martie 2013 – Pagina 2 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: miercuri 20 martie 2013

Intr-un interviu acordat cu mai multi ani in urma, celebrul regizor Wong Kar-wai marturisea ca de mult timp vizeaza realizarea unui film biografic despre viata marelui maestru de arte martiale Ip Man, dar ca mereu simtea ca nu a sosit inca timpul pentru a pune acest proiect pe pelicula. Mijloacele tehnice oferite de industria de film mondiala pe la mijlocul anilor 2000 nu i-au putut oferi suportul necesar pentru a realiza acest film asa cum isi dorea, astfel ca ani de zile proiectul a trebuit amanat. Intre timp altii i-au luat-o inainte lui Kar-wai, realizand o trilogie comerciala intitulata, simplu, “Ip Man”, din care pana in prezent au aparut 2 parti (Ip Man (2008) si Ip Man 2 (2010), plus un prequel, “Ip Man: The Legend is Born (2010)) in care protagonistul a fost Donnie Yen, existand in proiect si o ultima parte a trilogiei, despre partea finala a vietii marelui maestru). In ianuarie 2013, in cele din urma, dupa o ultima amanare, “The Grandmasters” a fost lansat in cinematografele din China si Hong Kong, cu o luna mai tarziu de la initiala programare a premierei. Succsul a fost fulminant, tradand marile asteptari ale publicului: incasari de peste 2,7 milioane de dolari in Hong Kong si de peste 50 de milioane de dolari in China continentala, devenind cel mai bine vandut film al lui Wong Kar-wai din toate timpurile. Totodata, aceste incasari au situat pelicula pe una din pozitiile de top ale box-office-ului chinez din 2012. Filmul a avut niste costuri de productie uriase, de peste 38 de milioane de dolari. Pe langa fanii artelor martiale si a celor fascinati de viata maestrului Wing Chun, Ip Man, “The Grandmasters” a atras si prin propunerea lui Wong Kar-wai pentru rolurile principale, in fapt o revenire intr-un film al maestrului a cuplului de indragiti actori din filmul de succes “2046”, Tony Leung Chiu Wai si Zhang Ziyi. Pentru realizarea acestui film,

Wong Kar Wai regizorul lui The Grandmasters

Wong Kar-wai a renuntat din 2007 la orice proiect de lungmetraj. In 2007 realiza o productie la Hollywood, “My Blueberry Nights”, o drama ce nu a avut succesul unui “In the Mood For Love” sau “2046”, care le realizase in Hong Kong, iar de atunci a decis sa se concentreze pe marele proiect “The Grandmasters”, realizand in 5 ani doar 3 scurtmetraje sau segmente din filme omnibus. In tot acest timp de absenta a dus o munca asidua de informare si documentare, strangand informatii de la apropiati ai discipolilor lui Ip Man si chiar de la fiul acestuia. Rezultatul este un film grandios, insa care ii va dezamagi pe fanii filmelor de actiune comerciale, datorita lipsei practic a unui scenariu cu o actiune clara. “The Grandmasters” e, de fapt, un experiment unic, artistic, impresionant sub aspect visual si ambiguu ca fir epic, un tribute adus nu neaparat lui Ip Man ci in general lumii artelor martiale, tuturor maestrilor de arte martiale care si-au dedicat viata acestora. “The Grandmasters” a fost proiectat in deschiderea festivalului de film de la Berlin din acest an si a avut parte de critici extrem de favorabile (sa fi fost din cauza ca regizorul a facut parte chiar din juriul Festivalului ?). Un film care trebuie privit altfel decat tot ce s-a realizat in domeniul filmelor de gen, o viziune indrazneata, din pacate mult prea viscerala pentru cei neobisnuiti cu filmele artistice, un respiro necesar dupa atatea productii comerciale care au spus cam totul in domeniu. “The Grandmasters” ar putea fi un nou inceput pentru filmele de arte martiale din China, prin aceasta realizare Wong Kar-wai practic reinventand genul, oferind o alta perspectiva.

In Foshan-ul anilor ’30, timpul pare a fi stat in loc. Ca adevarat leagan al lumii artelor martiale din China, totul se raporteaza la practicarea lor, tinerii sunt interesati doar sa invete sa-si antreneze tupul si mintea practicand diverse stiluri de lupta, in timp ce seniorii isi impartasesc in cadrul familiilor lor vastele cunostinte pentru perfectionarea stilurilor de lupta. In acele vremuri conservatoare, existau case de placeri pe care barbatii le frecventau pentru placeri frivole, insa cestea ofereau si spectacole muzicale ce atrageau si doamne din lumea buna, iubitoare de muzica traditionala. Cel mai popular local de acest gen din Foshan era Pavilionul de Aur, o sala placata cu aur in interior, prima casa de placeri cu lift din Guangdong. Era locul in care se spune ca intrai print, dar ieseai cersetor. In multimea ce frecventa acest local deseori se ascundeau maestri de arte martiale ce nu-si dadeau in vileag identitatea. Pavilionul de Aur era un loc al extazului pentru oamenii de rand, insa in realitate era un loc al eroilor. Deseori infruntarile dintre diverse scoli de arte martiale se transau in acest loc, astfel ca adevaratul puls al Foshan-ului il puteai lua doar la Pavilionul de Aur. Intr-una din zile in local soseste Batranul Gong, capul unei familii respectate de practicanti de arte martiale din Nordul Chinei. Figura respectata in lumea artelor martiale, acesta a adus tehnicile de lupta din Nord in Sud si le-a impartasit practicantilor de aici, dar marele lui vis, sa transmita artele martiale din Sud in Nord nu mai poate fi indeplinit datorita varstei. Drept urmare il desemneaza pe Ma San, discipolul sau cel mai bine instruit, urmas al sau in calitate de mare maestru al artelor martiale din Nord. Inainte de a se retrage, Batranul Gong doreste sa-si gaseasca un succesor si in Sud. Iar cel mai potrivit pare a fi Ip Man, un practicant ajuns la 40 de ani pe care il considera demn sa-i urmeze. Doar ca fiica lui, Gong Er, e impotriva ideii ca cineva din afara familiei Gong sa obtina aceasta pozitie si se infrunta cu Ip Man, fiind ferm convinsa ca stilul ei de lupta al celor 64 de Maini poate invinge Wing Chun-ul simplist al lui Ip Man.

Filmul se constituie intr-un omagiu adus de regizorul Wong Kar-wai spiritului Chinei de altadata reprezentate de lumea artelor martiale. Actiunea filmului se desfasoara in intervalul anilor ‘30-’50, prezentand partea a doua a vietii maestrului Ip Man, si nu numai. “The Grandmasters” este doar partial un film biografic si nu prezinta exclusiv doar viata lui Ip Man, dintr-o perspectiva mult personalizata, ci si a altor maestri kung-fu al caror destin s-a intersectat cu cel al lui Ip Man. Ca pondere, povestea referitoare la Ip Man reprezinta doar 60% din film, restul timpului fiind dedicat vietii iubirii ascunse pierdute a maestrului. De la inceput trebuie spus ca “The Grandmasters” nu e un film cu o structura a scenariului liniara clasica. E compus din segmente ale vietii lui Ip Man aranjate neglijent, aparent fara o logica, asemeni pieselor unui puzzle, dand impresia unui haos controlat inteligent de mana regizorului. Uneori simti ca ai pierdut cursul evenimentelor si ca te-ai ratacit in detalii nesemnificative, in nume de stiluri de lupta sau in zicatori traditionale chinezesti aparent fara noima, cam in asta s-ar traduce haosul Indus de Wong Kar-wai. Dar acesta este stilul sau, si nici de aceasta data apreciatul regizor nu se dezminte. Inconsistenta scenariului si o firava poveste de razbunare ce se contureaza in a doua jumatate a filmului sunt compensate de spectacolul vizual unic. Si nu e vorba strict de scenele de arte martiale redate in cel mai mic detaliu (stropi de ploaie filmati cu incetinitorul, a caror cadere scoate un sunet ce se suprapune peste sunetul ambiant al scenei respective, ca si cum o mana fina a unui chirurg ar diseca un tesut pana in cel mai mic detaliu cu precizia unui maestru emerit), ci de faptul ca anumite idei sunt inserate in film ca si cum ar fi fost decupate din mintea regizorului si mai apoi lipite cu precizie in locuri bine gandite, aducand o pata de culoare unor scene cenusii, uneori abuzand de obscuritate. Abordarea acestui film, atat ca scenariu cat si ca imagine e una filosofica, meditativa, cu flash-back-uri neasteptate si neanuntate, cu o atentie exagerata acordata detaliului, disecat pana in cele mai mici amanunte vizuale si sonore. Problema lui “The Grandmasters” e ca desi sub aspect artistic poate avem in fata o capodopera, genul filmelor de arte martiale e unul popular, adresat publicului larg, fara aplecare neaparata spre filosofie sau teoretizare. Omul de rand mereu a iubit filmele de arte martiale pentru spectaculozitatea lor, pentru ritmul alert, pentru maiestria actorilor si mobilitatea acestora in fata camerelor de luat vederi, si din aceasta pasiune fierbinte au putut lua nastere legende precum Bruce Lee, Jackie Chan, Donnie Yen sau Jet Li. Wong Kar-wai incearca sa contrazica toate gusturile fanilor genului, servindu-ne un film cerebral, prea schematizat si inchistat, ce nu are o poveste in sine, lucru care il poate face total neinteresant pentru marea masa a fanilor genului. “The Grandmasters” e un film “greu” atat la propriu cat si la figurat, iar amatorii de actiune si de povesti simple cu siguranta ar fi bine sa vizioneze alt film despre viata maestrului Ip Man, cum sunt cele doua productii cu Donnie Yen, mult mai comerciale si mai pe intelesul tuturor. Wong Kar-wai ofera o cu totul alta perspectiva asupra lumii artelor martiale, care nu va multumi decat pe cei mai pretentiosi cinefili, in general abonati ai genului artistic. Un film ce trebuie privit cu alti ochi, ce greu poate fi numit biografic, fiind mai degraba o abordare inedita a lumii artelor martiale din unghiul de vedere al unui regizor noncomformist al secolului XXI, care nu a ezitat sa foloseasca cele mai noi tehnici din industrie pentru a imprima acestui film propria viziune despre o lume de legenda.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 si uruma44 – Asia Team Romania pentru asiacinefil.com, iar timingul a fost lucrat manual, linie cu linie, pentru o calitate deplina a subtitrarii.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: luni 18 martie 2013

