, sau cadeau victime ale traficului si consumului de opiu. Ma Yongzhen e un tanar ce cauta si el sa-si implineasca visul, parasindu-si satul natal. Impreuna cu amicul sau Clatita si cu Micuta Flora, acesta pleaca in Shanghai pentru a-l gasi pe tatal fetitei si, desigur, pentru a-si face un rost in viata. Ma are insa un talent ascuns: pumnul sau e atat de puternic incat impreuna cu stapanirea la un nivel avansat a artelor martiale, aceste calitati il pot transforma oricand intr-un erou sau, de ce nu, intr-un anturaj prost, intr-un antierou. Fascinat de Shanghai, descoperind o noua lume la care pana mai ieri doar visa, Ma cunoaste cele doua fete ale Paradisului: pe de o parte viata de noapte, cluburile unde gangsteri dichisiti sau japonezi isi petreceau pe bani frumosi clipele libere in compania animatoarelor si dansatoarelor de pe scena, a bauturilor fine, a opiului si a jocurilor de noroc, si, pe de alta parte, viata din mahalaua Shanghai-ului, unde intr-o saracie lucie isi duceau traiul de zi cu zi o multime de chinezi de rand veniti de prin toate partile Chinei pentru a lucra si a-si schimba vietile. In momentul in care Long Qi, un gangster din afara Fratiei Toporului si totodata un excelent luptator il elimina pe proprietarul Clubului de noapte Bujorul, unul din cei 4 gansteri ai Fratiei, ceilalti 3 capi interlopi nu pot decat sa accepte faptul ca jumatate din Shanghai cade, practic, in mainile lui Long Qi. Dar planul lor e cu bataie lunga: cand Long Qi avea sa stranga suficiente bunuri, un asasin urma a fi trimis pentru a-l lichida, iar bunurile lui urmau a fi impartite intre cei 3 gangsteri. In acest conflict se implica si Ma, dar si japonezii.

Shanghai, orasul unde puteai munci o viata si sa te alegi sarac lipit, sau unde daca aveai curaj, puteai deveni respectat si temut in doar cateva luni. Un oras al contrastelor, un El Dorado pentru chinezul de rand, o promisiune de implinire a unui vis al unei vieti mai bune dar totodata si o groapa cu tigri a pierzaniei, pentru cei sedusi usor de visul imbogatirii peste noapte. In atmosfera anilor ’30, orasul era dominat, ca si Chicago-ul de altadata, de luptele intre gangsteri pentru influenta si putere. Traficul cu opiu, echivalent prin efectele sale cu cele devastatoare ale traficului cu alcool in perioada prohibitiei de peste Ocean, constituia principala marfa de contrabanda pe baza careia se puteau cladi imperii de carton. Efemere, acestea se puteau prabusi asemeni unui castel din carti de joc la cea mai mica adiere de vant, astfel ca gloria era la fel de lunga ca si vorba. In 2007, tanarul regizor Alexi Tan lansa pe piata un film produs de John Woo si Terence Chang, “Blood Brothers”, al carui scenariu semana destul de mult cu cel al lui “Once Upon a Time in Shanghai”. Si in acel film, un grup de prieteni sosea in Shanghai-ul anilor ‘30 pentru a se realiza in viata, insa apuca pe drumul gresit al gangsterismului, personajul principal, Daniel Wu, sfarsind prin a se indragosti de iubita sefului sau, lucru care pana la urma are consecinte fatale. De aceasta data, povestea de iubire e un fir secundar, insa nu e de ignorat, deoarece la momentul potrivit isi va juca rolul in puzzle-ul general. Brandul “Once Upon a Time” lansat de celebrul Sergio Leone merge in continuare cu succes mai departe. Aplicat la realitatile oricarei locatii de pe glob, ca e vorba de Vietnam, Anatolia, China, Mexic, America etc, povestea in general e aceeasi: un oras ce ofera iluzia implinirii viselor isi deschide portile unor straini, insa orasul isi are propriile sale legi, care dicteaza destine. Chiar daca vorbim de un remake, filmul are la baza un fragment din viata reala a unui expert in arte martiale ce a trait in secolul XIX, Ma Yongzhen, inscriindu-se in curentul ce a cuprins recent cinematografia din Hong Kong de prezentare a vietilor unor mari maestri de arte martiale, odata cu Ip Man. In 2012 chiar s-a realizat un serial de televiziune intitulat “Ma Yongzhen”. Ma, in interpretarea lui Philip Ng, este un personaj pozitiv prin excelenta. Spre deosebire de alte reprezentari ale maestrului de arte martiale, cand, spre exemplu, personajul cade in tentatia puterii si a banilor, in “Once Upon a Time in Shanghai” Ma e prezentat ca un personaj pur, ca sufletul unei natiuni care pastreaza in el toate valorile morale pe care societatea decadenta a acelor ani (in care luptele dintre gangsteri subminau stabilitatea unei societati si asa in pragul cuceririi de catre japonezi) le eluda. Baiatul venit de la tara ramane fidel principiilor sale morale, educatiei filiale primite de la mama sa, si nu cedeaza tentatiei imbogatirii sau puterii, pe care i-o ofera atat prietenul sau gangster Long Qi, cat si ceilalti trei rivali ai acestuia. Un personaj cu asemenea calitati morale poate am intalnit doar la interpretarile date de legendarul Bruce Lee eroilor sai. Iar miracolul se produce, pentru ca Ma reuseste sa intoarca de pe drumul pierzaniei tocmai pe cel care se autoproclamase rege al Shanghai-ului, si care printr-o transformare radicala devine prietenul sau.

Chiar daca nu este un film cu un buget urias si are o durata de doar 94 de minute, “Once Upon a Time in Shanghai” spune o poveste simpla, ce curge lin, previzibil pana la un moment dat, care reuseste sa suprinda, chiar daca in cadre fugare pe alocuri (a se vedea scena-cliseu a sosirii in Shanghai pe un vapor, pe care am vazut-o in atatea si atatea filme cu emigranti ce ajung pe Taramul Fagaduintei), cam tot ce a insemnat Shanghai-ul deceniului 3 pentru istoria Chinei. O dezvoltare a firului romantic si o intriga mai complicata, pe fondul unui film de cel putin doua ore ar fi tranformat cu siguranta productia intr-una de nivelul lui “The Last Tycoon”. Ramane un film reusit, ce-ti face placere sa-l urmaresti, fie ca esti un iubitor al filmelor de arte martiale, fie un nostalgic dupa vremuri de mult apuse. Satisfactia, din oricare categorie ai face parte, e garantata.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 19 iunie 2014

