Coreea de Sud e una din infloritoarele tari din Extremul Orient in care dupa o neagra recesiune in anii ’90, economia a explodat odata cu anii 2000, devenind un serios competitor pe piata mondiala. Zgarie nori au inceput sa se inalte peste noapte, si numeroase companii din toate domeniile – in special electronic si constructii – au cunoscut o prosperitate nemaiintalnita. De aceasta inflorire economica a incercat sa profite si partea intunecata a societatii, multe organizatii criminale ascunzandu-si activitatea in spatele unor corporatii sau cladiri supraetajate cu geamuri fumurii. “Public Enemy” a abordat pentru prima oara aceasta tema, iar mai apoi subiectul a fost preluat in tot mai multe filme de gen ce analizau fenomenul nefast al gangsterismului in Coreea zilelor noastre si impactul sau asupra societatii, calculat in bani negri, coruptie la nivel inalt si crima. O tema similara a fost abordata si de recentul “A Company Man”, un thriller de actiune de senzatie filmat in a doua jumatate a anului 2011, dar lansat in cinematografe abia in octombrie 2012. Filmul reprezinta si debutul in regie si ca scenarist al lui Lim Sang-yoon, un cineast coreean talentat ce a aparut ca actor in “The Old Garden” (intr-un rol secundar, ce-i drept), ce a facut parte din stafful de productie al filmelor “The Cut” (un horror cu buget redus) si “Shadows in the Palace” si a fost si regizor asistent al aceluiasi “The Old Garden”. Debutul ca regizor este unul stralucit, intr-un film totusi previzibil si realizat intr-un stil aproape hollywoodian. Se simte, insa, fata de alte productii cu amprenta occidentala, si identitatea coreeana, prin redarea unei situatii ce ne amintesc de “The Man From Nowhere”. In rolul principal avem bucuria de a-l revedea pe indragitul So Ji-sub intr-o forma maxima, ce reapare pe marele ecran dupa rolul din “Always”. Inexpresiva Lee Mi-yeon (din “Addicted” si “Merchant Kim Man-deok”, o actrita ce si-a trait perioada de glorie in anii ’90) e partenera super-starului, iar intr-un rol secundar (desi e din nou “capul rautatilor, ca in serialul “Little Girl K”) il revedem pe actorul veteran Jeon Guk-hwan.
Intr-o masina, intr-o dimineata ploioasa, doi barbati stau si discuta despre meseria lor. Unul, tanarul Hun, nu a implinit inca varsta majoratului, dar a renuntat deja la liceu, angajandu-se chipurile la o companie, ce avea nevoie de serviciile sale. Acesta viseaza ca dupa vreo 5 ani de munca sa puna deoparte suficienti bani pentru a-si lua zborul spre Miami, unde se viseaza traindu-si viata alaturi de niste puicute albe. Seful sau, o persoana matura, Hyeong-do (So Ji-sub), zambeste ascultandu-si mai tanarul subordonat pe care el insusi l-a recomandat spre promovare presedintelui companiei. Prins in acest joc al marturisirilor, la randu-i recunoaste ca la 20 de ani si el visa ceva: sa devina un cantaret. Doar ca soarta nu l-a ajutat. Dupa aceasta prima scena nu putem banui care este slujba celor doi, dar secventa urmatoare e in masura sa aduca mult asteptatele lamuriri. Punandu-si pe cap o sapca cu cozoroc, pentru a se feri de ploaie, Hun livreaza o cutie cu kimchi intr-una din cladirile apropiate. Desi in mod bizar la intrarea in cladire e oprit de cativa politisti aflati de paza acolo, nu este impiedicat sa-si faca meseria, si chiar are un conflict verbal cu doi politisti in civil, in lift, care se leaga de el. Mai apoi aflam adevaratul motiv al prezentei sale in cladire: asasinarea unui martor aflat in acea cladire sub protectia politiei. Misiunea e indeplinita cu succes, doar ca… tanarul Hun nu mai reuseste sa iasa din cladire, fiind “lichidat” de seful sau, cel cu care purtase dialogul in masina. Angajat, de ochii lumii, intr-o companie cu geamuri fumurii, respectat si salutat de toata lumea pentru functia de manager pe care o avea, Hyeong-do a indeplinit doar una din misiunile primite de la presedintele Jeon al fantomaticei companii. In realitate, Hyeong-do e un asasin platit, ce executa in numele companiei asasinate la comanda clientilor. Asta pana intr-o zi, cand simte ca nu mai poate ucide…
Scenariul filmului este unul previzibil la o prima vedere, insa daca il urmaresti pas cu pas, te simti tot mai captivat pe masura ce povestea avanseaza. So Ji –sub e intr-o forma maxima, interpretand un asasin nemilos in slujba unei companii ciudate de la care spera ca intr-o zi sa se pensioneze, asemeni sefului sau care l-a adus cu ani buni in urma in companie tocmai pentru ca era un bun executant si nu punea intrebari. Dar la un moment dat pana si asasinii obosesc sa vada atata sange pe propriile maini si isi doresc sa se opreasca. Filmul se centreaza in totalitate pe povestea lui Hyeong-do, restul aspectelor fiind redate colateral. Din acest motiv, dar si datorita lungimii (96 de minute) potrivite pentru acest gen de filme, nu e dezvoltata suficient latura romantica a personajului, iar relatia acestua cu mama tanarului fost subordonat Hun e una aproape inexpresiva, de decor, in masura doar a sublinia latura umana a lui Hyeong-do si – poate mai important decat atat – de a determina decizia acestuia de a se opri din activitatea sa criminala. Scenele de actiune sunt foarte bine lucrate, dinamice pana la a te intreba daca nu cumva asistam la un film de actiune realizat in Hong Kong, tara maestrilor filmelor de actiune, nu in Coreea. Exista si cateva efecte speciale, insa post-procesarea filmului nu justifica amanarea cu un an a premierei sale. Filmul a fost rasplatit de fanii genului din Coreea, obtinand peste 7,3 milioane de dolari incasari la box-office, insa ramane departe de succesul lui “The Man From Nowhere”, ce s-a bucurat la data lansarii de o puternica promovare. Pe langa placerea reintalnirii cu fermecatorul So Ji-sub, “A Company Man” ne ofera 90 de minute palpitante, pline de adrenalina si suspans, constituindu-se intr-unul din cele mai bune filme de actiune coreene din 2012. Deci, fara nici un fel de discutie, un must-see pentru asiacinefili !