Asadar, ticalosul de Jang Do Hyeon mai face o victima… bunicul Kang. Desi batranul a avut norocul de a fi fost descoperit la timp, organismul lui nu a rezistat socului electric si si-a dat obstescul sfarsit, nu inainte insa de a-si preveni nepotul sa nu se mai lupte cu magnatul si pe acesta din urma sa nu-l atinga pe San. Kang San este distrus de pierderea bunicului, iar Hae Joo ii este mereu aproape. Procurorul sef adjunct nu lasa lucrurile la voia intamplarii si incepe cercetarile asupra accidentului pornind de la observatiile Hae Joo-ei. Astfel se descopera multe amanunte nefiresti la care se adauga si informatia de la Sang Tae ca vazuse un automobil in apropierea fabricii in seara accidentului. Aceste amanunte puse cap la cap dau certitudinea ca bunicul a fost omorat. La ceremonia de inmormantare soseste si reprezentantul companiei Noble care ii comunica lui San acordul presedintelui la propunerea ce le-o facuse. Numai ca discutia dintre ei a fost surprinsa de nimeni altul decat Park Chang Hee, care intre timp a devenit un nemernic desavarsit, asemeni patronului lui. El se grabeste sa-i comunice lui Jang Do Hyeon conversatia si-l sfatuieste sa-i rupa definitiv picioarele lui Kang San pentru ca altfel acesta va deveni un concurent serios, iar Cheonji nu va mai obtine drepturile de forare. Jang Do Hyeon, furios ca tanarul se lupta cu atata indarjire, urmeaza sfatul lui Chang Hee, asa ca vazandu-se cu sacii in caruta-adica elicea azimutala, avand in vedere ca in afaceri situatiile sunt schimbatoare, nu mai tine cont de promisiunea facuta Hae Joo-ei si Kang San se trezeste ca nu mai are nimic, decat un munte de datorii. Intre timp, documentele ajunse la procuratura prin mijlocirea lui Il Moon isi produc efectul si procurorul Yoon descinde cu echipa la Cheonji, ridicandu-l cu satisfactie pe invinincibilul Jang Do Hyeon….

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 17 martie 2013

“Harmony” a fost una din melodramele de succes realizate in 2010 in Coreea, o poveste inspirata (care, din fericire, nu are la baza fapte reale) si foarte bine realizata de regizorul debutant Kang Dae Gyu (care a lucrat ca asistent de regie la celebra productie “Haeundae”), dupa un scenariu scris de echipa de scenaristi ai lui “Haeundae”. Mesajul filmului a atins audienta coreeana, reusind sa adfuca peste 3 milioane de coreeni in salile de cinematograf, transformand “Harmony” in unul din filmele coreene cu cele ami mari incasari din 2010. Nu doar scenariul a captat atentia publicului, ci si distributia: Kim Yun-jin (Neighbourhood, Heartbeat), veterana Na Moon-hee (69 de ani la data filmarilor) (Twilight Gangsters, cunoscuta din numeroase roluri de mama sau bunica din filme si seriale coreene) sau Kang Hye-won (recent vazita in Ghost Sweepers sau in Haeundae). Coloana sonora superba e asigurata de laureatul Lee Byung-woo, ce a asigurat si fundalul sonor al filmelor Mother si The Host, in timp ce melodia principala a filmului, “When you believe” e interpretata in duo de Lee Young Hyun si JeA. “Harmony” spune povestea unor detinute condamnate pentru crime care, paradoxal, au toate o justificare, fie ca e vorba de crima comisa pentru sfarsirea unor abuzuri, pentru tradare in dragoste sau chiar crima comisa prin imprudenta (de una din detinute, fosta amatoare de wrestling). Dar nu este deloc un film de duzina, ca multe altele a caror actiune se desfasoara in spatiul restrans si inchis al unei inchisori, neincercand sa trateze fondul moral al problemei sau sa descrie dificultatea vietii in inchisoare, tintind mai mult spectrul umanist al dramei personajelor, cu un substrat sentimental solid. Axat pe tema izbavirii si iertarii, si marsand pe promovarea valorilor sacre ale familiei, ce supravietuiesc si in aceste conditii vitrege pentru eroinele filmului, “Harmony” te prinde din primul moment si reuseste sa atinga coarda sensibila a fiecarui spectator cu povestea sa calda si impresionanta.

Pentru gardieni e doar un numar, condamnata 572. Pentru colegele de celuala e Jeong-hye, o mama condamnata la 10 ani de inchisoare pentru crima. Dupa gratii, in urma cu un an, Jeong-hye da nastere unui baiat, pe care il creste in Penitenciarul de femei alaturi de ea, impreuna cu celelalte condamnate aglomerate intr-o celula mica de cativa metri patrati. Min-woo, pustiul de un an, devine rasfatatul celulei, si n-ai spune ca acele femei ar fi fost in stare vreodata sa faca cel mai mic rau cuiva. Toate sunt ca o mama pentru Min-woo, si cu complicitatea gardienei Kong, atmosfera din celula e una aproape familiala. Fiecare condamnata poarta povara unei crime sau a unei fapte grave. Veterana Moon-ok, respectata de toata lumea, a primit condamnare pe viata pentru uciderea sotului, surprins, in anii tineretii sale, cu o amanta. Au ramas in urma doi copii care o invinovatesc toata viata pentru fapta comisa, trebuind sa creasca singuri, sub ingriojirea unui asistent maternal. La fel de tulburatoare e si povestea lui Jeong-hye, care si-a ucis sotul cand insarcinata fiind a incercat sa-i aplice o corectie. O astfel de poveste se ascunde si in spatele noii detinute trimise in aceeasi celula, Yumi, o tanara abuzata de tatal vitreg, ucis sub ochii mamei sale, care de atunci a aruncat vina pe seama fiicei sale. Dar viata trebuie sa mearga mai departe, in ciuda cosmarurilor pe care aceste femei le poarta toata viata in suflet. Conform legislatiei coreene, Min-woo urma a fi incredintat, dupa un an si jumatate, spre adoptie unei rude, insa cum Jeong-hye nu mai avea nici o familie, micutul urma a fi incredintat spre adoptiei unei familii oarecare. Cum acel moment se apropia, lui Jeong-hye ii vine ideea formarii unui cor al penitenicarului, idee care daca ar fi fost dusa la bun sfarsit, urma a-i aduce o recompensa de o zi in libertate alaturi de fiul ei. Si astfel, afona Jeong-hye incearca sa puna pe picioare in 6 luni un cor pentru a-si implini visul: o zi in libertate cu fiul ei, inaintea despartirii definitive de acesta.