Dong Suk marcheaza o noua victorie, atat in afaceri cat mai ales in fata rivalului sau de moarte, Ji Hyuk. Pentru ca si-a dorit nespus sa puna mana din nou pe Hyun Sung Distribution, ii da ordin managerului Do sa cumpere cu orice pret actiuni de la angajatii companiei. Acest “orice pret” a insemnat sa produca o gaura in bugetul propriu, platind actiunile la de 3 ori valoarea lor de piata, pentru asta vanzandu-si actiunile detinute la Hyun Sung Energy. Plin de sine si sigur pe el, ii comunica personal victoria lui Kim Ji Hyuk, zambindu-i siret in fata. Ce nu stie el e ca a fost ultima sa victorie, ale carei costuri avea sa le simta curand pe propria piele. Nu la mult timp dupa, tatal sau il anunta ca unul din actionarii importanti ai Hyun Sung Energy, Pam Korea, solicita o sedinta de urgenta a actionarilor in vederea schimbarii consiliului director al companiei. Desi era o simpla formalitate, sforile trebuiau trase, astfel ca la data sedintei, membrii participanti sa fi facut deja jocurile in favoarea pastrarii actualei conduceri. Doar ca in cel mai neasteptat moment, isi face aparitia in sala de sedinte nimeni altul decat Kim Ji Hyuk. Cu imputernicirea Pam Korea in mana, actul ce il desemna reprezentant legal al acestei companii. Aparitia lui in scena creeaza mai intai rumoare, apoi planteaza in inima celor doi suferinzi corupti samanta indoielilor, in special Dong Suk avand o presimtire ca ceva rau se va intampla. Cum anticipa, de data asta nu s-a inselat…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 17 iunie 2014

Cand totul parea a merge bine pentru Kang Dong Suk, cea care ii strica toate asteptarile e viitoarea logodnica So Mi Ra. Data in vileag, aceasta isi prezinta odata cu demisia din Hyun Sung si intentia de a renuntat la orice relatie cu Dong Suk. Cu papucii dati, acesta nu mai are decat un gand: sa se razbune pe Ji Hyuk, care i-a luat tot: Hyun Sung Distribution, succesul in afaceri si, nu in ultimul rand, pe So Mi Ra. Daca ar fi deschis ca o fiinta rationala ochii, ar fi realizat ca toate au fost pierdute numai si numai din propriile greseli si din propria trufie. De ce ? Pentru ca asa cum o spune Jin Ah, ce a ajuns in doar cateva luni sa-l cunoasca pe Ji Hyuk mai bine decat oricine altcineva, acesta devine tot mai puternic pe masura ce i se pun tot mai multe piedici. Acesta e marele sau atu in fata familiei Kang, lucru pe care nimeni nu a fost in stare sa-l intuiasca macar. Prima victima a razbunarii lui Dong Suk e Dal Sook, femeia careia Ji Hyuk ii spune “mama”, ce e accidentata de gangsterul Jong Sik. Femeia ajunge in stare grava la spital, sansele unei recuperari totale fiind infime. Din acest moment e clar: razboiul cu Kang Dong Suk se va duce cu arme neconventionale si… pana la distrugerea totala. Trebuie cu orice pret sa-I gaseasca slabiciuna lui Dong Suk si a familiei sale… Raspunsul va veni de la cine se va astepta mai putin, adica de la So Mi Ra, care i se alatura din acest moment total in razbunare..

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 15 iunie 2014

Prezent in selectia oficiala a sectiunii “Panorama” la editia a 64-a a Festivalului International de film de la Berlin si la Festivalul de Film din Extremul Orient de la Udine din acest an, “That Demon Within” reuseste sa duca faima cinematografiei din Hong Kong din nou dincolo de granitele Chinei. Si daca avem in vedere faptul ca vorbim de o cinematografie marcata profund de spectacolul pirotehnic al actiunii fulminante, performanta acestui film e cu atat mai mare cu cat actiunea si spectaculozitatea sunt doar un pretext pentru a patrunde pe taramul unei psihodrame naucitoare. Dante Lam, premiat cu titlul de Cel mai bun regizor al anului 2008 la Hong Kong Film Awards pentru “Beast Stalker”, revine la genul sau preferat – thriller-ul psihologic – cu care a devenit extrem de apreciat in peisajul cinematografic din Hong Kong (Sniper, Fire of Conscience, The Stool Pigeon) pentru a aduce un tribut genului noir (si intr-o mai mica masura celui horror). Pornind de la un caz real (in general filmele sale au la baza cazuri reale, stiuta fiind consultarea organelor de politie de catre regizor in vederea gasirii temelor potrivite pentru filmele sale) si aducandu-i unele accente de supranatural, Dante Lam exploreaza lupta unui politist marginalizat cu propriile temeri, analizandu-i personalitatea pana in cel mai mic amanunt pe fundalul unor cazuri de jaf armat asupra unor magazine de bijuterii. Iar de aici pana la explorarea instinctului diabolic latent ce salasluieste in fiecare fiinta umana nu mai e decat un pas. “That Demon Within” a obtinut incasari de peste 20,4 milioane de dolari la box-office in China, iar in distributie, pe langa actorii preferati ai lui Lam ce au aparut si in celelalte filme ale sale, avem ocazia sa-l revedem in rolul principal pe Daniel Wu, ce are o prestatie deosebita, plina de expresivitate, in timp ce in rolul rivalului sau, Regele Demon, il revedem pe Nick Cheung (Beast Stalker, Stool Pigeon, The Conspirators, The White Storm), de aceasta data intr-un rol negativ, paradoxal mult mai sters ca in precedentele roluri negative cu care a impresionat si care i-au adus numeroase nominalizari si premii.

Dave Wong (Daniel Wu), avand indicativul PC63244, e un politist devotat meseriei practicate, care in viata de zi cu zi pare o persoana normala, avand grija de bunica sa, o batranica fata de care nu are nici o legatura de sange dar de care s-a atasat de cativa ani, ajutand-o. Si totusi, acestea sunt doar aparentele, deoarece in realitate Wong are o grava problema: in cei 17 ani de cand e politist, a fost transferat cam pe la toate sectiile de politie din Hong Kong. Pentru a nu crea probleme, ultima oara acesta e transferat ca politist de garda la spitalul din Kowloon-ul de Vest. Intr-una din seri, la spital soseste un pacient care are nevoie urgenta de sange dintr-o grupa rara, iar Wong, pentru a ajuta, avand acea grupa de sange, ii salveaza viata acestuia. Cateva minute mai tarziu mai sosesc doi politisti grav raniti, si atunci afla ca, de fapt, cu sangele lui a salvat viata raufacatorului ce i-a impuscat pe cei doi politisti, dintre care unul isi pierde viata in spital. In urma acestui incident, Wong e din nou transferat la sectia de politie din Kowloon-ul de Vest, primind ca misiuni patrulari prin cartier alaturi de colegii sai. In ciuda ceoncediului prelungiut de o luna de zile pe care l-a luat fortat, acesta continua sa fie obsedat de privirea lui Hon (Nick Cheung), cel caruia i-a donat sangele in spital, si incep sa i se intample tot felul de fenomene stranii. Pana intr-o zi cand ajunge din nou fata in fata cu Hon… Dave ajunge sa creada ca destinul sau e sa-l captureze si sa-l distruga pe Hon si, odata cu asta, si influenta lui malefica asupra sa.