Traducerea filmului a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, de catre
uruma44 si gligac2002.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Festivalurile Asiei: MAHA KUMBH MELA – FESTIVALUL DIN ALLAHABAD, INDIA
Kumbh Mela este considerata cea mai mare adunare religioasa de pe pamant care se desfasoara intr-un singur loc. Acest eveniment spiritual de proportii epice are loc o data la fiecare doisprezece ani in Allahabad, in nordul Indiei,.pe malurile ‘Sangam’, la confluenta raurilor sfinte Ganga (Gange) si Yamura precum si vechiul rau Saraswati. Desi este considerat in primul rand un pelerinaj religios hindus de speranta, credinta si mantuire, acesta este frecventat de oameni de toate confesiunile Evenimentul major al acestui festival il constituie o baie prestabilita la o anumita ora si intr-un anumit loc. Allahabad sau Orasul lui Dumnezeu, in persana, cunoscut si sub numele antic de Prayag, este locul unde Brahma (Zeul hindus al creatiei) a oferit primul sau sacrificiu dupa crearea lumii. Prayag (Allahabad) Kumbh Mela e considerat cea mai mare si cea mai sfanta dintre toate festivalurile religioase care au loc in India. Semnificatia Kumbh Mela si rolul important pe care il joaca in spiritualitatea din India este legata de importanta raului sacru Gange in care credinciosii cred ca, pur si simplu, scaldatul ii spala de pacatele din trecut [karma] dar , desigur un stil de viata pur este necesar si dupa aceasta baie, in caz contrar ar putea sa fie impovarat din nou de reactii karmice
Pelerini din toate categoriile sociale vin cu convingerea ca pacatele vor fi spalate de apele sacre ale raului Gange, dar numai in perioada Kumbh, perioada stabilita in functie de pozitia stelelor si a constelatiilor . De fapt, Kumbh Mela are loc in perioada cand planetele au o anumita configuratie care este considerata de bun augur pentru purificarea trupului in raul sacru Gange. Pelerinii din toate categoriile sociale calatoresc pe distante lungi, tolerand mult disconfort fizic, cum ar fi dormitul in aer liber sau vremea geroasa, totul pentru a face o baie in raul sacru la Kumbha Mela. Pelerinajul de masa a comunitatii hinduse din India se spune ca ar fi una dintre cea mai mari adunari de intelepti, yoghini, asceti, cersetori, femei, barbati si copii de pe planeta. Acest pelerinaj se desfasoara odata la doisprezece ani prin rotatie in una din cele patru locatii :Allahabad (Prayag), Haridwar, Ujjain si Nashik. Fiecare ciclu de doisprezece ani include o Purna Kumbh Mela [Mareata Kumbh Mela]. Maha Kumbh Mela are loc o data la 144 de ani, respectiv dupa 12 Purna Kumbh Mela, la Allahabad. In limba sanscrita cuvantul ‘Kumbha’ inseamna ‘oala sau ulcior’ iar ‘Mela’ inseamna ‘festival’, astfel Kumbh Mela inseamna ‘Festivalul ulciorului’ referindu-se la ulciorul cu nectar. Kumbh Mela isi are originile in mitologia hindusa care spune ca, in timpul unei lupte dintre zei si demoni au cazut cateva picaturi dintr-un ulcior care continea nectarul nemuririi, in cele patru locatii din India care gazduiesc festivalul.
Acest spectacol de credinta a atras atentia calatorilor straini cu multe secole in urma. Hiuen Tsiang din China, care a trait in secolul al saptelea, a fost primul care a mentionat Kumbh Mela in jurnalul sau de calatorii. El a relatat cum in perioada festivalului hindus, in lunile ianuarie-februarie, aproximativ o jumatate de million de oameni s-au adunat pe malurile Gangelui, atat pelerini, cat si regele, ministrii sai, oameni de stiinta, filozofi si intelepti. De asemenea, scrie Hiuen Tsiang, regele a distribuit cantitati enorme de aur si argint, bijuterii, ca acte de caritate, asigurandu-si in acest fel locul in ceruri.
In acest an , festivalul are loc incepand cu 14 ianuarie pe parcursul a 55 de zile, oferind un spectacol unic de culoare, zgomot si devotament religios hindus, in special in zilele considerate de bun augur pentru scaldat. Cele mai importante zile de scaldat, in anul 2013, sunt in data de 14 ianuarie, 27 ianuarie, 10 februarie, 25 februarie si 10 martie. Cea mai importanta zi pentru scaldat, in care se anticipeaza o participare de 20 de milioane de oameni, este “Basant Panchami” in data de 15 februarie.
Singurul festival religios care poate rivaliza cu Kumbh Mela este Hajj, pelerinajul la Mecca, din Arabia Saudita, unul din cei cinci stalpi ai Islamului, pelerinaj care trebuie efectuat cel putin o data in viata de catre toti musulmanii care sunt capabili sa faca acest lucru.
India poate fi considerata un taram al religiei. Cu un total de 330 de milioane de zei, zeite si semizei mentionati in scriptele sacre hinduse, este firesc ca aceasta credinta sa reprezinte piatra de temelie a religiei hinduse.
In fiecare an au loc festivaluri pentru comemorarea unor evenimente importante sau in onoarea unor zei sau zeite, dar nici unul nu se compara cu Maha Kumbh Mela.
Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com
Feast of Gods (2012) – episodul 29 subtitrare in romana
Adevarul fiind spus, In Wu o accepta pe In Ju ca sora a lui. El doar asta a cerut de la ea, sa spuna adevarul. In sfarsit si Seong Do Hee o accepta pe Jun Yeong ca fiica ei si o imbratiseaza cu dragoste. Intoarsa la Arirang, angajatii bucatariei isi dau seama ca au fost nedrepti cu ea si spiritele se calmeaza, dar acum In Ju devine tinta lor. Doctorul ii cere sotiei sa o aduca pe Jun Yeong acasa, care insa nu este inca pregatita, nu o poate abandona pe In Ju pe care a crescut-o timp de 22 de ani. Asa ca tatal, impulsionat de In Wu, ia hotararea sa faca ceva pentru fiica lui si merge la In Ju cu un cadou, gest pe care nu l-a facut niciodata, si-si cere iertare cu umilinta pentru ceea ce va urma. Dar orgoliosa In Ju nu accepta mila, nu accepta sa imparta nimic cu Jun Yeong. Ea este unica “Ha In Ju” si-i cere doctorului sa-si asume responsabilitatea, spre durerea acestuia si nefericirea Jun Yeong-ei.. Tatal vrea sa modifice numele fiicelor in Registrul familiei, dar In Ju nu accepta sa renunte la numele de imprumut si nici Jun Yeong nu-si mai doreste sa-si redobandeasca numele care a ajuns sa-i displaca, dupa atatea neplaceri. Pe de alta parte, Jun Yeong devine si subiectul disputei dintre Jae Ha si Do Yoon , iar fata, coplesita de neintelegerile cu In Ju, le cere sa inceteze. Jae Ha insista si Jun Yeong este nevoita sa faca o alegere…
Sanarae are serioase probleme, clientii se imputineaza, rezervarile sunt anulate, reclamatiile curg. Impresara Jane vine la Sanarae si-i aduce presedintei un “cadou” de la Haemil. Tanara, cu toata detasarea ei, este pur si simplu infricosata de caracterul oribil al presedintei. Baek Seol fierbe de furie, dar nu cedeaza. Se ocupa cu promovarea unui nou eveniment pentru refacerea reputatiei Sanarae… Dar si de aceasta data este data la o parte de ingeniozitatea lui Haemil, care organizeaza un alt eveniment unde intentioneaza sa-si dezvaluie identitatea. Un gest pe care trebuie neaparat sa-l faca, dar de care se teme mult…Grija lui este… cum il va privi Jun Yeong dupa aceea? Va mai avea incredere in el ?
Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com
Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 16 subtitrare in romana
Relatia dintre Seung Jo si Se Kyung a intrat in perioada de “probatiune”. Sentimentele stagneaza, intrebarile curg, iar unele raspunsuri intarzie sa apara. Seung Jo ii arata toate dovezile, inflacarat, iar Se Kyung recunoaste spasita fiecare greseala comisa. Ce poate altceva sa faca, atata timp cat a promis ca ii va arata adevarata fata a sufletului sau ? Si totusi, Seung Jo mai are o nelamurire la care nu Se Kyung trebuie sa-i raspunda: cine i-a cumparat, in 2008, la Paris, pictura, la un pret exorbitant ? Suh Yoon Ju, cu care se intalneste intamplator, ar putea sa il lamureasca, insa din nou se vede cu asteptarile inselate cand fata recunoaste ca nu si-ar fi dat tot ce a dobandit din operatiunea “Alice in Tara Minunilor 1” in schimbul iubirii pentru Thierry Cha. Problema lui Seung Jo, dupa cum o recunostea si Se Kyung in fata lui Tommy Hong, e ca realitatea in care traieste si mai ales gandurile sale sunt deformate, iar cel pe care ar trebui sa-l suspecteze nici macar nu intra in vederile sale. Cand Suh Yoon Ju ii sugereaza ca cel ce i-a cumparat picture ar putea fi tatal sau, acestuia nu-i vine sa creada. Mai mult, aceasta ipoteza I se pare infioratoare, caci o spusese si in fata lui Se Kyung, ii ramane recunoscator pe viata anonimului care a licitat pictura sa la acel pret, schimbandu-i destinul decisiv. Iar acum, sa afle ca banii tatalui sau, cel pe care a planuit ani de zile sa se razbune, au stat la baza ridicarii sale din exilul impus de dezmostenire, nu poate constitui decat o lovitura de teatru devastatoare. In timp ce in mintea acestuia reapar inchipuirile si scenariile, in singuratatea si intunecimea apartamentului sau de lux, Han Se Kyung face primul pas din noua viata post Seung Jo: o ia de la capat si se prezinta la un interviu. Daca destinul ii va desparti definitive pe cei doi sau ii va aduce aproape, ramane sa descoperim in acest ultimo episode al serialului. Ramane intrebarea: cum se sfarseste calatoria lui Alice in Tara Minunilor ? Sa fie un “happy end” ? Sau pentru oameni ca Han Se Kyung si Suh Yoon Ju nu exista asa ceva ?
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Tale of Genji: A Thousand Year Enigma (2011) – o poveste clasicã celebrã (Genji Monogatari) într-o ecranizare ineditã
Pe la inceputul secolului XI, in timpul apogeului perioadei Heian, o nobila doamna insotitoare japoneza, Murasaki Shikibu, avea sa scrie un roman care si la o mie de ani distanta e citit cu drag de japonezi si nu numai: “Genji Monogatari” (The Tale of Genji), devenit o scriere clasica a literaturii japoneze. Unii au numit “The Tale of Genji” “primul roman din lume”, “primul roman modern” sau “primul roman psihologic”, acesta ilustrand moravurile curtenilor din timpul perioadei Heian. Cert este ca romanul scriitoarei japoneze este considerat la nivel mondial o capodopera a literaturii universale, prima traducere a acestuia in engleza realizandu-se abia spre finalul secolului XIX, dar aceasta era doar o traducere partiala, a unui capitol. Intregul roman va fi publicat tradus complet in engleza abia in 1976. Romanul a fost transpus si pe marele ecran, pentru prima oara in 1951, apoi in 1966 (in regia cunoscutului Kon Ichikawa), iar in 1987 s-a realizat si un anime ce acopera doar primele 12 capitole. Un anime pentru televiziune s-a realizat recent, in 2009. In 1999 a fost compusa si o opera inspirata din acest roman. In 2011, necunoscutul regizor Yasuo Tsuruhasi a fost angajat de celebra companie Toho sa regizeze filmul “Tale of Genji: A Thousand Year Enigma”, o adaptare inedita dupa romanul clasic de secol XI. Noutatea, in aceasta ecranizare, sta in ideea celor doi scenaristi de a folosi ca baza romanul scriitoarei Shikibu Murasaki(imagine dreapta), dubland povestea din roman cu cea a creatoarei personajului Genji, ce devine personaj in film. De altfel, cele doua povesti sunt atat de apropiat redate incat la un moment dat spectatorul e derutat si nu mai deosebeste realitatea de fictiune. Cu un buget de 11,6 milioane de dolari, filmarile au durat 3 luni, iar faza de postprocesare aproximativ 6 luni (o perioada extrem de lunga de postprocesare, in conditiile in care nu au fost necesare prea multe efecte speciale sau retusari). Filmul, ce il are in rolul lui Genji pe tanarul star japonez Toma Ikuta, iar in rolul scriitoarei Shikibu pe Miki Nakatani, e unul destul de diferit ca structura fata de alte productii de epoca japoneze ale momentului. Evolutia lenta e inlocuita cu o poveste dinamica, pigmentata de culoare si substanta, cu elemente romantice evidente. Amatorii filmelor cu samurai doritori de actiune si mai ales de un scenariu simplist si liniar nu vor gasi aceste lucruri in “Tale of Genji: A Thousand Year Enigma”, ce e o realizare de o cu totul alta factura.