“Harmony” e un film tulburator despre viata si familie, despre acele lucruri care ar trebui sa conteze pentru fiecare, despre rostul insusi al existentei noastre ca fiinte umane in aceasta lume necrutatoare. Titlul filmului e unul simbolic, si coincide cu visul eroinei principale, Jeong-hye (emotonant interpretata de Kim Yun-jin): corul “Armonia”. Numele insusi al corului descrie perfect ceea ce a reusit veterana Moon-ok (interpretata de Na Moon-hee) sa realizeze: o armonie perfecta si mai ales o atmosfera familiala in sanul corului format din persoane cu caractere si temperamente diferite, majoritatea inclinate spre violenta (cel putin verbala). Moon-ok e o fosta profesoara de muzica, care de la uciderea cu masina a sotului si amantei acestuia a rupt legatura cu pasiunea vietii sale. Condamnata pe viata, mai are un singur tel: sa reuseasca sa obtina iertarea fiicei sale, care refuza sa o viziteze la inchisoare. Cu greu accepta rolul de dirijoare si sa realizeze selectia detinutelor, insa cand se implica, devine inca o data, daca mai era nevoie, o adevarata mama pentru toate membrele corului. Iar unele nici nu se feresc sa-i spuna, direct, “mama”. Jeong-hye se implica in proiect desi nu are deloc ureche muzicala, iar sunetele ei false mereu il fac pe cel mic sa planga ori de cate ori ii ingana acestuia un cantec de leagan. Si totusi, cu ajutorul “mamei” Moon-ok, invata sa cante si sa-si faca pruncul sa nu mai planga la auzul vocii sale melodioase. Este o persoana ambitioasa, o mama protectoare, dar realizeaza ca singura salvare pentru fiul ei e sa fie adoptat de o familie buna. Nu-i ramane decat speranta ca dupa ce ii va expira pedeapsa, daca Cerul va dori, isi va reintalni intr-o zi copilul. Filmul trateaza relatia parinte-copil din unhiul de vedere al unei persoane lipsite de libertate, dramatizand totul sub presiunea factorului politico-social. O persoana condamnata este privita cu suspiciune de restul societatii, dar tanara gardiana Kong e unul din personajele cheie ale acestui film. Ea este de partea legii, aplica legea, insa nu poate trece cu vederea dramele personale ale fiecarei detinute. Ea le asculta povestile, este ingaduitoare, e mai mult decat o prietena a lor, e parte din familia lor. Gardiana Kong reprezinta “fata umana” a unei societati absurde in care dreptatea cea oarba uneori e facuta pentru niste fiinte inumane care ele ar fi trebuit sa fie pedepsite sau macar izolate de legile ce se pretind perfecte si egale pentru toti. Intotdeauna va exista o urma de nedreptate intr-o sentinta placida pentru o infractiune grava precum o crima, circumstantele atenuante fiind trecute uneori cu vederea prea usor si judecandu-se prea mult conform literei legii. In cele din urma, o sentinta e data de un om, nu de cineva situat deasupra oamenilor, in baza unei legi egale pentru toti (cel putin in teorie). Legea nu are suflet, legea nu poate intelege anumite contexte, omul insa care aplica legea, da. “Harmony” se constituie intr-o critica severa la adresa anumitor sentinte uneori exaggerate, ale sistemului juridic coreean, criticat de altfel in multe alte filme ale ultimilor ani (Silenced, The Unbow, The Client). Ce raman in urma sunt drame tacute de putini stiute, si chiar daca “Harmony” dramatizeaza la extrem anumite situatii, oare cate astfel de povesti au existat, exista si vor continua sa existe nestiute de nimeni in aceasta lume ? Un film impresionant, o dovada ca o melodrama poate fi si un alt film decat unul in care eroul principal sufera de o boala incurabila, starnind lacrimile spectatorilor. De aceasta data, boala incurabila e ignoranta acestei societati, iar lacrimile, care cu siguranta vor curge siroaie, vor fi unitatea de masura ce va judeca personajele noastre.

Multumiri pentru traducerea in premiera colegei noastre elenas – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 17 martie 2013

Multumita stradaniilor detectivei Kim Jong Joo, incercarile sefului de politie din Myungdoshi de a musamaliza moartea primarului sunt zadarnicite. Pe baza probelor rezultate dupa autopsie, este demarata o ancheta oficiala. Kim Shin si Do Jae Myung se afla inca in arest, pentru actiunile lor impulsive, dar detectiva Kim are un mod “special” de a aplica legea, asa ca ii ia cu ea peste tot pe unde o conduc investigatiile. Do Jae Myung e acum martor ocular la rapirea primarului si pe baza declaratiei lui, detectiva incearca sa-l prinda pe criminal. Kim Shin si-a facut un obicei din a se pune “in pielea” lui Chae Do Woo si a incerca sa gandeasca la fel ca el. Si devine tot mai bun la asta, reusind sa anticipeze urmatoarele miscari ale acestuia. Si nu doar atat. Pentru ca a ajuns sa-l cunoasca atat de bine pe Chae Do Woo, reuseste sa manipuleze situatia in asa fel incat sa-l constranga sa-si retraga acuzatiile. Raportul de forte pare ca incepe sa se schimbe. Chae Do Woo nu mai are aerul de invincibilitate, iar Kim Shin nu mai e oponentul insignifiant. Dar lupta e in plina desfasurare…

Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 16 martie 2013

IRIS si-a indeplinit misiunea, iar agentii organizatiei primesc ordinul sa revina in Japonia. Prin urmare, cu ajutorul unui contrabandist, se pregatesc de imbarcare in Busan. Dar capturarea lor si mai ales recuperarea delegatului nord-coreean Kwon rapit e prioritatea numarul zero a NSS, in conditiile ultimatumului primit de la Yoo Joong Won de 24 de ore. La expirarea lui, o racheta nucleara ar fi urmat a fi lansata impotriva Coreei de Sud, putand constitui inceputul unei posibile noi conflagratii mondiale. Soo Yun ajunge prima in Busan, sperantele tuturor legandu-se de ea. Aceasta obtine informatia despre locatia celor pe care contrabandistul trebuia sa-i strecoare in afara Coreei, insa nu mai are rabdare sa astepte 10 minute pana la sosirea echipei NSS si a lui Hyun Woo. Intuind ca ceva nu e in regula in momentul in care contrabandistul nu raspunde la telefon, Rey ordona parasirea imediata a locatiei. In plus, pe neasteptate, la fata locului soseste Rie, tocmai din Japonia, ingrijorata de soarta lui Ken. Pentru a nu le scapa din nou printre maini, Soo Yun decide sa intervina de una singura. O ameninta cu arma pe Rie, dar misteriosul Ken isi face aparitia din umbra, indreptand arma spre ea.
Intre timp, ultimatumul dat de Joong Won expira. Desi nu a reusit sa i-l readuca pe reprezentantul Kwon teafar si nevatamat, directoarea Choi Min ii ofera sefului securitatii delegatiei informatii secrete obtinute de seful de sectie Oh dupa ore de cercetari amanuntite in laborator. Astfel se ajunge pe urmele CX-11, un gaz paralizant toxic produs doar in Statele Unite de o companie numita Jeron. Iar cand neinduplecatul Joong Won nu renunta la planul sau, directoarea Choi scoate asul din maneca… Un joc la cacealma !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 15 martie 2013

Oh Soo e dispus sa faca orice pentru ca Young sa faca operatia. Chiar e dispus sa se umileasca in fata lui Moo Chul pentru ca acesta s-o convinga pe sora lui sa faca operatia. Young insa refuza cu incapatanare operatia dintr-un singur motiv: ii este teama sa-si faca sperante ca intr-o zi va putea vedea din nou, iar mai apoi acestea sa-i fie spulberate, asa cum s-a intamplat in copilarie. Oh Soo incearca sa o convinga prin orice mijloace, si chiar e dispus sa devina asemeni ei, irascibil si egoist, si sa paraseasca pe loc casa. In fata acestei amenintari, Young cedeaza si in cele din urma accepta sa faca operatia doar de dragul fratelui. A doua zi, Oh Soo primeste si vestea care il face sa se bucure ca un copil: Moo Chul e de acord sa rezolve ca sora lui sa se ocupe de operatie. Pretul pe care il cere nici nu mai conteaza pentru Oh Soo, desi acesta e unul mare: 5 zile din cele ramase pana la scadenta vor fi scazute, astfel ca ii mai raman pana in ziua in care va muri de mana lui Moo Chul doar 19 zile. Sora lui Hee Sun da de belele in momentul in care accidenteaza masina de lux a tatalui prietenei sale, iar Jin Sung trebuie sa faca rost de bani pentru a o salva pe inconstienta adolescenta. Doar ca lucrurile se rezolva in aceeasi seara, prietena sustinand ca Jin Sung nu mai trebuie sa-si faca griji, cineva i-a platit daunele si celui accidentat, si pentru repararea masinii tatalui ei. Desigur, din nou a fost mana lui Moo Chul, care prin aceasta incerca o data pentru totdeauna sa-l transforme pe Jin Sung in omul sau. Pentru a-l scoate din incurcatura, Oh Soo discuta cu Moo Chul si mai accepta sa se mai scada inca cateva zile pana la scadenta, cu conditia ca ii va plati si datoria lui Jin Sung, iar Moo Chul il va lasa pe acesta in pace. A fost ultimul gest de prietenie pe care Oh Soo l-a mai facut fata de Jin Sung si Hee Sun. De acum, prietenia cu acestia trebuie rupta, pentru binele lor.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 15 martie 2013

Negocierile Nord-Sud pentru formarea Comitetului Pregatitor al Unificarii urmeaza a fi reluate, de aceasta data chiar in Coreea de Sud. La fata locului totul este pregatit, echipa NSS coordonata direct de directoarea delegata Choi Min ocupandu-se cu securizarea perimetrului. Cu acordul directoarei, Soo Yun “planteaza” cateva microfoane in camnera unde urma a sta seful securitatii delegatilor din Nord. Surpriza tuturor este cand constata ca acesta e nimeni altul decat teroristul IRIS Yoo Joong Won, proaspat numit responsabil de Unitatea de rachete a Diviziei a 7-a nord-coreene. Un individ mai mult decat periculos, care si-a pierdut fratele in timpul conflictului Nord-Sud din urma cu cativa ani din Yeonpyeong si care acum cauta razbunare. Problema este ca Yoo Joong Won e subiectul unei anchete a NSS in care e suspectul principal, iar Sudul asteapta unele raspunsuri de la acesta, cum ar fi cine l-a ucis pe Park Chul Young si cum de a scapat Yun Hwa. Insa prezenta lui in capitala sud-coreeana nu e in calitate de urmarit sau invinuit, ci de sef al securitatii partii nord-coreene, astfel ca de la inceput incearca sa o puna la punct pe directoarea Choi Min. Dar in scurt timp se dovedeste ca partea nord-coreeana are cu totul alte intentii prin reluarea discutiilor. Lucrurile se complica si mai mult cand pe fir intra IRIS, un anume Ken primind o misiune cu o tinta sigura: delegatul nord-coreean Kwon Young Choon. Iar actiunea poate incepe…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 14 martie 2013