“That Demon Within” incepe in stilul obisnuit al filmelor de actiune din Hong Kong, si pana la un moment dat pare a fi doar “inca un film de actiune” reusit realizat dupa aceeasi reteta a altor zeci sau sute de filme. Insa brusc, scenariul ia o alta turnura, iar ritmul alert e inlocuit de unul lent, analitic, insistandu-se pe latura psihologica a personajului principal, Dave Wong. E si momentul in care povestea isi pierde din consistenta, in ciuda excelentei interpretari a lui Daniel Wu. Dave Wong intruchipeaza un politist ce a existat in realitate, un anume Tsui Po-ko, care a jefuit mai multe banci si si-a impuscat colegii de breasla, insa regizorul a folosit doar ideea unui caz real petrecut in Hong Kong, preferand sa zugraveasca povestea asa cum si-a dorit. Astfel, Dante Lam l-a creionat pe Dave Wong ca pe o figura tragica ce se lupta cu sine si cu cei din jur pentru a-si apara identitatea si valorile. Pe masura ce starea mentala a acestuia se deterioreaza, lucrurile devin tot mai ambigue, iar personajul care se presupune ca are o influenta demonica asupra sa, Hon, reuseste sa-i transmita acestuia, prin simpla prezenta, teroarea. Desi are de cateva ori ocazia de a-l ucide pe salvatorul sau, Hon il cruta mereu si, mai mult, reuseste sa-i transmita niste mesaje subliminale care il bulverseaza pe Dave. Toate acestea contribuie la imaginea de ansamblu dorita de regizor pentru Dave Wong, anume cea a unui personaj devorat de o forta launtrica intunecata ce se cuibareste in mintea lui si ii influenteaza reactiile in mediul social si personal. Dintr-un asemenea film nu avea cum sa lipseasca simbolistica, ce-si are rolul ei. Banda de raufacatori e condusa de Regele Demon, iar membrii bandei poarta masti pictate manual, rugandu-se unui idol si arzand tamaie pentru invocarea acestuia in vederea reusitei jafului lor. Paradoxal, idolul e Guan Yu… un gardian al Virtutii, Dreptatii si al celor obiditi, iar acesta e invocat deseori de capii bandelor in numeroase alte filme cu triade. Nu e ciudat ca pana si raufacatorii se roaga la niste divinitati ce apara valorile morale ale lumii in care ei incearca sa comita niste faradelegi ? Un alt paradox e faptul ca infractorii folosesc in timpul jafurilor niste masti de demoni, cand se stie ca demonii sunt spirite ce niciodata nu s-au incarnat intr-o fiinta umana, intr-un trup. Mastile mai degraba sunt un simbol al asumarii unei alte identitati, a unor creaturi malefice cu puteri supraomenesti, ce sunt nemuritoare. Tot acest amestec de mitologie, occultism si simbolistica au un efect devastator asupra psihicului si asa labil al lui Dave Wong, care, odata explorat de o specialista in psihiatrie, ajunge sa se deschisa asemeni unei Cutii a Pandorei… Un thriller psihologic bun, ce diversifica oferta de genuri pe care producatorii chinezi ni le propun in acest an, o productie reusita marca Dante Lam cu un Daniel Wu remarcabil.

Traducerea a fost efcetuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 14 iunie 2014

Indepartat de la conducerea companiei, Jung Woo se retrage in casa visurilor lui, dar nu pentru a-si linge ranile sau a-si plange in pumni nenorocul, ci pentru a pune la cale o noua strategie, un nou program si a infiinta o noua companie. Munceste cu disperare, si in scurt timp se intrevad rezultatele. Ii este mult mai usor decat in urma cu 3 ani, acum are experienta, are un nume, si gaseste mult mai usor oameni care sa aiba incredere in el si sa investeasca in Compania JW – noua lui companie. Ae Ra, suparata initial pentru ca Jung Woo si-a dat demisia din functia de presedinte si a parasit compania fara regrete, sfarseste prin a-i acorda incredere deplina si devine primul angajat al companiei JW. Randurile se ingroasa in curand si li se alatura secretarul Gil, sefa Wang, managerul Gom si fratele lui Ae Ra. Toti isi dau mana pentru a scoate cat mai curand un nou program pe piata IT. In acelasi timp, compania D&T are probleme de securitate la jocul nou lansat, iar acestea se dovedesc a fi greu de eliminat de echipa de programatori.

Prezentarea: cristinab – asiacinefil

Publicat: vineri 13 iunie 2014

Un om cu atata putere financiara ca presedintele Gook, implorand cu disperare in genunchi sa-i fie salvata fiica, nu va trece cu usurinta peste umilinta de a fi respins. Amenintarile lui, pana acum voalate, au devenit evidente, rostite cu voce tare, ba chiar insotite si de un pumn ca argument decisiv. In viziunea lui, Jung Woo are doua optiuni: sa se casatoreasca cu fiica lui si sa capete astfel toata sustinerea financiara de care are nevoie, sau pur si simplu sa fie distrus financiar si maturat de la conducerea companiei, deoarece retragandu-si investitiile, ii va determina si pe alti investitori sa procedeze la fel. Raspunsul lui Jung Woo este clar si lipsit de orice echivoc: nu-si vinde casatoria. Desi este constient ca refuzul lui nu va fi usor trecut cu vederea de familia Gook, nu acorda acestui fapt prea mult interes. Preocuparea lui majora este Ae Ra. Ea ii acapareaza toate gandurile, si toate actiunile lui au drept scop cucerirea ei. Dar Ae Ra, martora la scena penibila in care Jung Woo este amenintat si lovit de catre presedintele Gook, ia hotararea sa nu-i stea in cale fostului ei sot, sa-l lase sa se apropie de familia Gook care il poate sprijini financiar. Desi il iubeste din toata inima si plange lacrimi amare, prefera sa se sacrifice, lasandu-l pe el sa traiasca o viata buna si sa aiba succes.

Prezentarea: cristinab – asiacinefil

Publicat: joi 12 iunie 2014

In ciuda tuturor piedicilor puse de Dong Suk, Ji Hyuk reuseste sa depaseasca orice situatie. Nici macar includerea avocatului corupt in comitetul creditorilor nu reuseste sa ii puna piedica telului lui Ji Hyuk de a recladi din temelii Hyun Sung Distribution si de a scoate compania din insolventa. In fata acestei situatii, desi sfatuit de tatal sau sa renunte la razbunarea fata de Ji Hyuk, Dong Suk schimba strategia. A sosit momentul sa nu il mai priveasca de sus pe Ji Hyuk sis a incerce sa gandeasca ca el. Chiar daca So Mi Ra observa prin camera de vedere spion instalata in biroul lui Dong Suk schimbarea de tactica a acestuia, e prea marunta pentru a se putea opune tsunami-ului devastator ce s-a pornit din inima suferinda a actualului ei logodnic, viitorul ipotetic sot. Degeaba il informeaza imediat pe Ji Hyuk de schimbare, acesta e mult prea preocupat sa sarbatoreasca victoria cu familia sa de prieteni. Tactica lui Dong Suk are in vizor eliminarea pas cu pas a fiecarui apropiat de-al lui Ji Hyuk. Primul luat in vizor e sustinatorul din umbra al acestuia, fostul gangster Cho Wha Soo, care e chemat pentru o discutie intre 4 ochi cu acesta. In urma ei, situatia ia un curs dramatic, dezvaluind o data in plus, daca mai era nevoie, adevaratul caracter al marsavului Dong Suk. Consecintele discutiei echivaleaza cu o lovitura dura data direct in inima lui Ji Hyuk. Cum de lucrurile au putut lua o asemenea turnura ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 11 iunie 2014

Nume film: A Hard Day (Take it to the End)
An: 2014
Tara: Coreea de Sud
Categorie: Mister/Thriller/Drama
Durata: 111 minute
Regia: Kim Sung-hoon
Distributie: Lee Sun-kyun, Cho Jin-woong
Data premierei: 29.05.2014