In plina perioada Heian a evului mediu japonez, lordul Michinaga o angajeaza pe Shikibu, o scriitoare a acelor timpuri, sa scrie o poveste care sa fascineze sufletul Imparatului. In timpul lecturii respectivei povesti in fata Imparatului si a Curtii, privirile acestuia ar fi urmat sa fie atrase de fiica lordului Michinaga, Shoshi, concubina la Palat, iar timpul petrecut de cei doi impreuna ar fi urmat sa duca la zamislirea unui urmas la tron si la inlesnirea, astfel, a drumului catre putere a Lordului. De aceea, povestea scrisa de Shikibu trebuia sa fie acaparanta si sa faca tot mai dese vizitele Imparatului la resedinta Lordului. Si asa ia nastere o poveste cum nu s-a mai auzit pana atunci. Aceasta spunea ca in vremea unui imparat oarecare, exista o concubina de o rara frumusete, in Palatul Interior, care desi nu era de origine nobila, era preferata imparatului. Dar Doamna Kiritsubo, caci asa o chema, a starnit invidia celorlalte concubine, in special a celei dintai concubine, Doamna Kokiden. Intamplarea a facut ca in schimbul nasterii pruncului imperial, Doamna Kiritsubo sa moara datorita unor complicatii. Fiul nascut de aceasta, Hikaru, va deveni Print, iar imparatul o va lua de soata pe o fosta concubina a imparatului anterior, printesa Fujitsubo, ce semana izbitor cu raposata Doamna Kiritsubo. Anii au trecut, iar la varsta maturitatii, fiul Doamnei Kokiden deveni Print Mostenitor, in timp ce Hikaru, preferatul Imparatului, a devenit un simplu slujitor in Palatul Interior, in absenta sustinerii politice. Luand numele de Genji (“enji” insemnand “stralucitor”), Printul Hikaru devine un cuceritor la Curte, atragand privirile tuturor doamnelor din Palatul Interior si din afara acestuia. Dar curand acesta ajunge sa nutreasca la o iubire interzisa, indragostindu-se de sotia Imparatului, Doamna Fujitsubo.
“Tale of Genji: A Thousand Year Enigma” este o poveste in poveste, in care planurile lumii reale si celei imaginare se intrepatrund nepermis de mult. La inceput schimbarea de plan e semnalata de vocea scriitoarei, ce-si nareaza povestea, concomitent cu schimbarea decorurilor si peisajelor, dar mai apoi cele doua povesti – cea reala si cea imaginara a scriitoarei – se intrepatrund si privitorul se poate regasi intr-o stare de confuzie. Poate ca scenariul nu prevedea crearea acestei confuzii, insa regizorul nu a avut capacitatea de a separa clar in mintea spectatorului personajele povestii de cele ale lumii reale de la care porneste scrierea fictiunii. Din aceasta cauza, deseori ai impresia ca personajele din poveste si lumea reala sunt unul si acelasi lucru si, contrar asteptarilor, in loc sa se introduca elemente de fantezie in cadrul povestii narate, acestea sunt introduse in lumea reala a scriitoarei, de unde mai apoi se scurg spre lumea fictive. Toate acestea doar au sporit starea de confuzie a spectatorului, care se va mentine pana la final, cand cele doua planuri ajung sa nu se mai distinga deloc, devenind unul singur sub forma unei metafore a intalnirii scriitoarei cu personajul sau, fata in fata. In ce dimensiune, ramane la aprecierea fiecaruia. Daca am trece cu vederea aceasta stare de dezorientare pe care ne-o induce regizorul, “Tale of Genji” este o readaptare interesanta a acestei povesti medievale clasice a literaturii nipone. Decorurile si costumele iti taie rasuflarea, sakura si dansul traditional ne prezinta sufletul Japoniei, ramas la fel de tanar ca in vremurile de altadata, iar povestea ar putea fi asemanata cu orice roman popular european de ev mediu de aventuri amoroase ale unui Don Juan al oricaror epoci. Din aceasta perspectiva, filmul abordeaza frivolitatea si modul de viata libertin al apropiatilor Imparatului, ce ramane, totusi, un reper de “moralitate” atat cat mentalitatea acelor vremuri si regulile Palatului Interior o permiteau. Femeile ajunse in haermul Imparatului, concubinele acestuia si tot universul Palatului Interior pe langa faptul ca au fost o realitate a Japoniei medievale, sunt si un simbol al rolului de obiect (uneori decorativ) pe care il aveau femeile intr-o societate exclusiv a barbatilor. Din aceasta perspectiva, povestea scrisa de Doamna Shikibu, despre aventurile amoroase ale Printului Genji si despre iubirea interzisa a acestuia, ne apare drept una mai mult decat indrazneata intr-o societate in care onoarea era mai presus de orice. A scrie despre moravurile usoare ale clasei conducatoare si mai ales a face asta din pozitia de femeie era un lucru de neimaginat pentru acele vremuri. Ramane intrebarea – pusa si de realizatorii filmului in avertizarea de la inceput – de ce a fost scrisa aceasta poveste ? Si chiar daca misterul din jurul autoarei lui “Tale of Genji” si a intentiilor acesteia ramane o enigma nedescifrata de un mileniu, in ziua de astazi e, inca, una din cele mai citite povesti ale litareturii japoneze, continuand a fascineze generatii la rand.
Traducerea in premiera in Romania a acestui film superb a fost efectuata de gligac2002 si lasedan – Asia Team Romania.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 15 subtitrare in romana
Visul frumos s-a terminat. Atat pentru Alice cat si pentru printul ei. Desi aparent a contrat lovitura cu zambetul pe buze in fata “justitiarei” Shin In Ha, printul nostru are parte de un scurtcircuit in interior. Reteta care odata a functionat – izolarea in lumea lui proprie, ce a reusit sa-i dea puterea de a merge mai departe, facand din razbunare un tel in viata – pare sa scartaie. Si de aceasta data incearca sa ignore adevarul si sa se amageasca cu imaginea lui Se Kyung pe care a cunoscut-o pana in urma cu cateva ore. Ba chiar intentioneaza sa mearga mai departe cu planul de nunta, desi se vede deja clar ca anumite intrebari si ezitari intrioare par a-l zdruncina. Cand Se Kyung rosteste doua cuvinte – “te-am mintit” – parca vraja toata se risipeste, iar printul dispare din peisaj. Nelinistea lui interioara s-a transformat in furtuna, iar linistea poate fi regasita in acelasi loc de unde a luat-o de la capat prima oara, la Paris, ce capata in mintea lui valoare de totem vindecator. Se Kyung il cauta cu disperare, si intr-un final il gaseste la aeroport. Ii cere un ultim lucru: sansa de a-i arata cine este ea cu adevarat. Sa fie de accord Seung Jo cu o perioada “de proba” pe care sa i-o acorde condamnatei sufletului sau ? Si chiar daca ar face-o, oricum magia s-a risipit deja. Lumea de dinainte nu va mai fi niciodata la fel. Din contra, incepe sa se destrame, asemeni imaginilor care dispar pe masura ce te trezesti dintr-un vis frumos. Constati ca bucatica cu bucatica, decorul se estompeaza, culorile devin sterse, iar protagonistii visului dispar pe nevazute. Asa se intampla si cu lumea lui Alice de Cheongdam-dong: Tommy Hong, cu reputatia distrusa, nu mai e Iepurele Alb cu ceasu-i nedespartit ce numara clipele pana la fericire, Suh Yoon Ju e aproape exilata din Tara Minunilor, iar lumea din Cheongdam-dong pare a nu simti lipsa lui Alice. Oare e timpul ca si aceasta sa se trezeasca din vis ?