Cunoscutul Yoo Ji-tae a castigat premiul juriului la a 15-a editie a Festivalului de film asiatic de la Deauville (Franta), cu filmul sau de debut in scaunul regizoral, “Mai Ratima”. Festivalul de la Deauville este al doilea cel mai cunoscut festival dedicat filmului asiatic din Europa, dupa cel de la Udine (axat insa doar pe productii din Extremul Orient, cu precadere comerciale). La Deaville au fost invitate de-a lungul timpului productii din Coreea, China, Japonia, Cambodgea, Indonezia, Sri Lanka si alte tari de pe intregul continent asiatic, iar in acest an, festivalul a fost deschis chiar de pelicula castigatoare a premiului juriului, “Mai Ratima”. Filmul a fost elogiat de criticii de film, iar juriul de la Deauville l-a calificat drept “un film care atinge emotiile francezilor. Problemele ridicate de imigratie pe care filmul le ridica nu sunt aplicabile doar Coreei, ci intregii lumi. Prin aceasta tematica a reusit sa-i lege pe francezi de povestea sa, si dorim sa laudam modul in care filmul reuseste sa exprime un subiect atat de greu intr-un mod atat de fermecator.”

Yoo Ji-tae e unul din cei mai cunoscuti actori sud-coreeni ai momentului (Midnight FM, Traces of Love, Running Wild, Oldboy, Ditto), casatoria lui cu Kim Hyo-jin la sfarsitul lui 2011 fiind una din cele mai mediatizate povesti de iubire incheiate cu happy-end din show-biz-ul coreean. Debutul sau regizoral a fost o piatra de incercare pentru vedeta deoarece, spre deosebire de Hollywood, in industria coreeana de film foarte rar actorii cocheteaza cu scaunul regizoral, existand pentru aceasta regizori profesionisti specializati strict de la inceputul carierei din industrie pe aceasta activitate. In plus, spre deosebire de Hollywood, in industria coreeana de film de obicei regizorul isi scrie si scenariul si si-l pune in scena, astfel ca pentru un actor fara experienta in domeniu trecerea la o cariera de regizor poate fi un pas uneori riscant. Pentru Yoo Ji-tae, pasul facut a fost un success, chiar daca filmul e departe de a fi unul extraordinar, spun unii critici. Unul din lucrurile imputate regizorului e durata de 123 de minute, mult prea mare pentru un film cu un scenariu destul de lipsit de spectaculozitate. In plus, o multime de figuri cunoscute (probabil prieteni de-ai lui Yoo Ji-tae din industria in care a activat ca actor timp de 15 ani) ale filmului coreean apar in roluri mici si scurte in scene ce puteau fi editate la montaj, fara relevanta pentru subiectul principal, si numeroase teme si elemente narative sunt repetate putin prea des pe parcursul filmului. Dar trecand cu vederea aceste inerente lipsuri, filmul e unul promitator pentru viitoarele productii ce vor urma, iar premiul acordat de juriul de la Deauville recunoaste talentul lui Yoo Ji-tae si ca regizor, multi critici fiind de parere ca “Mai Ratima” e mai degraba rezultatul muncii unei maini mult mai experimentate, in nici un caz a unui incepator vanat inca de paparazzi in tara sa. “Mai Ratima” spune povestea unei tinere imigrante thailandeze ce vede in viata din Coreea visul pe care doreste sa si-l implineasca, tratand in paralel, destinul imigrantilor din clasele de jos din Coreea. Cu unele influente dinspre Wong Kar-wai si fostul sau maestru Park Chan-wook, Yoo Ji-tae se anunta un regizor de viitor pentru filmul coreean, care an de an continua sa stranga aprecieri peste tot in lume prin nume precum Park Chan-wook, Bong Joon-ho, Kim Ki-duk sau Lee Chang-dong.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 14 martie 2013

Young s-a schimbat din momentul in care a aflat despre utilitatea medicamentului miraculos pe care i l-a dat Oh Soo. Un medicament pentru eutanasierea animalelor nu e chiar unul care vindeca orice boala umana, dar ce a durut-o mai mult pe Young e implicatia morala a gestului lui Oh Soo, tratarea ei, prin folosirea unui asemenea medicament, ca pe o necuvantatoare. Din acel moment Young a devenit rece cu Oh Soo, chiar s-a apropiat de secretara Wang, marturisindu-i suspiciunile legate de fratele ei. Pentru a elimina toate aceste intrebari fara raspuns, Young se decide, fara stirea cuiva, sa contacteze omul care ii putea face legatura cu celalalt Oh Soo, Moo Chul. Acesta o indruma sa vina la unul din cluburile lui, dar ajunsa la fata locului da peste gangsterii lui Moo Chul, care ii iau telefonul si incearca sa profite de handicapul ei. Oh Soio apare la timp si salveaza situatia, punandu-i pe gangsteri pe fuga, insa nici acest gest “cavaleresc” nu ii schimba atitudinea lui Young. Cu toate astea, Oh Soo ii spune din nou fetei ca pastila ii era destinata lui si ca s-a gandit la un moment dat sa o administreze pentru el. Iar la intrebarea de ce nu a scapat de o victima usoara ca ea, inevitabil vine si raspunsul: “pentru ca tin la sora mea”. Fara a fi iertat, cei doi se despart, el promitand ca va pleca pentru totdeauna, dar inevitabilul se produce: Oh Young se prabuseste din nou si e dusa de urgenta la spital. Aici i se face un control si toata lumea afla ceea ce si fata banuia: tumoarea a recidivat, e una gigantica si trebuie urgent operata. Doar ca apare in scena sora mai mare a lui Moo Chul, specialista in oftalmologie, care e de alta parere…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: miercuri 13 martie 2013

Kang San este ingenuncheat. Desi si-a vandut tot ce avea, nu mai are nici o posibilitate de a-si realiza elicea azimutala. Dar Hae Joo nu sta cu mainile incrucisate, ea nu suporta sa vada framantarile lui oppa San, asa ca merge la presedintele Jang Do Hyeon si accepta oferta de sef al departament dezvoltare-cercetare in schimbul realizarii propulsorului azimutal la Cheonji, dar cu o conditie.. Ii cere sa-l salveze pe Kang San. In maniera obisnuita, de acum, Jang Do Hyeon face pe nevinovatul, dar pune si el o conditie. Cu aceasta ocazie Hae Joo il uimeste inca o data. Tanara este un adversar de temut, nu numai ca este un tehnician talentat, pe deasupra mai este si un bun negociator. Ca urmare, Jang Do Hyeon o prezinta personalului pe noua sefa a departamentului dezvoltare-ceretare, iar pe Il Moon il trimite la munca de jos. Degeaba protesteaza Il Moon, tatal lui este neinduplecat, un gest care il determina pe fiu sa ia in considerare aluzia procurorului sef adjunct privind postul de conducere al firmei Cheonji. La randul lui, Kang San este profund nemultumit de demersul facut de Hae Joo in ajutorul lui. El nu poate accepta sub nici o forma ajutorul domnului Jang si-i relateaza fetei motivul pentru care a decazut bunicul lui si pentru ce a plecat el in America. Tanara este surprinsa de ce aude, dar nu dezarmeaza, il indeamna sa accepte aceasta solutie de supravietuire si sa-si realizeze visul, nava de foraj. Dar Kang San este de neinduplecat. Park Chang Hee, pentru a grabi casatoria cu In Hwa si a-l distruge definitiv pe Jang Do Hyeon, schimba tactica si aparent bate in retragere. Un motiv temeinic pentru impetuoasa In Hwa de a-si impune dorinta si de a produce o noua furtuna in familie. Reprezentantul companiei Noble apare la momentul oportun si il anunta pe Ryan Kang ca presedintele companiei nu-i va accepta niciodata demisia, oferindu-i din nou functia de inspector la compania Cheonji, cu o noua misiune…

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Publicat: miercuri 13 martie 2013

Chae Do-Woo a simtit pentru prima data gustul infrangerii. Felul in care a fost expus a fost pentru el o experienta coplesitoare, si daca Sung Kyung-Ah nu i-ar fi salvat imaginea in ultima clipa, asumandu-si vina, ar fi fost probabil compromis definitiv. Sa-l sustina si sa-l ajute sa-si revina devine pentru Kyung-Ah o misiune prioritara. Faptul ca Kyung-Ah ii ramane alaturi, zdrobit fiind, e chiar mai socant pentru Do-Woo decat infrangerea in sine, si zidul interior pe care Do-Woo l-a ridicat intre el si lume pare sa nu mai reprezinte un obstacol in calea ambitioasei Kyung-Ah. Felul in care primarul si prietenii lui i-au fortat mana lui Chae Do-Woo in privinta donatiilor pentru locuitorii stramutati nu ramane fara urmari. Kang Ji-young, omul care rezolva treburile murdare ale lui Chae Do-Woo il rapeste pe batranul edil si la scurt timp acesta e gasit mort, intr-un simulacru de accident auto cauzat de ebrietate. O lovitura atat de oribila il devasteaza pe Kim Shin, care n-are nici cea mai mica indoiala legata de cauza mortii primarului. Cum firea lui vulcanica se dezlantuie, orice actiune calculata si orice prudenta sunt eliminate inca din start. Dar si sangele rece al lui Chae Do-Woo pare sa fi disparut, asa ca lupta se extinde pe un palier nou si creste exponential in intensitate.

Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 10 martie 2013

Cu toate masurile luate de Kang San, cu toata opozitia Hae Joo-ei si interventia lui Chang Hee, inevitabilul se produce. Kang San, lovit de masina, zace inconstient, iar prototipul propulsorului este furat. Din fericire, Kang San isi revine, dar in loc sa mearga la spital, merge cu Hae Joo pe urmele hotilor, direct la Jang Do Hyeon, care face pe nevinovatul. Numai ca nici unul din hoti nu a avut succes. Sang Tae a furat alt prototip, fapt pentru care Il Moon a innebunit de furie si a refuzat sa-l mai plateasca, iar prototipul furat de echipa lui Chang Hee si a secretarului Choi era de nefolosit, lipsind ultimele elemente cheie, ceea ce i-a adus o mare satisfactie lui Il Moon, incantat ca si Chang Hee a dat gres. Il Moon se opune categoric casatoriei surorii lui si face tot posibilul sa o impiedice, asa ca face pe fiul afectuos si joaca o alta comedie in fata mamei, denigrandu-l pe Chang Hee. Astfel si-a castigat un aliat impotriva casatoriei si Lee Geum, credula, ii aduce acest fapt la cunostinta proaspatului director, spre satisfactia lui Il Moon. Sang Tae face pe nevinovatul, dar in fata dovezilor este nevoit sa-si recunoasca ticalosia, iar mama, satula de fiul ei neispravit si iresponsabil, il da afara din casa. Bineinteles ca Hae Joo, cu sufletul ei de aur, il iarta si il reprimeste. Tanara nu lasa lucrurile asa si ii arunca in fata lui Il Moon banii oferiti lui Sang Tae, facandu-l de ras in fata angajatilor. Hae Joo, grijulie cu starea de sanatate a lui oppa San, intamplator, realizeaza cu adevarat cat de mult o iubeste San, numai ca fata nu-l poate uita pe Chang Hee si se teme sa iubeasca din nou. Kang San face tot posibilul pentru a procura materialele necesare reconstituirii prototipului, dar dorinta lui Jang Do Hyeon de a pune mana pe el este atat de mare incat pune in aplicare sugestia diabolica a lui Park Chang Hee, si asa Kang San si bunicul se vad legati de maini si de picioare….

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 10 martie 2013

Cu fiecare nou an care trece, Asia nu inceteaza sa ii uimeasca intreaga lume a filmului prin productiile sale pline de prospetime si originalitate, mereu surprinzatoare. Anul 2012 a fost unul prolific pentru filmul chinezesc, mai multe mega-productii luptandu-se pentru titlul de filmul anului. Surprinzator si in ciuda a ceea ce spune box-office-ul, probabil lupta pentru titlul de cel mai bun film autohton din 2012 a fost castigat de departe de “The Last Tycoon”. Aparut in cinematografe intr-un moment in care principalul rival la box-office a fost Chinese Zodiac, cu Jackie Chan in rolul principal, “The Last Tycoon” a obtinut incasari in China de peste 21 de milioane de dolari. A fost, probabil alaturi de “The Assassins” si “Back to 1942”, unul din filmele cele mai impresionante din 2012, regizat de prolificul si profitabilul regizor din Hong Kong Wong Jing (Treasure Hunter, Future X Cops, I Corrupt all cops etc etc). Acesta reuseste sa puna pe picioare o productie semi-epica in care a stiut sa imbine atmosfera filmelor de actiune cu gangsteri realizate in anii ’80-’90 si eroismul acestor productii cu stilul secolului XXI de realizare a acestui gen de filme (efecte speciale ce-ti taie respiratia), rezultatul fiind unul din cele mai captivante filme ale carierei sale regizorale. Distributia este una cu nume grele. Chow Yun-fat revine pe marele ecran la scurt timp dupa prestatia impresionanta din “The Assassins”, realizand inca un rol de pus in rama. Sammo Hung isi arata anii, renuntand la rolurile dinamice si preferandu-le pe cele dramatice, in timp ce Francis Ng acapareaza rolul negativ cu o prestatie remarcabila. Filmul e inspirat intr-o oarecare masura din viata lui Du Yuesheng, poreclit “Du Urechi Mari”, un temut gangster ce si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Shanghai si care s-a remarcat in al doilea razboi sino-japonez cand i-a sustinut cu banii sai pe nationalistii chinezi. Un amestec de drama, romantism si thriller de spionaj, “The Last Tycoon” are ca punct solid de rezistenta tripleta Chow Yun-fat-Sammo Hung-Francis Ng care e de-a dreptul fenomenala, dar per ansamblu e o realizare impecabila si sub aspect tehnic: designul, decorurile interioare si exterioare, costumele sunt d eun realism ce te fac sa crezi ca te afli in Shanghai-ul anilor ’30. Amintirea unui The Killer sau a unui The Godfather e vie si pulseaza prin inima lui “The Last Tycoon”, trezind sentimente de nostalgie.

In China inceputului de secol XX, Cheng Daqi e un tanar ce traieste intr-un mic orasel de provincie linistit ce mai toata ziua si-o pierde hoinarind cu prietenul sau, Grasanul si tragand cu ochiul la demonstratiile artistice si acrobatice ale lui Ye Zhiqiu. Orfana de mama, Zhiqiu a crescut dupa regulile stricte impuse de tatal ei, singurul sprijin pe care il mai avea in viata. Si totusi, fata avea un vis: sa indeplineasca ultima dorinta a mamei sale si sa devina artista de opera, in acele timpuri opera de Beijing fiind cea mai apreciata manifestare culturala a timpurilor din China. Cand pentru aceasta ambitie primea corectii din partea severului ei tata, cel care ii alina durerea era Daqi. Cei doi tineri indragostiti isi fac o promisiune: peste ani, atunci cand visurile lor se vor implini, sa se reintalneasca sis a traiasca fericiti impreuna. Daca Zhiqin avea ambitia de a devein artista in Beijing, dorind sa studieze opera, visul lui Daqi era sa isi faca un nume in Shanghai, pornind de jos. Un eveniment tragic ii va desparti pe cei doi indragostiti, iar drumurile lor in viata se despart: Daqi ajunge in inchisoare pentru crima, in timp ce Zhiqin pleaca in Beijing sa-si implineasca visul. In inchisoare, Daqi il cunoaste pe Mao Zai, un soldat putin sarit de pe fix, care ii salveaza viata si ii reda libertatea. Impreuna cu prietenul sau, Grasanul, cei doi pornesc spre Shanghai, orasul tuturor posibilitatilor. Si astfel incepe aventura vietii sale, peste ani drumurile intersectandu-i-se cu cele ale primei sale iubiri, intr-un Shanghai aflat la un pas de a devein un oras ocupat, cu al doilea razboi mondial batand la usa.

“The Last Tycoon” e o impresionanta poveste de epoca zugravita in fascinantul Shanghai interbelic, un El Dorado al Extremului Orient, un oras cosmopolit, in care norocul nu surade decat celor indrazneti. Cheng Daqi (interpretat din nou ireprosabil de marele Chow Yun-fat) e un personaj complex si totodata simplu. Desi are o origine modesta, are un vis, ceea ce e un lucru important, si mai ales are ambitia de a si-l implini. Ajunge in Shanghai fara a avea nimic, se opreste in fata celui mai cautat si mai celebru club de noapte din Shanghai, “Grand Shanghai” si isi repeta: “intr-o zi voi avea acest impunator local la picioarele mele”. Drumul pe care il allege nu e tocmai drumul cel drept, alegand sa devina gangster, iar mai apoi remarcat de seful lumii interlope, sa devina ucenicul acestuia. Loialitatea si devotamentul sunt trasaturile care il propulseaza spre putere si bani, iar cand le dobandeste pe acestea cu ajutorul intelepciunii, constata ca viata aproape i-a trecut, iar sufletul sau tanjeste inca dupa amintirea primei sale iubiri si a primei promisiuni facute unei fiinte dragi. Chow Yun-fart, desi nu mai e la prima tinerete, ne aminteste cu acest rol de filmele de acum 15 ani in care s-a consacrat, pline de adrenalina si supans marca John Woo. Fata de ultimele sale roluri, marele actor pare in forma maxima, amintind de vitalitatea din tinerete. Pentru prima oara dupa multi ani, Sammo Hung are in sfarsit un rol ce nu se limiteaza a fi unul decorative, si in care nu isi demonstreaza calitatile in stapanirea artelor martiale. Rolul sau este mai degraba dramatic, fiind maestrul personajului lui Chow Yun-fat, demonstrand ca atunci cand nu recurge la artele martiale poate fi si un excelent actor. Nu poate scapa din vederi nici actorul Francis Ng, personajul negativ, ce are o prestatie exceptionala in rolul… diavolului ce sta pe umerii lui Daqi, cum el insusi se caracteriza. Scenariul e bine conturat, imbinand romantismul cu drama in mod echilibrat, si chiar daca regizorul ne poarta cand in trecut, cand in prezent, povestea se completeaza lin de la sine. Am putea spune ca “The Last Tycoon” e un amestec de “Gangs of New York” cu “Casablanca”, daca ar fi sa judecam superficial anumite senzatii pe care le ai cand vizionezi unele scene, cert este ca atmosfera Shanghaiului primei jumatati a secolului XX e de-a dreptul fascinanta.