Detectivul de la omucideri Gun-soo (Lee Sun-kyun) sare peste funeraliile soacrei sale pentru a face fata unei situatii de criza la sectia de politie. In timp ce conduce spre sectie, un barbat apare de niciunde in fata masinii detectivului si e accidentat de acesta. Barbatul moare, iar detectivul intra in panica. Taraste cadavrul acestuia la masina sa si-l arunca in portbagaj. Ziua grea a detectivului Gun-soo abia a inceput…

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: miercuri 11 iunie 2014

Faptul ca proprietarul “Lactate Soon Jin” il ajuta pe Ji Hyuk intr-un moment delicat al existentei Hyun Sung Distribution si, mai ales, faptul ca acesta se lasa condus de propriile sale principii, ignorand puterea banilor, il scoate din sarite pe Dong Suk. Asemeni unui animal manat de instincte, acesta decide sa-l falimenteze pe bietul mic intreprinzator, inscenand o presupusa imbolnavire a unui client al supermarketului cu lapte stricat. Adus in pragul disperarii tocmai cand afacerea sa in sfarsit parea a merge, proprietarul fabricii de lactate recurge la un gest necugetat. Ji Hyuk soseste in ultima clipa, dar oare nu e prea tarziu ? Orice s-ar intampla, un lucru este sigur: trebuie sa iasa din capcana intinsa de Dong Suk. Nu pentru el, ci pentru proprietarul fabricii de lactate si pentru Hyun Sung Distribution, a carei reputatie e din nou pusa in joc. Astfel ca pe nepusa masa, io cere managerului Gu sa anunte reporterii pentru o scurta declaratie publica legata de incident. Ceea ce va spune presei ii va suprinde pe toti, pentru ca nimeni nu se gandea la ceea ce va face. Intre timp, Dong Suk are timp sa se ocupe si de alte afaceri. Cand la orizont apare oportunitatea cumpararii unei profitabile companii din domeniul petrolier, partenerului lui de afaceri, vicepresedintele Myung Ho de la Dae Sam, ii propune o concurenta cinstita, bazata pe abilitatile antreprenoriale ale fiecaruia.Dar pe la spate, Dong Suk nu se gandeste decat la cum sa isi injunghie concurentul… Iar ambitiile sale sunt si mai marete: cat de curand se doreste a fi presedintele companiei Hyun Sung. Vorba aceea, in afaceri, nu ai mama, nu ai tata… esti doar un vanator singuratic plecat la vanatoare.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: marți 10 iunie 2014

Negru de furie, presedintele Gook tine in mana dovada de necontestat ca Cha Jung Woo iubeste alta femeie, iar furia este dublata de sentimentul de vinovatie si neputinta atunci cand isi vede fiica infirma cazuta la pamant. Planurile lui de a-si aseza fiica la casa ei, dar si de a-si linisti totodata constiinta, se impiedica de o oarecare, de o femeiusca neinsemnata, fara bani, fara conexiuni, fara educatie. In stilul sau caracteristic trebuie sa rezolve aceasta situatie, chiar daca loveste in companie si implicit pierde bani. Ae Ra afla ca poseta originala a fost inlocuita de secretara Kim, surprinzand o discutie dintre aceasta si directoarea Gook. Bineinteles ca urmeaza acuze si cuvinte grele spuse de ambele parti, iar pentru ca sanatatea directoarei Gook este mai fragila, aceasta isi pierde cunostinta si este dusa la spital; in acest fel afla si Jung Woo despre infirmitatea ei.In timpul cat ea este in spital, Seung Hyun are timp sa se joace de-a directorul in companie, sa-i puna bete-n roate si sa-i faca zile fripte lui Jung Woo. Metodele prin care cei doi copii ai presedintelui Gook incearca sa-si cucereasca iubirea amintesc de micimea sufleteasca a tatalui lor.

Prezentarea: cristinab – asiacinefil

Publicat: marți 10 iunie 2014

Nume film: The Suffered
An: 2014
Tara: Coreea de Sud
Categorie: Mister/Thriller/Drama
Durata: 88 minute
Regia: Noh Jin-soo
Distributie: Ryoo Tae-jun, Jang Eun-ah
Data premierei: 31.07.2014

Ga-in isi viziteaza tatal bolnav, aflat in stare critica, si se apropie de un barbat misterios pe nume Do-kyung. Pe masura ce descopera cine e cu adevarat acesta, incepe sa se teama pentru viata ei. Un film nerecomandat sub 19 ani (conform ratingului impus distribuitorului filmului din Coreea).

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: luni 9 iunie 2014

Istoria filmelor cu gangsteri din Coreea incepe practic in anii ’90, urmand modelul filmelor de gen din Japonia. Putem considera, astfel, ultimul deceniu al secolului trecut o perioada de incercari in acest gen, in care tot ce se realiza erau primii pasi intr-un domeniu care in anii 2000 avea sa se desavarseasca. “Born to Kill” nu a excelat la vremea respectiva, fiind un mixt intre genul crima/gangsteri presarat cu o consistenta partitura romantica. Filmul a avut un oarecare succes in anul 1996, fiind al 8-lea film al anului dupa incasari (la o saptamana de la lansare, a depasit incasarile lui Two Cops 2, ce avea, la sfarsitul anului, sa castige de 6 ori mai mult la box-office decat “Born to Kill”). Adevarata vedeta a filmului a fost – contrar asteptarilor – frumoasa Shim Eun-ha, o stea care s-a nascut la mijlocul deceniului, in 1994, cand a debutat pe micul ecran, si a carei cariera s-a sfarsit in 1999, aceasta renuntand definitiv la actorie. In 1996 era deja cunoscuta publicului coreean, dupa aparitia in 3 seriale si un film, si un viitor glorios i se prevedea dupa “Born to Kill”, unde are o interpretare de mare calitate intr-un rol surprinzator de bine conturat tocmai datorita prestatiei sale. Partenerul ei din film e nimeni altul decat Jung Woo-sung, un “june” de 23 de ani la vremea respectiva, aproape necunoscut, pe care daca il privesti in acest film, nu ai spune ca te impresioneaza cu ceva in afara de look-ul sau (ochelarii de soare si Harley Davidson-ul cu care se deplaseaza prin Seul amintind de imaginea lui Tom Cruise din tinerete, insa doar atat). Filmul a fost regizat de Jang Hyun-soo (cel care va cunoaste succesul ca regizor abia in 2004 cu “Everybody Has Secrets”), in timp ce scenariul e semnat de regizor si inca 2 scenaristi, un lucru care se vede doar in consistenta latura romantica a filmului, in rest scenariul fiind simplist.

Soo-A (Shim Eun-ha) e o fata ce provine dintr-o familie buna, cu tata profesor, dar care a fugit de la o varsta frageda de acasa pentru a deveni cantareata. Pacalita de managerul care a promis ca o ajuta sa-si indeplineasca visul, aceasta ramane fara banii furati de acasa si trebuie sa lucreze ca liftiera sau barmanita pentru a-si castiga existenta mizera. Diversi barbati ajung sa-i patrunda in viata, promitandu-i implinirea visului, dar fata e mereu pacalita. Pana intr-o zi cand in viata ei isi face loc pe neasteptate un barbat tanar si aratos, Gill (Jung Woo-sung). Orfan de mic, acesta a ajuns protejatul sefului unei bande de gangsteri, dar a sfarsit prin a deveni executantul lui Chil-Gyu, un gangster marunt ce vrea sa puna mana pe putere in interiorul bandei. Platit de acesta. Gill devine o masina de ucis la comanda, executand vendette intre mafioti. In momentul in care o zareste pe Soo-A, insa, Gill se indragosteste la prima vedere de ea. E momentul in care ceva se schimba in viata lui Gill, ce doreste sa renunte la crime si sa duca o existenta obisnuita. Va fi de acord si Chil-Gyu cu asta ?