Prezerntarea: cris999 – asiacinefil.com
May Queen (2012) – episodul 19 subtitrare in romana
Anii au trecut, amintirile s-au asternut in sufletele tuturor, insa trecutul incepe sa se joace cu destinul catorva din eroii nostri. Hae Joo primeste pe telefonul mobil o poza ciudata cu un numar de masina, care ii trezeste amintiri dureroase. Are impresia ca acel numar de masina cu o pata de sange pe el, pe care l-a vazut doar pentru cateva secunde inainte ca Chang Hee sa ii distruga telefonul ar apartine masinii care l-a lovit pe tatal ei in copilarie. Drept urmare ii cre ajutorul inchiului sau, procurorul Yoon, pentru a afla cine a fost titularul numarului de telefon de la care a primit mesajul, asta dupa ce a fost la compania de telefonie mobila si a aflat ca imaginile de pe telefon nu mai pot fi recuperate. In mod intamplator, in timp ce Hae Joo are aceste sumbre ganduri, Kang San incearca sad ea de orice informatie l-ar putea lamuri cine au fost parintii sai. Cauta pe internet informatii si chiar discuta cu Jang Do Hyeon, care ii spune de un nume japonez, Akiyama, trimitandu-l la bunicul sau. Intamplarea face ca bunicul sa nimesreasca in apartamentul acestuia cand Kang San nu era acasa si sa vada cu ce se ocupa nepotul sau, lucru care il mahneste. Mai mult, chiar ajunge sa se certe cu acesta, oferindu-I prea putine informatii, semn ca antipatia care o poarta fiului sau decedat si sotiei acestuia este mare. Chiar daca e amenintat ca daca va sapa mai departe ar putea sa se certe pentru totdeauna cu bunicul si sa fie dezmostenit, Kang San nu cedeaza cu una cu doua. In sfarsit, Chang Hee reuseste sa devina unealta diavolului si sa impiedice martorii la ilegalitatile lui Il Moon sa depuna marturie in fata procurorului Yoon. Insa despartirea de Hae Joo se transforma in ura la adresa tuturor, iar gestul necugetat – sau poate cugetat indelung – de a o saruta fara voia ei pe In Hwa nu va ramane fara urmari…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Anthony Wong, veteranul filmelor din Hong Kong, se simte hãrţuit de fanii lui Show Luo
Recent a izbucnit un conflict de proportii in show-biz-ul din Hong Kong intre doua nume cunoscute ale industriei muzicale si de film, cantaretul si dansatorul taiwanez Show Luo (33 de ani) si actorul veteran al filmelor din Hong Kong, Anthony Wong (51 de ani). Sau mai degraba a reizbucnit (cei doi neinghitindu-se de ceva timp) odata cu gestul lui Show Luo de a cere fanilor prezenti la un concert sa strige numele lui Anthony Wong. Anterior, acesta din urma facuse cateva remarci rautacioase la adresa fanilor lui Show, cu 8 luni in urma, spunand ca nu il cunoaste pe individul de 33 de ani, referindu-se, indirect, la acesta ca la un “nimeni”. Alan Tam, un cunoscut cantaret si actor din Hong Kong, ajuns la 62 de ani, ce a participat la concertul lui Show ca invitat, s-a oferit sa faca pe pacificatorul intre cei doi artisti. Chiar a vorbit in numele lui Anthony, fara acordul acestuia: “Am auzit ca ai unele neintelegeri cu vechiul meu prieten Anthony. Acesta are deseori un mod mai putin obisnuit de a-si exprima gandurile. Cand iti spune “prost” inseamna ca esti bine crescut”. Anthony Wong l-a criticat pe Alan Tam pentru interventia sa in conflictul cu mai tanarul sau adversar, considerand ca face un lucru inutil incercand o mediere. Desi unii au sustinut ca Show ar fi intentionat sa faca pace cu Anthony, acesta din urma parea in continuare furios legat de comportamentul artistului taiwanez: “In primul rand nu il cunosc pe Show Luo, deci nu intentionez sa fiu prieten cu el. Intre mine si el nu e nici o cearta, fanii lui sunt cei care creeaza probleme”.
In urma acestei reactii, internautii au devenit agresivi la adresa actorului, la aflarea vestii refuzului unei impacari cu Show Luo. Multi dintre internauti – despre care se crede ca in mare parte sunt fanii lui Show – au lasat remarci dure la adresa personalitatii veteranului filmului din Hong Kong. Acesta a devenit iritat de aceste dispute, manifestandu-si reticenta: “Ce se intampla ? Toata lumea spune ca ma folosesc de Show Luo pentru a-mi face publicitate. Tin cumva un concert, acum ? Va rog sa incetati sa mai insistati pe aceasta chestiune. Sunt in varsta acum. Incetati sa ma mai hartuiti, sunt molestat mental”. Acesta a si reactionat pe blogul sau, postand: “Recent si-au facut aparitia atat de multi pacienti cu probleme mintale… Refuz sa raspund vreunei intrebari a acestora. Incetati ! Aceasta chestiune nu se va sfarsi daca vorbesc din nou despre ea.”.
(Show Luo, „Regele Dansului”, intr-unul din clipurile de succes din cariera sa, Dance Gate”)
Un conflict intre doua vedete din generatii si domenii diferite se vede destul de rar, in general scandalurile din show-biz fiind intre vedete sau aspiranti la rangul de vedete de varste apropiate si care activeaza in acelasi domeniu, principalele tinte ale acestor scandaluri mediatizate de presa de scandal fiind faima si dobandirea ei, orgoliul unuia sau al altuia si crearea unei imagini in detrimentul unui concurrent din aceeasi bransa, pe seama acestuia. De altfel, aceasta e regula nescrisa a oricaror scandaluri din show-biz de oriunde in lume. De aceasta data insa, probabil la mijloc e orgoliul unui mare actor ce si-a obtinut statutul in peste 3 decenii de activitate cu munca intensa, de multe ori nesustinut de nimeni, intr-o perioada in care a reusi in show-biz presupunea talent si munca continua (a se vedea ascensiunea unor vedete precum Andy Lau sau Jackie Chan, de exemplu). E usor sa devii star peste noapte in show-biz-ul secolului XXI, in era internetului si a vitezei, cand cineva pompeaza bani in imaginea ta si manipuleaza fanii pe internet, ajungand repede sus fara a avea, poate, talent sau fara a fi muncit suficient (replica starului Hallyu tinut ostatic de o asasina in “Codename: Jackal” defineste perfect aceasta mentalitate: “mai intai recunoasterea internationala, mai tarziu promit ca voi munci din greu”). Desi a scos 9 albume muzicale din 2003 pana in 2012 si a participat la o multime de turnee de promovare si a fost numit de media “Regele Dansului din Asia” datorita talentului sau in dans, Show Luo a tinut si capul de afis al presei de scandal a ultimilor ani in urma zvonurilor unei posibile relatii cu Rainie Yang, zvonuri ce periodic revin in prim plan (poate pentru ca exprima o dorinta a fanilor celor doi). Anthony Wong ramane… Anthony Wong, unul din cei mai mari si respectati actori din Hong Kong, astfel ca are dreptul, si prin prisma varstei, si a experientei, sa-si exprime liber punctul de vedere vis-a-vis de tanara generatie de staruri, ce ar trebui sa priveasca cu umilinta de jos spre asemenea legende vii, nu sa le provoace si, in mod inconstient, sa starneasca fanii. In mod sigur nu Anthony Wong e cel ce incearca sa-si faca publicitate pe seama cuiva, nu are nevoie de asa ceva. Poate ar trebui sa existe mai mult respect si bun simt din partea celor ce mai au multe de invatat de la viata pentru a ajunge cineeva. Un star cu capul pe umeri trebuie sa fie un model pentru fanii sai, nu sa ii lase pe acestia sa se dezlantuie sau sa ii manipuleze, provocandu-i. Probabil de aici iritarea veteranului Anthony Wong, ce se simte hartuit.