Nu lipsesc efecte speciale si slow-motion-uri demne de lauda, iar coloana sonora e una de neuitat. Muzica filmului a fost compusa de renumitul Chan Kwong-wing, nominalizat sau premiat de-a lungul carierei de compozitor de muzica de film pentru coloanele sonore ale unor filme prcum Daisy, Bodyguards and Assassins, The Warlords, Infernal Affairs sau Storm Riders. Tema muzicala a filmului, melodia “Ding Feng Bo” (ce poate fi auzita atat pe parcursul filmului cat mai ales la trista scena de final) e interpretata de celebrul Jacky Cheung.

Un film deosebit, care cu siguranta se va situa in topul all time al preferintelor asiacinefililor in materie nu doar de filme chinezesti. Daca “The Werewolf Boy” poate fi caracterizat drept cel mai bun film coreean al anului 2012, probabil pentru China, acest calificativ ii va reveni lui “The Last Tycoon”.

Traducerea in limba romana a fost efectuata de echipa Asia Team, in premiera in Romania, traducatorii din echipa fiind: gligac2002, uruma 44 si lasedan.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 9 martie 2013

Park Chul Young a cazut in capcana pe care a intins-o IRIS-ului. Incercand sa se foloseasca de Yun Hwa si Yoo Jung Won ca momeala pentru a intra in contact cu IRIS, e luat de Ken cu pistolul la spate si dus intr-un loc retras, unde Rey ii ordona lui Ken sa-l ucida. Desi reuseste sa scape cu o rana destul de serioasa, mai tarziu, la locul de intalnire in cazul unor situatii de urgenta , Yoo Jung Won isi arata adevarata fata si il impusca pe cel care i-a fost ca un tata, care pe vremuri la instruit in Fortele Speciale si care l-a scos din temnitele regimului autoritar din Nord. Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, asistentul personal al lui Park Chul Young ii inmaneaza acestuia cheia de la o cutie de valori din Macao, locul in care de obicei operatiunile secrete ale Nordului erau alimentate de regim din punct de vedere financiar. Misterul dispare in momentul in care ni se dezvaluie in slujba cui lucra, de fapt, Yoo Joong Won, iar acest lucru complica si mai mult situatia taberei moderate din Nord, ce-si doreste reluarea discutiilor privind reunificarea.
In tot acest timp, Ken incearca sa-si aminteasca cine este in realitate Jung Yoo Gun la care facea referire Park Chul Young, si in urma insistentelor in fata lui Rey, acesta din urma accepta sa-i spuna “adevarul”. De fapt, adevarul pe care el doreste sa i-l spuna, nu cel real. Dar nu mai e timp de asta, IRIS primeste o noua misiune, iar echipa se pune in miscare, parasind Japonia si indreptandu-se spre Coreea. In timp ce Ken si ceilalti membrii IRIS intrau in Coreea, Ji Soo Yun pleca in Japonia unde are o misiune clara: sa gaseasca ascunzatoarea IRIS din Akita. Desi misiunea era similara cu cea a cautarii acului in carul cu fan, tanara agenta reuseste sa dibuiasca ascunzatoarea chiar inainte ca membrii IRIS sa paraseasca Japonia. Ce va descoperi acolo ramane sa vedem.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 8 martie 2013

“The Worst Guy Ever” e o comedie romantica tipic coreeana pe tema mariajului, atat de mult abordata pe micul si marele ecran din Peninsula in ultimii 15 ani. Au fost realizate zeci, daca nu sute de astfel de filme, iar genul continua sa fascineze tinerele generatii aflate la inceput de drum in viata de cuplu.Filmul pune o intrebare teoretica interesanta: “Ce se intampla cand un cuplu oarecare din orice alta comedie romantica isi da intalnire intr-un scenariu amuzant, iar protagonistii chiar se indragostesc unul de celalalt ?” In acest caz e vorba de Sung-tae (interpretat de Tak Hae-joon, un cunoscut al comediilor de genul “Marrying the Mafia” sau “Everybody has secrets”) si Ju-yeong (interpretata de Yum Jung-ah din “Lovely Rivals” sau “Old Grden”, cu o interpretare apreciata in k-drama “Royal Family”), doi prieteni total opusi ca fire (ea extrovertita, el introvertit), ce sunt prieteni de un deceniu si au o relatie platonica in care niciunul nu indrazneste sa faca primul pas. “The Worst Guy Ever” e primul film regizat de Son Hyun-hee, un bun scenarist (a fost unul din cei 4 scenaristi ai memorabilului “Once in a Summer”, dar si scenaristul melodramei “Herb”), care de aceasta data imprima un stil comic filmului sau. Pe alocuri relatia protagonistilor e tratata superficial, fara a se insista prea mult pe portretizarea felului de a fi al fiecaruia. Mai interesant decat asta a fost redarea comicului de situatie, a faptelor in sine, astfel ca saltul de la viata de burlac la cea de om asezat la casa sa e unul brusc, fara prea multe explicatii. Pe ceea ce a mizat regizorul a fost chimia celor doi protagonisti, iar aici nu a dat gres, Tak si Yum potrivindu-se ca o manusa rolurilor lor. Intr-o scena de un minut, il vom putea recunoaste si pe Shin Hyun-joon din Cain and Abel sau Stairway to Heaven, ironizat pentru nasul sau si firea ursuza, in rolul unui functionar de la Registrul Starii Civile, departamentul Divorturi.

Sung-tae e un burlac convins, trecut de 30 de ani, pe care grupul de prieteni il preseaza sa se insoare odata, in special ca acestia sunt deja asezati la casele lor. Ju-yeon face parte din acelasi cerc de prieteni si din prima zi de facultate e cea mai apropiata prietena a lui Sung-tae, insa si ea ezita sa faca marele pas, fiind multumita cu relatia platonica pe care o are cu Sung-tae. Intr-una din nopti, cei doi prieteni stau la nesfarsite discutii, in compania alcoolului, si se trezesc a doua zi dimineata in pat unul langa celalalt. A doua noapte experienta se repeta, iar cei doi constata ca poate asta e vrerea sortii. Drept urmare, decid sa se casatoreasca. Noua lor viata e pe cale sa inceapa, dar nici nu au trecut bine pragul noului lor camin ca neprevazutul le bate… la inimioara. Ju-yeon face o pasiune pentru un nou coleg transferat la departamentul ei de publicitate la care lucreaza, Il-woong, un “macho” veritabil, seducator, visul oricarei femei. In acest timp, Sung-tae se simte atras de sefa sa, redactorul-sef de la editura unde lucreaza, care si ea ii intinde cateva capcane pentru a-i seduce. Doar pentru ca i-a fost recomandat de Il-woong, Ju-yeon cumpara o canapea de epoca cheltuind o multime de bani, lucru care starneste nemultumirea sotului ei. Amandoi ajung sa cunoasca tentatia unei relatii interzise, in afara mariajului, dar incearca sa reziste cu stoicism capcanelor vietii. Asta pana cand soarta – din nou ea – ii impinge dincolo de limitele suportabilitatii, astfel ca amandoi cad in pacat si isi inseala partenerul. Numai ca apare sentimentul de vinovatie, iar Ju-yeon pune la cale un plan diabolic: isi schimba total comportamentul pentru a-l determina pe sotul ei sa-i acorde divortul. Insa lucrurile nu merg atat de usor pe cat credea initial…