“Born to Kill” e o poveste simpla pe care parca am mai vazut-o in ultimii 15 ani in cinematografia asiatica. Specificul ei e tipic Hong-Kong-ului, iar realizarea e in stilul filmelor de actiune de acolo, care la vremea respectiva dadeau ora exacta in domeniu. Filmul e un amestec de actiune (cu un grad de violenta pe alocuri destul de ridicat) si romantism pe fundalul anilor ’90, insa are de suferit la capitolul dramatizare. Spre final regizorul incearca sa introduca unele secvente din trecutul personajului principal in masura a da intensitate dramei acestuia, dar e prea putin pentru a te impresiona profund. Putina drama introdusa intre numeroasele scene de actiune si de romantism cu siguranta ar fi dat consistenta mai mare scenariului, dar acest lucru va fi rezolvat in anii urmatori de alte productii de gen, la doar 5 ani distanta, “Chingoo” (“Friend”) devenind cel mai bun coreean despre gangsteri din toate timpurile in opinia criticilor de film, tocmai datorita excesivei dramatizari a povestii. Lasand la o parte exagerata utilizare a slow-motion-urilor si stilizarea scenelor de lupta (un fel de clisee minimaliste), dar si combinatia stranie de efecte sonore (exceptand melodia principala de fundal), toate specifice modului in care se faceau filme in anii ’90, “Born to Kill” e o mostra despre ce a fost filmul cu gangsteri in secolul trecut, o incercare la vremea sa reusita de prezentare a unui mod de viata si a unei lumi nu departe de realitatea nevazuta a vietii cotidiene a anilor de criza economica pe care a traversat-o Coreea de Sud inaintea boom-ului din anii 2000. Lumea gangsterilor e una total diferita de cea a muritorilor de rand, acestia traiesc in vile luxoase cu piscine aproape de tarmul marii, se delecteaza la pescuit, poarta costume scumpe si arunca cu bani in stanga si in dreapta, servietele pline cu bani fiind pretul pentru viata cuiva care deranjeaza. Personajul principal, Gill, are un nume predestinat pentru “meseria” sa de asasin platit. In coreeana, G se pronunta K si viceversa, astfel ca nu de putine ori transcrierea numelor coreene se face, de exemplu, fie sub forma “Kim”, fie sub forma “Gim”. In cazul de fata, Gill se poate scrie si Kill, care in engleza inseamna “ucide” sau “asasinat”. Dupa fiecare crima sau faradelege comisa la comanda, acesta isi pune banii in frigider, la “pastrare”, fara insa a avea vreun plan de a-i cheltui. In momentul in care Soo-A intra in viata sa si descopera banii din frigider, nu se supara nici un moment de intentiile fetei de a-i cheltui. Zambetul si implinirea visului ei fac mai mult decat acei bani manjiti de sange. Gill e un personaj timid, cu suflet mare, in ciuda duritatii si cruzimii pe care o arata in crimele sale; e un diamant neslefuit de care gangsterii s-au folosit fara scrupule in obiectivele lor dar si o fire singuratica, care pentru prima oara in viata simte ca este pretuit de cineva cand se indragosteste de Soo-A. Aceasta din urma e departe de a fi fata perfecta, ducand o viata consumata intre alcool si fumul de tigara al barurilor unde lucreaza. Ea e opusul lui, o fire extrovertita, ce nu ezita sa injure sis a spuna lucrurilor pe nume intr-un mod direct si simplu. Relatia ei cu Gill e privita initial ca o aventura, iar mai apoi, cand descopera banii in frigider, devine interesanta pentru ea, caci banii sunt mijlocul prin care considera ca isi poate implini visul de a deveni o cantareata. Iar absenta lor mereu au impins-o spre compromisuri de neacceptat, inclusiv relatii nepotrivite, din interes, cu persoane mai in varsta. Dar in ciuda acestor diferente, pe cei doi ajunge sa-i lege sentimentul unic si inexplicabil al iubirii… Cat e coincidenta si cat e destin in aceasta poveste, ramane sa descoperiti.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 8 iunie 2014

Cu o vechime de peste o jumatate de secol, filmul de arte martiale chinezesc reuseste nu doar sa supravietuiasca cu succes ci si sa se adapteze si sa se reinventeze cu fiecare productie noua lansata pe piata. In anii ’70-’80, cand a fost si perioada de glorie a filmelor de arte martiale in special datorita celebrelor studiouri din Hong Kong, Shaw Brothers, a existat o cantitate mare de asemenea productii pe piata, nu neaparat toate de calitate. Ele transmiteau spiritual unei natiuni si inspirau studiourile Hollywoodiene, ce inventau un Bruce Lee. Dupa 20 de ani, aceste productii pareau a fi spus tot ce putea fi spus, astfel ca genul filmelor de arte martiale a trebuit sa se adapteze realitatilor prezentului. Artele martiale au inceput sa fie transplantate in filme de actiune petrecute in zilele noastre, si asa au luat nastere filmele centrate in jurul unor eroi, experti in artele martiale, modele de moralitate si exponenti ai Binelui in lupta cu Raul. In ultimii ani, artele martiale au prins bine plasate in filme de actiune centrate pe luptele ilegale de strada, dupa moda lansata de Hollywood si exploatata foarte bine si de cinematografia thailandeza, ce a prins viata odata cu lansarea unor staruri cunoscatoare ale artelor martiale precum Tony Jaa sau Jeeja Yanin. China, cea care detine suprematia in domeniu, pare a da inapoi, odata cu inaintarea in varsta a starurilor de ieri, Jackie Chan, Donnie Yen, Jet Li sau Jacky Wu. Prezenta lor pe afisele filmelor asigura succesul de casa al acestora indiferent de calitatea productiei, dar acum, odata cu refuzul tot mai multor staruri de a mai accepta roluri in filme de actiune, producatorii trebuie sa se adapteze situatiei si sa accepte distribuirea unor nume aproape necunoscute, pentru ca filmul de arte martiale sa supravietuiasca. Asa se face ca in ultimii ani au inceput sa apara productii de calitate vaduvite de prezenta unor mari staruri in distributie, care nu au reusit sa fie lovituri de box-office, dar care duc mai departe pe marele ecran spiritul lumii artelor martiale.