(Anthony Wong intr-o reclama tv)
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
May Queen (2012) – episodul 18 subtitrare in romana
Hae Joo are parte de o surpriza tocmai in ziua in care a aflat de dorinta lui Chang Hee de a se desparti, si toata familia participa la eveniment. Intamplator afla si Kang San, care nu rateaza ocazia si se prezinta cu un pachet mare cu carne de vita la mama soacra. E primit cu bratele deschise, si pana si Hae Joo ramane surprinsa de surpriza. Cu acest prilej festiv, mama lui Hae Joo vorbeste cu Kang San sa-i rezolve fiului ei Sang Tae un loc de munca la companie, insa spre neplacuta lui surpriza, imbracat in costumul alb, Sang Tae e pus pe santier sa imbrace salopeta chiar de catre presedintele Kang si sa-si ia in primire noua slujba de… sudor. Cu bune si cu rele, viata merge mai departe. Inclusiv pentru Chang Hee, care intra intr-o perioada de depresie, inecandu-si amarul in bautura si luandu-se la harta cu un client intr-un bar. Realizand greseala pe care a facut-o, Park Gi Cheol decide sa-l incurajeze pe fiul lui sa plece impreuna cu Hae Joo departe, in momentul in care Jang Do Hyeon da buzna in camera lui Chang Hee si ii cere acestuia sa il impiedice pe procuroul Yoon sa continue ancheta. Chang Hee incearca in consecinta sa fuga, o ia sip e Hae joo cu el din bratele lui Kang San, insa cand era pe punctual sa se imbarce in avion, fata refuza sa plece. Mai mult, Jang Do Hyeon ii aplica o corectie lui Gi Cheol, si dupa ce afla ca fiul acestuia urmeaza sa se imbarce pe avion, trimite poza compromitatoare cu numarul masinii ce l-a ucis pe tatal lui Hae Joo tocmai… lui Hae Joo. Va reusi Chang Hee sa salveze situatia si sa plece, sau va ramane in continuare sclavul lui Do Hyeon, pe viata ?
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Feast of Gods (2012) – episodul 28 subtitrare in romana
Cum era de asteptat, nemernica de Baek Seol nu si-a luat fiul in serios si a ordonat publicarea articolului defaimator. Toata presa a fost prezenta la Arirang si ea, bineinteles, pentru a-si savura razbunarea. Nu scapa ocazia de a o ameninta si pe Jun Yeong pentru ca s-a folosit de fiul ei, straduindu-se sa o indeparteze astfel de el. Seong Do Hee s-a prezentat in fata presei si a recunoscut totul, spre groaza In Ju-ei si satisfactia presedintei Sanarae. Marele Bucatar Sef isi anunta demisia si o lasa pe In Ju ca al 5-lea Mare Bucatar Sef, uimind pe toata lumea cu aceasta declaratie. Dar apare Maestra care nu este de acord si anunta ca urmatorul Mare Bucatar Sef va fi Go Jun Yeong. Toata asistenta ramane inmarmurita. Asa ca la Arirang apare o noua disputa. Se intruneste Consiliul, Seong Do Hee isi prezinta demisia si trebuie ales un succesor. Ea o sustine pe In Ju datorita pregatirii si dedicatiei ei din ultimii 10 ani. Maestra o sustine pe Jun Yeong datorita aptitudinilor sale extraordinare. Dupa lungi deliberari Consiliul a hotarat ca urmatorul Mare Bucatar Sef sa fie stabilit prin concurs, dar pentru aceasta Jun Yeong trebuie sa se mute la Arirang. Seong Do Hee se poarta in continuare cu afectiune fata de In Ju care nu stie ce sa mai creada, asa ca joaca sau poate nu, scena regretului in fata mamei. Ii marturiseste toate greselile si temerile ei ca-si va pierde locul. Sufletul de mama ii intelege durerea pe care a trait-o si le numeste pe amandoua fete, fiicele ei. Presedinta Baek Seol Hee nu este chiar multumita de rezultat. O concediaza pe Jun Yeong care ii spune in fata cat este de infricosatoare. Do Yoon ii reproseaza mamei ca nu i-a ascultat rugamintea si o anunta ca intre ei a incetat orice legatura. Tanarul se simte eliberat de orice obligatie fata de mama lui si acum Haemil incepe adevaratul razboi cu Sanarae, care se va confrunta de acum cu mari dificultati…
Hanurile si hotelurile au jucat un rol crucial in viata calatorilor, inca din cele mai vechi timpuri. Primii oameni care au inceput sa calatoreasca au fost negustorii si cei care mergeau in pelerinaj religios. Ei au folosit primii casele oamenilor ca sa ramana peste noapte, dar cu timpul hanurile de mici dimensiuni au aparut ca o afacere, oferindu-le hrana si adapost. Desi majoritatea hanurilor originale au fost distruse de elementele naturii sau nu sunt altceva decat ruine, totusi exista un hotel care a rezistat testului timpului si a fost o gazda primitoare pentru turisti in ultimii 1300 de ani, Hoshi Ryokan.
Ryokan (han traditional japonez), a fost fondat, potrivit unor documente vechi, in anul 718 d.Hr si are o istorie lunga de aproape 1300 de ani. Ceea ce este chiar mai uimitor este faptul ca acesta este condus de descendenti ai primilor proprietari, dupa 46 de generatii! In afara de faptul ca este cel mai vechi hotel din lume, este si una dintre cele mai vechi companii care opereaza in mod continuu.