Desi filmul a avut un buget de 3 milioane de dolari, acest lucru e greu de crezut urmarindu-l. “The Worst Guy Ever” e o comedie romantica ce nu iese cu nimic in evidenta in comparatie cu alte productii de gen, astfel ca se poate spune fara a gresi ca suma cheltuita de compania de productie pentru realizarea filmului a fost una exagerata (atat la nivelul anului 2007 cat si la nivel de 2013). Nici numele actorilor din distributie nu poate oferi o justificare a unor onorarii prea mari, nefiind vorba de nici un star Hallyu foarte cunoscut in Asia. Povestea este una ca alte zeci similare – analizarea unei relatii de cuplu, cu tot ce tine de ea, insistand pe latura fielitatii partenerilor. Astfel de comedii se inscrie intr-o moda a filmelor coreene de gen de dupa 2004, moda ce a tinut 3-4 ani, timp in care zeci de comedii romantice au cam spus totul. In 2012, “All About My Wife” readucea cu succes in prim plan aceeasi tematica, reamintind de vremurile bune ale genului. Protagonistii din “The Worst Guy Ever” au fost foarte bine alesi pentru rolurile lor. Tak Hae-hoon il interpreteaza pe Sung-tae, un barbat destul de atragator, timid in sensul in care aceasta trasatura ii da o nota de mister in fata femeilor si totodata modest si cu bun simt. Pentru el iubirea nu e doar o aventura de o noapte, o distractie continua de care sa nu te mai saturi, ci are sensuri mult mai profunde. De aceea in momentul in care sotia lui incearca prin orice mijloace sa scape de el o dezarmeaza prin sinceritate si o face sa se gandeasca de doua ori inainte de a lua o decizie in privinta relatiei cu el. In schimb, Ju-yeon (interpretata de Yum Jung-ah) e genul de femeie care asteapta ca partenerul sa faca mereu primul pas. Nu pentru ca ar fi timida, ci tocmai pentru ca vede in asta spectaculosul unei relatii. Iar daca relatia nu este una cu scantei, cu artificii in fiecare seara, cu surprize si eventual cu o cina romantica la lumina lumanarii (in nici un caz gatita de ea), atunci interesul ei dispare. La scurt timp dupa nunta lor, cei doi se trezesc ca sunt doua persoane total schimbate, doi straini ce dorm sub acelasi acoperis, captivi intr-o relatie care se urneste foarte greu. Tentatia unei aventuri extraconjugale si a cunoasterii unui alt partener – despre care fiecare are impresia ca ii poate oferi exact ce ii lipseste – este atragatoare, iar curiozitatea il impinge pe fiecare spre a calca stramb. Ajunsi pe un teren extrem de alunecos, Ju-yeon si Sung-tae trebuie sa revina cu picioarele pe pamant si sa incerce sa-si salveze casnicia. Povestea celor doi poate fi povestea oricarui cuplu din zilele noastre (si de odinioara), dar fara a dramatiza (lucru pe care il simti in acel moment in care de obicei filmele coreene isi schimba cursul, dinspre comedii romantice spre melodrame) redevine spre final una vesela. “The Worst Guy Ever” ramane o comedie romantica usoara, amuzanta in marea parte a ei, cu doi protagonisti perfecti pentru rolurile lor, ce ofera 90 de minute placute si relaxante, fara a excela sau dezamagi.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de

Vic (Asia Team Romania) – asiacinefil.com.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 8 martie 2013

Petrecerea de aniversare a companiei e in toi, dar Young e de negasit. Ochii necrutatori ai actionarilor nu scapa nici un detaliu, iar absenta din mijlocul lor a lui Oh Young dar si a lui Oh Soo e mai mult decat un simplu detaliu nesemnificativ. Oh Soo e zarit de unii actionari parasind petrecerea cu nevastuica Jin So Ra, in timp ce Oh Young, in fata unei noi crize de durere se retrage discret, ducandu-se acasa fara stirea secretarei Wang. Oh Soo banuieste ca ceva s-a intamplat cu ea si intra in panica. Stie ca “pastila amuleta” e acum la indemana lui Young. Reuseste aceasta s-o ia ? Ce efect poate avea miraculoasa pastila ? Ii va lua ea, oare, durerea ce devine pe zi ce trece tot mai insuportabila ? Oh Young e curioasa, si inevitabilul se produce.
Oh Soo e mereu in lupta cu morile de vant. In timp ce scapa de o problema, se iveste alta. Fosta amanta, So Ra, nu se lasa si ii da incontinuu tarcoale, santajandu-l. Secretara Wang, la randu-i incoltita de acolitii lui Soo, actioneaza informand-o pe Young de faptul ca l-a gasit pe “fratele” ei incercand sa umble la seif. De parca asta nu era de ajuns, nici Young nu mai pare tanara amabila care se simte in siguranta alaturi de fratele ei… Faptul ca prin minune reuseste sa scape cu viata dupa tentativa de consum a pastilei miraculoase in loc sa-i aduca o consolidare pozitiei lui Oh Soo in fata ei are un efect de boomerang. Fata isi schimba brusc atitudinea, tocmai acum cand pentru Oh Soo sanatatea “surorii” lui trece in prim plan. Totul se precipita in mintea lui Soo. E prins tot mai tare in increngatura minciunilor… dar si a sentimentelor pe care le simte fata de Young. Oare ce va face ?

Prezentarea: Nanuc – asiacinefil.com

Publicat: vineri 8 martie 2013

Soo Yun continua sa caute orice informatie in masura a-i lamuri misterul disparitiei lui Yoo Gun. Niciodata nu si-a pierdut speranta, iar gandirea pozitiva o face sa mearga mai departe increzatoare. In urma unei vizite facute in casa natala a lui Yoo Gun, unde locuia singura mama acestuia, gaseste carnetelul secret pe care Yoo Gun il procurase din locuinta locotenentului Ha. Atfel vede si ea poza in care apare Baek San in tinerete alaturi de inca doua persoane si notita locotenentului Ha prin care recunoaste ca nu a gasit nici un indiciu cum ca Baek San l-ar fi ucis pe tatal lui Yoo Gun. Acest mesaj o framanta si o determina sa continue cercetarile incepute in secret de Yoo Gun. Chiar va ajunge sa-I dezvaluie lui Baek San despre acest mic secret, in speranta ca va lamuri lucrurile, insa pentru prima oara Baek San ramane surprins. Nelinistea incepe sa-i cuprinda sufletul si chipul, gandindu-se, la vederea pozei, ca femeia din poza ar putea trai, inca. Surprins de ceea ce a gasit Soo Yun, acesta o sfatuieste sa renunte la investigatie.

In tot acest timp, centrul de greutate al serialului se muta in Japonia. Aici, Ken (pe numele real Yoo Gun) isi continua viata de ucigas al IRIS suferind de amnezie, traind impreuna cu o fosta agenta. Plimbarile celor doi prin oras si intalnirea fetei cu diversi localnici le aduce celor doi calificativul de “indragostiti”, pe care fata se sfiieste a-l recunoaste. Dar Ken numai de o frumoasa poveste de dragoste nu avea nevoie. Lucrurile iau o intorsatura neasteptata in momentul in care Park Chul Young soseste cu cei doi asasini ai IRIS in Japonia. Agentii NSS primesc informatia sosirii acestora in Japonia, astfel ca trimit o echipa formata din 3 agenti (Soo Yun, Hyun Woo si Shi Hyuk) in Japonia, ce urmeaza a fi cazati in acelasi hotel ca agentii nord-coreeni, cu misiunea clara de a afla ce urmaresc. Aici lucrurile se precipita, pentru ca Ken e trimis cu o misiune… Si astfel, Yoo Gun si Soo Yun se vor afla, la un moment dat, agonizant de aproape unul de celalalt…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 7 martie 2013

Oh Young face greseala de a se duce de una singura la cumparaturi in mall, iar durerile de cap o lovesc din senin, prabusindu-se. “Fratele” Oh Soo vine intr-o fuga dupa ea si o duce la spital, doar ca fata isi revine pe la jumatatea testelor si refuza orice control medical. Acest lucru il pune pe ganduri pe Oh Soo, mai ales ca ii spune doctorului de la Urgente despre afectiunea la ochi a lui Young, si primeste raspunsul ca aceasta nu ar putea provoca o asemenea stare. Mai apoi ii spune doctorului ca in trecut Youngie a avut o tumoare pe creier, la care doctorul ii sugereaza sa isi faca toate analizele, deoarece aceasta ar putea uneori sa revina. Urmeaza o discutie ca intre frati, dar Oh Young e incapatanata. Totusi, promite ca daca va mai avea dureri de cap, isi va face analizele. In realitate, fata nu doreste ca unicul ei frate sa se transforme intr-o noua secretara Wang grijulie.
Intre timp, intra in scena Jin So Ra, fosta iubita a lui Oh Soo, cea din cauza careia Oh Soo a ajuns dupa gratii si s-a ales cu datoria de 78 de milioane de woni. Nemernica cu chip de nevastuica, cum o caracteriza Hee Sun, are o intalnire cu Lee Myung-Ho tocmai cand Oh Soo o ducea disperat pe Oh Young la spital. Drumurile lor chiar s-au intretaiat in timp ce So Ra se ducea la intalnirea cu Myung-Ho, privirile celor doi intersectandu-se ascutit pentru cateva secunde. Intrebata cu cine a avut o legatura in trecut dintre cei trei chipesi din celebra poza pe care a pus mana de la Moo Chul, nevastuica il indica clar… pe Oh Soo. Ce-l va mai salva pe acesta, de aceasta data ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 7 martie 2013

Dupa ce recent s-a zvonit ca vedeta Hallyu Choi Ji-woo va aparea in noul serial difuzat de MBC “Gold, Appear”, agentia de impresariere a actritei a negat aceste zvonuri. “E adevarat ca I s-a oferit rolul principal in acest serial, dar am decis sa nu il acceptam”, au declarat reprezentantii agentiei vedetei pe 5 martie. Initial relatari din media dadeau ca sigura prezenta actritei in noul serial, desi aceasta nu semnase inca nici un contract. Pana in prezent a fost confirmata prezenta in serial a doua actrite, Choi Myeong-gil si a veteranei Nah Moon-hee, compania de productie Lee Kim ce produce serialul urmand a anunta mai devreme sau mai tarziu si restul distributiei. “Gold, Appear” va fi o comedie de familie difuzata in weekend pe postul MBC in locul serialului “Rascal Sons”, ce va explora semnificatia casniciei si familiei in societatea coreeana. Serialul va incepe sa fie difuzat din luna aprilie 2013.