O asemenea productie a fost si “The Wrath of Vajra”, despre care poti spune ca daca ar fi sa cauti un film de calitate din lumea artelor martiale facut in zilele noastre fara un buget extraordinar, l-ai gasit. Regizat de Law Wing-cheung (Tactical Unit: Comrades in Arms si Tactical Unit: The Code), filmul beneficiaza de priceperea si experienta regizorului in munca de montaj, Law Wing-cheung fiind cunoscut in industria de film din Hong Kong in special pentru cele 4 nominalizari la premiul pentru Cel mai bun montaj la Hong Kong Film Awards si Golden Horse Festival, dar si pentru pemiul castigat pentru Cel mai bun montaj pentru filmul “PTU” (2003). Rolul principal in acest film ii revine lui Xing Yu, cu numele real Shi Yanneng, un fost calugar shaolin devenit actor, ce si-a facut multi fani cu rolul secundar din Kung Fu Hustle, aflat la primul rol principal din cariera. Rivalul sau din film e interpretat de coreeano-americanul Yoo Seung-jun (foto), un star cunoscut in Coreea mai mult pentru cariera muzicala, fiind unul din artistii cei mai bine vanduti din Peninsula, cu peste 5 milioane de albume. Fanii k-pop-ului de azi il cunosc mai putin pe acesta deoarece cariera lui a luat o turnura neasteptata in 2002, cand, la 25 de ani, se afla pe culmile gloriei si i-a sosit acasa ordinul e incorporare. Desi cantaretul declarase public la televizor ca isi va indeplini stagiul militar obligatoriu, chiar inainte sa fie incoporat a fost naturalizat ca cetatean american. Autoritatile coreene au considerat gestul ca un act de tradare si l-au expulzat, avand de atunci interdictie permanenta de a mai intra in Coreea de Sud. Din State si-a continuat cariera muzicala, iar in 2008 a semnat cu agentia de impresariere a marelui Jackie Chan, pentru a deveni actor. De atunci, Yoo Seung-jun incearca sa-si faca un nume si in industria cinematografica din China, debutand in 2010 alaturi de Jackie Chan in “Little Big Soldier”. In 2012 a aparut in “Chinese Zodiac”, iar in 2013 a avut un rol secundar in filmul de actiune “Man of Tai Chi”.

In anii ’30, in Japonia exista un cult secret intitulat “Templul lui Hades”, condus de maestrul Amano. Acestuia i s-a ordonat sa colaboreze cu armata imperialista japoneza in scopul distrugerii din interior a Chinei, pe care Japonia tocmai o invadase. Pentru atingerea obiectivului, organizatia secreta cumpara copii din intreaga lume si ii antrena de mici pentru a deveni veritabile masini de ucis in folosul Imperiului Japonez. Dar in timpul celui de-al doilea razboi mondial, organizatia a fost desfiintata, membrii Hades – exilati, iar liderul spiritual al organizatiei – intemnitat. Cand insa armata japoneza intampina o puternica rezistenta in China, conducatorii ei decid reinfiintarea Cultului Hades. Daca misiunea instruirii si trimiterii membrilor Hades pretutindeni in China pentru a o destabiliza urma a avea succes, liderul spiritual Amano urma a fi eliberat. Drept urmare acesta ii incredinteaza misiunea refacerii cultului lui Kurashige Daisuke, cel mai puternic si mai instruit membru Hades, un pro-japonez convins.Si totusi, o singura persoana era capabila sa-l invinga si sa-i puna piedici in misiunea sa: prietenul lui din copilarie, K-29 (sau Huzi pe numele sau real). Crescuti de mici ca membri ai cultului lui Hades, pe cei doi i-a legat o prietenie puternica, pana cand K-29 a fugit in China si s-a alaturat Templului Shaolin, unde primeste iluminarea spirituala si educatia in spiritul buddhismului si al culturii chinezesti. Totodata isi desavarseste artele martiale, fiind proclamat “Rege Vajra”. In momentul in care Kurashige Daisuke da un anunt prin care il invita pe K-29 la Templul lui Hades, acesta accepta provocarea, in conditiile in care cultul a revenit la vechile practici si rapeste copii pentru a-i transforma in masini de lupta. Vietile acestora sunt mai pretioase decat orice alt lucru pentru K-29, ce trebuie sa-si demonstreze indemanarea in stapanirea artelor martiale pentru a-si atinge obiectivele.

“The Wrath of Vajra” e un film de actiune plin de mister si fantezie, ce face trimiteri la mitologia greaca si la buddhism, totul imbinat ideal cu scene de arte martiale ce-ti taie rasuflarea. Imaginile sunt din cele mai surprinzatoare, unghiurile din care se redau scenele de lupta parca sunt alese perfect pentru a sublinia tensiunea momentului ca si atentia deosebita pentru detaliu, astfel ca nici o clipa nu ai spune ca acest film a avut infimul buget de doar 1,6 milioane de dolari ! Povestea este fantezista, insa coerenta si simpla, usor de urmarit de oricine, fara momente inutile de umplutura, astfel ca si sub acest aspect, cele 110 minute au echilibrat perfect punerea in scena a scenariului, rezultand un film nici prea scurt, nici plictisitor de lung. Si, lucrul cel mai important, nu te plictisesti nici un moment urmarindu-l si savurand spectacolul scenelor de lupta, excelent lucrate si sincronizate. Daca despre Hades, numele mai mult decat simbolic al sectei japoneze asociate cu Raul toata lumea stie ca este Zeul Infernului in mitologia greaca, notiunea “Vajra” din titlul filmului poate fi o necunoscuta pentru noi, occidentalii. “Vajra” e un cuvant sanscrit ce inseamna atat “trasnet” cat si “diamant”, simbolizat de un fel de sceptru ca obiect ritual. In Buddhism, Jainism si Hinduism, notiunea “vajra” simbolizeaza fermitatea spiritului si puterea spirituala. “Regele Vajra”, titlul atat de ravnit de rivalul personajului K-29 reprezinta, asadar, o combinatie metaforica intre diamant (simbol al indestructibilitatii) si trasnet (ce simbolizeaza forta irezistibila). Dar poate incapea un titlu atat de onorant in mainile cotropitorului japonez, intr-un film chinezesc, in care eroul principal intruchipeaza trasaturile unei intregi natiuni ? Cu siguranta niciodata. Astfel ca vom asista la o lupta continua intre Bine si Rau, intre chinezi (sa nu fiti surprinsi daca veti vedea niste actori de mana a 5-a americani vorbind… chineza, desigur, dublati) si japonezi, in care invingatorul se presupune a fi cunoscut de la inceput, avand deja numeroase precedente (The Return of Chen Zen, Ip Man etc). Dincolo de acest lucru, ramane spectacolul vizual, aventura si atmosfera de mister ce aminteste, fara indoiala, de productia hollywoodiana “The Quest” (1996), in care Jean Claude Van Damme ajunge, dupa o serie de aventuri, in anii ’30, in Orasul Pierdut Tibet, unde participa la un turneu international de arte martiale. “Wrath of Vajra” nu e departe de ideea acestui film, continuand mai degraba ideea din Ip Man, unde cotropitorul japonez organizeaza o competitie cu chinezii “inferiori” pentru a-si demonstra suprematia. Un film bun, pe care iubitorii de arte martiale cu siguranta il vor aprecia, o invitatie la aventura intr-una din cele mai salbatice zone din sudul Chinei, in vremurile tulburi ale celui de-al doilea razboi mondial.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de cristinab (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinfil

Publicat: vineri 6 iunie 2014

Gelozia lui Jung Woo imbraca forme nebanuite. Nu poate manca, nu poate dormi, isi imagineaza scene fierbinti intre Ae Ra si Seung Hyun, intr-un cuvant viata lui a ajuns un calvar. Un ulcer pe fond de stres incepe sa-l chinuie si, ajuns la spital in miez de noapte, primeste rapid de la un doctor cu multa experienta in domeniu diagnosticul – este bolnav de dragoste – iar aceasta boala nu se vindeca cu medicamente. Jung Woo ramane descumpanit dupa aflarea „verdictului”, pentru ca orice tactica foloseste pentru a se apropia de Ae Ra, da gres. Ea se indeparteaza tot mai mult de el si pare sa-l inteleaga tot mai putin. Vorbele otravite ale directoarei Gook si-au atins tinta, indoiala i-a patruns in suflet, si fiecare gest de apropiere facut de el este interpretat ca o expresie a vinovatiei lui sau a milei fata de ea. Ae Ra se hotaraste sa plece din companie, incercandu-si norocul la un interviu la Hotelul Shilla, fara sa stie ca aranjamentele au fost facute de Seung Hyun pentru a o scoate din mediul fostului sot si pentru a limita astfel influenta lui asupra ei. Desi panicat la inceput, atunci cand afla ca ea a plecat la interviu, Jung Woo reuseste sa-si recapete stapanirea de sine, o incurajeaza si o instruieste, acordandu-i tot sprijinul sau pentru a avea succes. Se pare ca aceasta tactica… da, in sfarsit, rezultate.

Prezentarea: cristinab – asiacinefil

Publicat: joi 5 iunie 2014

In lumea chaebol-ilor, lucrurile se rezolva din timp, cu ajutorul relatiilor. Kang Dong Suk nu face exceptie de la regula, avand un model “demn” de urmat in persoana maestrului si totodata tatalui sau, presedintele Kang Sung Wook. Acesta ii ofera un exemplu de “moralitate” pe care il urmeaza asa cum puiul de pisica isi urmareste cu atentie parintele la vanatoarea de soareci. Lupta pentru pastrrarea lui Kang Dong Suk ca administrator legal al falimentarei Hyun Sung Distribution incepe, cu un avantaj evident de partea acestuia. Cu tot ajutorul presedintelui Cho Wha Soo, Kim Ji Hyuk nu reuseste sa impuna dorinta sindicatului in fata judecatorului. Si totusi, un plan bine pus la punct de acesta reuseste sa dea credibilitate aparentelor si sa insele vigilenta lui Dong Suk, care se trezeste cu contractul dublu intre actele inaintate de avocatul sau judecatorului. Desigur, e doar o victorie de moment, efemera, pentru Ji Hyuk, care ajunge sa cunoasca din nou – daca mai era nevoie – cum functioneaza sistemul in Coreea. Mai umilitoare sunbt vorbele rostite de Dong Suk ulterior, in care il informeaza ca va invinge doar in visele sale, lumea nefind un loc unde el sa se bucure de o victorie. Cu perseverenta, insa, si cu aliati de nadejde, Ji Hyuk spera sa schimbe regulile acestei lumi…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 4 iunie 2014

Planul lui Cho Wha Soo de a pune mana pe Hyun Sung Distribution pare a avea succesul asigurat in urma sapaturilor facute de Ji Hyuk, care reuseste cu ajutorul lui So Mi Ra sa obtina un document prin care il are la mana pe managerul Choi. Lovitura cea mare o primeste insa in ziua in care trebuia sa se semneze tranzactia, cand Dong Suk anunta intrarea Hyun Sung Distribution in insolventa. Cho Wha Soo ramane cu proprietatile imobiliare si cu terenurile detinute vandute la un pret de nimic si, in plus, se mai trezeste si cu actiunile la Hyun Sung Distribution fara nici o valoare. Cum era de asteptat, exista un singur raspunzator pentru aceasta situatie, Kim Ji Hyuk, de parca baiatul crescut in piata si pe strazi ar fi putut sa intrevada o asemenea lovitura de teatru… In disperare, Ji Hyuk ii cere presedintelui Cho inca o sansa. Iar acesta i-o acorda, insa nu pe gratis. De aceasta data, Ji Kyuk are doar 2 alternative: ori supravietuieste si repara ceea ce fara voia lui a stricat, ori isi ia ramas bun de la viata. Iar pentru a parafa aceasta “intelegere”, Ji Hyuk e pus sa semneze o asigurare de viata pe care o plateste presedintele Cho si cu care il are, din acel moment la mana. In clipa in care considera ca Ji Hyuk nu mai era in stare sa ii recupereze banii, era hotarat sa o faca din banii politei de asigurare, desigur, in urma mortii lui Ji Hyuk, o metoda des intalnita in lumea recuperatorilor. Avandu-si propria viata ca gaj, Ji Hyuk aunge cu spatele la zid. Ce e de facut ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 2 iunie 2014

Lament (cunoscut si ca Elegy of the Earth) e o productie sud-coreeana din 1997 ce imbina actiunea cu drama, nu fara ca regizorul Kim He-cheol sa imprime puternice accente aretistice, specifice filmelor coreene de dinainte de Hallyu. Si atunci, ca si acum, filmele de box-office erau cele comerciale, de preferinta de actiune, in care se investeau sume mari de bani. Insa pana la explozia Hallyu, filmul coreean al anilor ‘90 a traversat, ca si economia coreeana, o profunda criza, reflectata si in peliculele realizate in ultimul deceniu al secolului trecut. Avand la baza bugete infime, acestea erau puternic inradacinate in realitatile economice si in pesimismul general al societatii, de unde si realismul lor. Filmele comerciale ale zilelor noastre se departeaza de realism, punand accentul pe fictiune, pe evolutia personajelor intr-o situatie data de scenariu. Aceste productii sunt dependente si tributare in totalitate finalitatii scenariului si situatiei propuse, in timp ce filmele de dinainte de anii 2000 erau mult mai libere in libertatea de exprimare a actorilor si a regizorilor. Si asta chiar cu riscul ca aceste filme sa para simpliste, naive sau semiprofesioniste. In realitate, filme precum “Lament”, excluzand orice comparatie cu productii ulterioare, sunt pline de naturalete in interpretarea actorilor, de realism si normalitate, lucruri care in filmele anilor 2000 sunt deja niste automatisme care cu greu mai reusesc sa te convinga. Asta poate si din cauza exploziei de seriale si de vedete pe care acestea le-au nascut peste noapte, nu intotdeauna de cea mai buna calitate.