Ryokan a fost fondat atunci cand Taicho Daishi – unul dintre cei mai mari profesori de buddhism din istoria Japoniei – a urcat Muntele Hakusan, un munte sacru si izolat. In timp ce dormea, dupa inceperea exercitiilor de meditatie, spiritul muntelui Hakusan i-a aparut in vis si a vorbit cu el despre un izvor subteran cu ape fierbinti si puteri miraculoase de vindecare situat in satul Awazu la 20-24 de km de la baza muntelui. El a fost sfatuit sa calatoreasca in acel loc minunat si, cu ajutorul satenilor, sa descopere acel izvor fierbinte care ar vindeca oamenii de orice boli. Taicho a facut ceea ce zeitatea a poruncit si a descoperit comoara despre care oamenii satului Awazu nu stiau ca exista. El a sfatuit bolnavii sa se scalde in apele magice ale primaverii. Vestea efectelor curative ale apelor din Awazu s-a raspandit in toata tara si oamenii au calatorit spre acest loc in speranta ca ar putea sa se vindece de propriile boli.
Apoi, Taicho Daichi a poruncit dicipolului sau, Garyo Hoshi, sa construiasca un pavilion din lemn la locul izvorului care va servi oamenii pentru totdeauna. Acesta a fost momentul in care a inceput afacerea familiei Hoshi. Chiar daca pastreaza aspectul unui Ryokan (han), acesta s-a extins si a evoluat de-a lungul timpului. In prezent acesta poate gazdui 450 de persoane in 100 de camere spatioase . Cele patru cladiri ale Ryokan Hoshi sunt denumite in functie de cele patru anotimpuri din Japonia: Shinshun no Yakata (cladirea primaverii timpurii), Haru no Yakata (cladirea de primavara), Natsu no Yakata (cladirea de vara) si Aki no Yakata (cladirea de toamna), in speranta ca va aduce fericire oaspetilor lor. Fiecare camera din hotel poarta un nume care defineste un sezon in haiku japonez.
Situat intr-un cadru fermecator, Ryokan Hoshi a sfidat timpul si a ramas in continuare unul din hotelurile de top ale Japoniei, apele termale fiind inca pretuite in vindecarea unor boli si eliberarea de stress.
Mai jos puteti vedea un clip cu un alt Ryokan celebru din Japonia, Onsen Kanayamaen, din orasul Fujiyoshida, Ryokan situat la poalele celebrului munte Fuji
Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com
Two Moons (The Sleepless) (2012) – la hotarul dintre douã Lumi, întotdeauna se zãresc douã Luni…
La hotarul dintre doua lumi, intotdeauna se zaresc doua luni… Cate una pentru fiecare lume. Una a oamenilor, alba si stralucitoare, si una a lumii subpamantene, rosiatica si stearsa. Se spune ca atunci cand zaresti doua luni in noapte, inseamna ca fantomele bantuie in jurul tau. Pornind de la aceasta legenda specifica spatiului asiatic, realizatorii incearca sa ne prinda in mrejele lor cu ajutorul unei povesti terifiante in cel mai nou film coreean de mister, “Two Moons”. Situat undeva la granita dintre un thriller de mister si un film de groaza, “Two Moons” se distinge de alte productii de gen prin stilul diferit si surprinzator in care este relatata povestea. Chiar daca pentru realizarea unui astfel de film nu a fost nevoie de un buget ridicat – toata actiunea desfasurandu-se intr-o casa parasita situata undeva in inima unei paduri -, nici un moment nu ai senzatia de “deja-vu” pe care ti-o dau in general filmele de acest gen, nici senzatia de plictiseala, incat ramai pur si simplu captivat de scenariu de la inceput pana la sfarsit. Decorul aminteste parca de basmul Hansel si Gretel, iar locatia aleasa – pe un munte, intr-o padure, intr-o noapte luminata de… 2 astri e perfecta pentru exploatarea celor mai ascunse temeri ale mintii umane. Iar echipa regizor-scenarist e una experimentata cand vine vorba de crearea unei atmosfere “de neuitat”, regizorul Kim Dong-bin avand la activ thriller-ul horror Red Eye (2005), iar scenaristul Lee Jong-ho putandu-se lauda cu scenariul horror-ului “Bunshinsaba” (2004). Filmul a fost foarte bine primit in Coreea, obtinand incasari de peste 2,4 milioane de dolari, o suma considerabila pentru un film de mister/horror cu un buget redus care de obicei peste ocean e lansat direct pe dvd. Distributia ne ofera doua placute surprize, reintalnirea cu doi actori “antipatici” din doua seriale indragite de asiacinefili, Park Han-byul (Oh Yu-kyung din “Fantasy Couple”) si Kim Ji-suk (Tommy Hong din “Cheongdam-dong Alice”).
Un barbat si o femeie de 28 de ani si o adolescenta de 18 ani se trezesc captivi intr-o magazie a unei case parasite situate in inima unei paduri, pe un munte. Depasind momentul spaimei initiale, cei trei incearca sa afle motivele pentru care sunt inchisi in magazie. Mai apoi constata ca nu au fost rapiti si ca usa magaziei e deschisa, astfel ca ies in imprejurimi sa exploreze locul. Desi adolescenta, vazandu-se in libertate, sugereaza celorlalti sa paraseasca imediat acel loc, ceilalti doi, manati de curiozitate si de intrebarea “cine ne-a facut asta ?”, decid sa intre in casa. Pe perete zaresc niste poze de familie, iar in scurt timp aud niste sunete stranii. Mai mult, se simt urmariti de cineva. Pentru a mari coeziunea grupului, cei trei decid sa isi spuna fiecare numele, varsta si ocupatia. Femeie de 28 de ani e o scriitoare de romane horror cu o imaginatie bogata, barbatul e un absolvent de facultate fara prietena si fara un loc de munca, in timp ce adolescenta se viseaza idol in viitor. In scurt timp, neincrederea incepe sa ii divida, sa le ridice semne de intrebare legate de onestitatea celuilalt, in special ca fiecare incepe sa se comporte tot mai straniu. Ce nu stiu ei e faptul ca se afla intr-o casa blestemata, in care mai demult familia ce locuia in ea s-a sinucis, bantuind locul ca fantome. Pentru a deslusi misterul prezentei lor in acel loc, cei trei trebuie sa-si aminteasca cum au ajuns acolo…