In prezent, regina Hallyu se afla intr-o pauza prelungita dupa incheierea filmarilor la k-drama “Can’t Lose” in 2011, cel putin in privinta aparitiei in productii autohtone. In vara lui 2012, actrita a fost distribuita in serialul chinezesc “City’s Lovers”, reaparand intr-un serial chinezesc la 9 ani dupa 101 st Proposal (2003). Bucurandu-se de o imensa popularitate in China si Japonia, Choi Ji-woo isi va alege cu atentie viitorul proiect, in ciuda presiunii fanilor si mai ales a media de a aparea in anumite seriale viitoare. Pentru un actor cu renumele ei, alegerea unui proiect care nu va fi un succes garantat, in conditiile in care Ji-woo se apropie vertiginos de schimbarea prefixului la 4 poate insemna o intrare intr-un con de umbra ce poate fi fatal carierei acesteia, stiut fiind faptul ca starurile k-dramelor din zilele noastre sunt tineri de pana in 30 de ani, de preferinta vedete k-pop cu mai mult sau mai putin talent. Intr-o astfel de industrie innebunita dupa lansarea pe banda rulanta a viitoarelor vedete, e greu ca pana si o legenda vie ca Choi Ji-woo sa-si mai gaseasca locul in viitor…

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 7 martie 2013

TEMPLUL SUSPENDAT DIN SHANXI, CHINA

Situat intr-un canion la poalele Muntelui Hengshan, in provincia Shanxi, construit in ultima perioada a dinastiei nordice Wei (368-534), cu o istorie de peste 1400 de ani, Templul Suspendat este unul din obiectivele unice si remarcabile ale arhitecturii din lemn din China. Manastirea a fost in mare parte reconstruita si mentinuta in forma actuala in timpul Dinastiei Ming (1368-1644) si Dinastiei Qing (1644-1911).

Aceasta manastire este considerata ca fiind una din cele 10 minuni arhitecturale ale lumii prezentate de revista Time in decembrie 2010. Templul este de asemenea singurul construit in onoare lui Sakyamuni, Laozi si Confucius, fondatorii buddhismului, taoismului si respectiv confucianismului. Complexul architectural, care cuprinde peste 40 de sali, cladiri, pavilioane toate din lemn, este construit in golurile naturale si aflorimentele existente de-a lungul stancilor abrupte la o inaltime care variaza intre 26 si pana la peste 50 de metri de la baza solului. Intr-un perimetru de 152,5 metri patrati, salile si pavilioanele sunt legate intre ele prin coridoare si poduri de trecere din lemn. In interiorul manastirii sunt peste 80 de statui din cupru , fier, teracota si piatra. Neobisnuit si deosebit de atractiv este faptul ca, la Templul Suspendat, fondatorii buddhismului, taoismului si confucianismului traiesc in deplina prietenie si armonie unii cu altii.

Templul Suspendat este cunoscut si ca manastirea care sta agatata deasupra lumii. De ce s-a construit un astfel de templu? Locul de amplasare este primul motiv; construirea unei manastiri pe stanca o protejeaza de inundatii, iar varful muntelui o protejeaza de ploaie si ninsoare si, de asemenea, se diminueaza daunele provocate de razele soarelui pe termen lung. Un al doilea motiv ar fi acela ca, cei care au realizat constructia, au urmat un principiu al taoismului: fara zgomote, inclusiv cantatul cocosului sau latratul unui caine la o astfel de inaltime se diminueaza aproape in totalitate. Minunea arhitecturala este vizitata de multi experti din intreaga lume pentru ca o combinatie intre mecanica, estetica si buddhism este rara. Arhitectura si tot complexul este considerat o mare realizare culturala a poporului chinez, din anul 1982 fiind inscrisa in relicvele istorice culturale.protejate.

CASA CEAIULUI DIN COPAC, JAPONIA

Arhitectul japonez Terunobu Fujimori a proiectat o casa in care se servea ceaiul… in copac, pe care a numit-o Takasugi-an, ceea ce literar ar putea fi tradus “casa unde se bea ceaiul”, pe terenul familiei sale in Chino, Nagano, Japonia. Casa este sustinuta de doua trunchiuri de castan , fara radacini, iar singura modalitate de a ajunge sus este o scara. Nu exista nicio plasa de siguranta, asa ca iti trebuie mult curaj si desigur incredere in arhitect daca doresti sa servesti ceaiul in casa din copac. Totodata, la mijlocul distantei, pantofii trebuie lasati pe o platforma. Interiorul este captusit cu ipsos si rogojini din bambus, iar pardoseala corespunde unei camere de 4 tatami si jumatate (tatami –saltea folosita ca pardoseala in camerele traditionale japoneze). Singura fereastra – care aminteste de traditionalele kakejiku (un pergament pentru perete cu marginile din matase, realizata pe un suport flexibil pentru a putea fi rulat si depozitat) , un element caracteristic al caselor de ceai din Japonia – ofera oamenilor posibilitatea de a privi peisajul din jur, schimbarea sezoanelor sau transformarile ireversibile din Chino, locul unde arhitectul a crescut.

Interiorul este foarte simplu, tipic arhitecturii din Japonia, fara obiecte, pentru a creste starea de meditatie. Apa pentru ceai care fierbe pe un foc incalzeste, de asemenea, locuinta in zilele de iarna. De obicei se pregateste ceai Matcha si doua din cele patru principii fundamentale (Wa -armonie, Kei – respect, Sei – puritate, Jaku – liniste) ale ceremoniei ceaiului din Japonia sunt respectate: “Wa” armonia dintre om si natura si “ Jaku” linistea si pacea din mintea ta,

Academicianul si arhitectul Terunobu Fujimori este recunoscut pentru proiectele inovatoare si excentrice, iar aceasta ceainarie umila realizata de el insusi pentru el insusi pe un petec de teren ce a apartinut familiei sale reprezinta “arhitectura finala personala”.

CAPITAL GATE, ABU DHABI, EMIRATELE ARABE UNITE

Capital Gate, punctul focal din centrul capitalei Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, a fost conceput ca un semn distinctiv, ca o semnatura a evolutiei si progresului orasului. In acelasi timp este un omagiu adus Altetei Sale Sheikh Zayed Bin Sultan Al Nahyan, fondatorul EAU si “Parintele natiunii”. Cu un design distinctiv futurist avand 35 de etaje si 160 de metri inaltime, Capital Gate a fost desemnata in anul 2010 de catre Guinness Book of World Records ca fiind ce-a mai inclinata cladire din lume, gratie unei inclinatii record de 18 grade spre vest, ceea ce inseamna de aproape 5 ori mai mult decat a Turnului din Pisa care se inclina cu 4 grade.

Potrivit Abu Dhabi National Exhibition, acesta este construit perfect vertical pana la etajul al 12-lea, dupa care etajele superioare au fost construite cu o inclinatie usoara catre exterior ce variaza intre 300 si 1.400 de milimetri. Cladirea care este descrisa pe site-ul propriu ca fiind “conceputa pentru a sfida simetria si pentru a uimi atat la exterior cat si la interior” este considerata un simbol al capitalei Emiratelor Arabe Unite. Capital Gate dispune de spatii pentru birouri, un hotel de 5 stele (Hyatt Capital Gate), banca, oficiu postal, agentie de turism si altele.

Acestea sunt doar cateva cladiri considerate cele mai periculoase din Asia, aflate in top zece cele mai periculoase din lume.

Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com

Archive: martie 2013

The Grandmasters (2012) – tributul grandios al lui Wong Kar-wai adus lumii artelor marţiale şi lui Ip Man

May Queen (2012) – episodul 27 subtitrare in romana

Harmony (2010) – armonia speranţei ce renaşte în abisul penitenciar al pierzaniei

Slingshot (2009) – episodul 14 subtitrare in romana

IRIS II (2013) – episodul 10 subtitrare in romana

That Winter, the Wind Blows (2013) – episodul 11 subtitrare in romana

IRIS II (2013) – episodul 9 subtitrare in romana

Yoo Ji-tae, premiat la Festivalul de film asiatic de la Deauville pentru debutul ca regizor cu „Mai Ratima”

That Winter, the Wind Blows (2013) – episodul 10 subtitrare in romana

May Queen (2012) – episodul 26 subtitrare in romana

Slingshot (2009) – episodul 13 subtitrare in romana

May Queen (2012) – episodul 25 subtitrare in romana

The Last Tycoon (2012) – Chow Yun-fat din nou în rol de gangster, în probabil cel mai bun film chinezesc al anului 2012

IRIS II (2013) – episodul 8 subtitrare in romana

The Worst Guy Ever (2007) – cãsãtoria ca pretext al redescoperirii partenerului de viaţã (cu zâmbetul pe buze)

That Winter, the Wind Blows (2013) – episodul 9 subtitrare in romana

IRIS II (2013) – episodul 7 subtitrare in romana

That Winter, the Wind Blows (2013) – episodul 8 subtitrare in romana

Choi Ji-woo refuzã rolul principal din viitoarea k-drama MBC „Gold, Appear”

Cele mai periculoase construcţii din Asia fãcute de mâna omului