In “Lament” avem parte de doua interpretari magnifice a doi actori deveniti azi niste nume ale filmului coreean. Avem in fata al patrulea film pentru marele ecran al lui Lee Byung-hun, un actor ce-si castigase notorietatea prin mai multe seriale de televiziune, dar care abia acum se afla la inceputul ascensiunii sale. Dupa “Lament” a urmat “Harmonium in My Memory”, “Joint Security Area”, “Bungee Jumping of Their Own”, “Addicted”, “Everybody Has Secrets”, iar de aici, cariera lui deja explodeaza cu “Once in a Summer” si mai ales “The Good, The Bad and the Weird”. Interpretarea din “Lament” e una excelenta, in care se poate observa talentul fara cusur al tanarului de 27 de ani care, paradoxal, atat in rolul sau cat si in viata reala, isi dorea sa bata la portile consacrarii in lumea filmului. Cu siguranta acest film ocupa un rol aparte in amintirile si in sufletul marelui actor, care astazi se afla atat de aproape de visul sau (identic cu al personajului din “Lament”), aparand deja in 4 productii hollywoodiene si devenind o figura cunoscuta la nivel mondial. Cea de-a doua vedeta a filmului e indragitul Shin Hyun-joon, de care asiacinefilii si-l amintesc in special din “Stairway to Heaven, “Cain and Abel”. Desi mai in varsta cu doi ani decat Lee Byung-hun, Hyun-joon avea, la momentul filmarilor, mai putina experienta ca mai tanarul sau partener, aparand mai mult in filme pentru marele ecran decat in seriale de televiziune, astfel ca si popularitatea sa era pe atunci mai scazuta. Si totusi, Shin Hyun-joon reuseste sa aiba o prestatie la fel de remarcabila, si nu ai cum sa nu te intrebi cum ar fi fost daca astazi, la 17 ani distanta, cei doi mari actori ar aparea din nou intr-un film de aceeasi factura, impreuna. Care din cei doi ar fi reusit sa te impresioneze mai mult ? Aceeasi este si dilema cu care ramai dupa vizionarea lui “Lament”, unde cei doi, in floarea varstei, nu au cum sa te lase indiferent. Daca veti urmari atent filmul, la un moment dat il veti recunoaste intr-un rol secundar, de un minut, si pe Lee Beom-soo, personajul negativ din serialul “IRIS 2”. Scenariul este semnat de Kang Je-gyu, cel care in anii urmatori avea sa devina celebru pentru scenariul lui “Swiri” si mai ales “Brotherhood of War”, filme pe care, de altfel, le-a si regizat, in 2011 impresionand din nou cu productia de razboi “My Way”.

Jong-Man (Lee Byung-hun) lucreaza ca chelner intr-un restaurant modest, mai mult pentru a-si castiga temporar existenta. In realitate, atat in timpul serviciului cat mai ales dupa, viseaza cu ochii deschisi sa devina un mare star in filme. E obsedat sa joace intr-un film cu frumoasa Meg Ryan sau sad ea mana cu starul de renume mondial Nicolas Cage. Pentru a-si implini visul, isi trimite CV-ul si materiale filmate de el insusi producatorilor de peste Ocean, fara prea mare success, insa. In fiecare zi inainte de a intra in casa isi repeta ca a primit un fax de la James, un producator american, dar in fiecare zi dezamagirea e aceeasi. Intr-una din zile, da pe strada peste un betiv pe care incearca sa-l imite, lucru pe care il considera util pentru cariera sa actoriceasca. Mai apoi il gaseste pe acesta la barul unde lucreaza, uitand o geanta la fata locului. Luand-o acasa, Jong-Man constata ca intre altele, in geanta se afla si o partitura muzicala, pe care o duce unui pianist ce i-o interpreteaza. Impresionat de frumusetea melodiei, Jong-Man realizeaza ca are in fata un geniu muzical, astfel ca isi doreste sa-l reintalneasca si sa colaboreze cu el, in beneficiul amandurora. Intr-un final, Kwang-Su (Shin Hyun-jun), duhnind a bautura, e cel care il gaseste, si astfel cei doi devin prieteni. Dar trecutul lui Kwang-Su e unul plin de umbre, iar Jong-Man afla ca acesta e urmarit de politie pentru crima…

“Lament” este o poveste despre prietenia nascuta dintr-o suferinta comuna in fata nedreptatilor acestei lumi. Cei doi protagonisti au fiecare un talent: Jong-Man e un talentat actor, entuziast si mereu optimist, in timp ce Kwang-Su e un compozitor de geniu indragostit de muzica inca din copilarie, dar daramat de greutati. Amandoi au un lucru in comun: talentul lor se risipeste in van, nefiind apreciat de nimeni. Iar daca primul se straduieste din rasputeri sa ajunga la “caldura soarelui”, dincolo de perdeaua compacta de nori ce-i intuneca existenta cotidiana, celalalt nici macar nu isi doreste ca cineva sa afle de talentul sau ascuns. Marcat din copilarie de certurile si bataile aplicate de tatal politist mamei sale, de abuzurile la care el si fratele sau erau supusi sub acelasi acoperis cu tatal lor, acesta devine un alcoolic, caruia nu-i pasa deloc de propria existenta. Jong-Man e cel care ii observa talentul, dintr-o intamplare, gasind geanta uitata de acesta in bar. Si mai e cineva care se va dovedi a avea un rol crucial in viitorul lui Kwang-Su: Se-Hee, o tanara interpreta la vioara, care ajunge in posesia partiturilor sale si ramane fascinate de talentul lui Kwang-Su, de care se si indragosteste. Filmul insista, insa, pe prezentarea evolutiei relatiei de prietenie dintre cei doi barbati, mereu respinsi de societate, obligati sa paseasca pe drumuri laturalnice la propriu si la figurat, mereu pe fuga din cauza trecutului lui Kwang-Su, dar tot timpul manati spre viitor de optimismul debordant al lui Jong-Man. Prietenia le va schimba amandurora sensul vietii, si chiar daca nu e genul de prietenie care sa te impresioneze pana la lacrimi (regizorul nu depune nici un efort in acest sens), finalul si modul in care vor evolua lucrurile te vor face sa vezi prietenia lor ca impulsul de care o moara intepenita numita Viata avea nevoie pentru a se invarti din nou. De remarcat si coloana sonora superba, unul din elementele artistice ce dau plus valoare peliculei, combinatia de muzica clasica pe fondul unui film nu lipsit de actiune fiind una specifica filmelor coreene ale anilor ’90. Un film bun, care daca ar fi fost realizat la standardele de astazi, cu siguranta ar fi fost un succes de box-office, avand o durata de cel putin 2 ore. Ramane prestatia remarcabila a celor doi protagonisti, realismul si atmosfera unica a unor vremuri in care filmele se faceau cu pasiune, bani putini si cu mult talent. Iar din aceasta perspectiva, “Lament” si-a atins din plin obiectivele.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Archive: iunie 2014

Coming Home (2014) – Gong Li şi Chen Daoming într-o poveste înduioşãtoare regizatã de marele Zhang Yimou

Unforgettable (2008) – copilãria, eterna amintire de neuitat a fiinţei umane

Iceman (2014) – Donnie Yen, luptãtorul din perioada Ming – „vizitator” fãrã voie în lumea contemporanã

Once Upon a Time in Shanghai (2014) – un remake reuşit cu Philip Ng şi Andy On dupã clasicul „Boxer from Shantung”

Big Man (2014) – episodul 16 (ultimul episod)

Big Man (2014) – episodul 15

That Demon Within (2014) – Daniel Wu şi Nick Cheung, îngerul şi demonul lãuntric al lui Dante Lam

Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – episodul 16 subtitrare in romana

Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – episodul 15 subtitrare in romana

Big Man (2014) – episodul 14

A Hard Day (Take it to the End) (2014)

Big Man (2014) – episodul 13

Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – episodul 14 subtitrare in romana

The Suffered (2014)

Born to Kill (1996) – Jung Woo-sung, Shim Eun-ha şi imposibila lor poveste de iubire…

The Wrath of Vajra (2013) – arte marţiale pure şi aventurã în China celui de-al doilea rãzboi mondial

Sly and Single Again (Cunning Single Lady) (2014) – episodul 13 subtitrare in romana

Big Man (2014) – episodul 12

Big Man (2014) – episodul 11

Lament (Elegy of the Earth) (1997) – Lee Byung-hun şi Shin Hyun-joon descoperã, în elegia vieţii, Prietenia