“Two Moons” (cunoscut si ca “The Sleepless”) ne ofera o experienta ce nu va fi cu siguranta prea usor uitata. Scenariul este unul original, ce aduce un suflu nou prin perspectiva sa interesanta unui gen care parea ca pana si in cinematografia coreeana a spus totul. Personajele – al caror nume are prea putina importanta cata vreme conexiunile dintre ele nu sunt menite a sublinia romantismul sau eventuale legaturi interumane mai deosebite, ci o relatie de solidarizare de conjuncture – sunt creionate suficient cat povestea sa poata fi spusa fara impedimente. Cele trei personaje se trezesc inchise intr-o debara, intr-un loc in care nu recunosc nimic. Initial cred ca au fost rapiti si tinuti cu forta acolo, dar mai apoi constata ca usa e deschisa si pot iesi in voie. Interesant e modul in care toate cele 3 personaje accepta aceasta situatie bizara si incep ca de la aceasta acceptare sa isi duca mai departe povestea. Desi se afla intr-o casa straina, una din fete incepe sa caute prin dulapuri, strigand in gura mare ca ii este foame, de parca s-ar afla in propria ei casa si nu undeva intr-un loc necunoscut in intunericul noptii. Cei trei au ocazia pur si simplu sa dispara de la fata locului, dar curiozitatea a doi din trei de a afla de ce sunt in acel loc si cui ii apartine casa ii imping sa desluseasca misterul. Toate acestea – curiozitatea peste masura a personajelor, adaptarea rapida la o situatie fie ea si stranie, acceptarea nefirescului ca firesc – sunt ingredientele specifice filmelor de groaza, elemente de manual pentru acest gen. Pe ele se cladeste de fiecare data povestea, ce exploateaza slabiciunile fiecaruia intr-o situatie limita. Desigur, fiecare personaj se comporta ciudat, uneori inexplicabil chiar si in situatii aparent firesti, iar acest lucru e menit sa sporeasca tensiunea, ce se acumuleaza treptat si e eliberata de regizor periodic prin momentele de criza prin care trec personajele sale. Ce e mai important e ca dincolo de strigatele de spaima ale celor 3 exista o poveste coerenta, fragmentata de flash-back-uri revelatoare, care treptat dezvaluie misterul fiecarui personaj, reflectat in adevarata sa lumina. Nimic nu este gratuit sau in plus, si nici o clipa nu poti intui incotro isi indreapta scenaristul eroii. Datorita tuturor acestor factori, “Two Moons” se recomanda ca un film subtil, in care misterul si neprevazutul denatureaza realitatea, conducandu-ne intr-o dimensiune paralela intunecata si bizara, spre o noua perspectiva de receptare a lumii de dincolo. Cum nu e un film de duzina, “Two Moons” merita cel putin o vizionare si, de ce nu si o a doua vizionare pentru cei tari de inger…
Multumiri pentru traducere lui lasedan – Asia Team Romania.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 14 subtitrare in romana
Cum era de asteptat, Shin In Ha pune mai presus de afaceri si de viitorul companiei familiei sale orgoliile personale sifonate rau de Se Kyung si Suh Yoon Ju. Crede ca daca detine acea inregistrare furata de la Tommy Hong, santajandu-i pe altii va face dreptate. Ei bine, justitiara In Ha constata ca primul asalt a fost respins cu succes de inamic, pretioasa informatie pe care o detine neajungand la destinatari. In plus, se alege cu o replica puternica din partea lui Se Kyung, care ii arata ca nu e cu nimic mai prejos decat cele doua incriminate, “dreptatea” pe care o afiseaza ca pretext nefiind decat o minciuna fatarnica in masura a-i justifica frustrarile. Nici aceasta lectie nu e dusul rece care sa o trezeasca pe sefa de echipa la realitate, astfel ca profita de faptul ca Min Hyuk urma a participa la o sedinta cu presedintele Artemis si ii cere acestuia sa o lase pe ea sa reprezinte GN Fashion. Cu toate ca Cha Seung Jo ii cere politicos scuze inaintea sedintei, spunandu-i ca stia de mult timp despre planurile de casatorie puse la cale de parintii lor si ca oricum erau din start sortite esecului, si cu toate ca In Ha nu are absolut nimic de castigat, aceasta decide sa-i prezinte lui Seung Jo inregistrarea cu care santaja de ceva vreme cele doua fete din afara lumii ei. Mandria de a fi fiica unor parinti instariti si lucrul – care i se pare inacceptabil – de a fi fost inselata de niste finite din lumea oamenilor umili, de parca moralitatea celor din “high life”-ul Cheongdam-dong-ului e mai presus de moralitatea oricarei alte finite umane, toate acestea o imping instinctual pe Shin In Ha sa faca ultima mutare si sa-i ofere pe tava lui Cha Seung Jo inregistrarea. Dar, surpriza: in locul unei priviri afectate, inlacrimate, socate si zdruncinate, zareste un zambet larg – e drept crispat – din partea interlocutorului sau. Aceasta o darama moral, impasibilitatea lui Seung Jo fiind ca o sabie infipta in partea intunecata a inimii ei. Realizeaza ca nu a castigat absolut nimic, din contra, urmeaza reactia lui Cha Il Ran, care se vede in situatia de a culege nestingherit singur roadele muncii de 5 ani a GN Fashion… Cineva va trebui sa plateasca pentru furtuna ce s-a iscat “din senin”.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Traffickers (2012) – pastila amarã a unei realitãţi mult timp negate: traficul cu organe
In 2012, un mic scandal s-a iscat in jurul unui film de scurt-metraj taiwanez intitulat “The Forgotten Declaration of Geneva”, care fara nici o explicatie a fost eliminat de pe lista filmelor inregistrate sa participe la Festivalul de Scurt-metraje de la Taipei. Tema filmului a fost traficul de organe din China. Organizatorii nu au dat nici o explicatie pentru retragerea filmului din festival, insa speculatiile nu au intarziat sa apara. Cum festivalul e sponsorizat de guvernul taiwanez si de cel chinez, se presupune ca filmul ar fi fost retras la solicitarea Partifului Comunist Chinez, care ar fi dorit sa nege adevarul afirmat de respectivul scurt-metraj. Ei bine, cam in aceeasi perioada, pe 30 august 2012, se lansa in Coreea “Traffickers”, un film pentru marele ecran cu un subiect similar. Din pacate, acesta are la baza o poveste reala petrecuta in 2009, cand un cuplu de proaspat casatoriti a calatorit spre China iar pe vaporul ce ii ducea la destinatie, sotia a fost rapita si apoi ucisa, iar organele interne sustrase de traficantii de organe. “Traffickers” analizeaza o retea de astfel de traficanti cu legaturi in China, ce implica chirurgic, politia chineza, oficiali de la vama si oameni de afaceri instariti. Filmul este regizat de debutantul Kim Hong-sun (Cel mai bun regizor debutant cu „Traffickers la Blue Dragon Award 2012), care pentru scrierea scenariului a studiat detaliile comertului de pe piata neagra cu organe umane. Scopul lui a fost sa prezinte intregii lumi o realitate ignorata de autoritati dar care a luat amploare in ultima vreme, despre care publicul trebuia sa afle. Difuzat in peste 450 de cinematografe coreene, “Traffickers” a reusit sa obtina in 8 zile peste 1 milion e bilete vandute, incasarile totale obtinute in Coreea depasind 10,6 milioane de dolari.
In urma presiunii media si a celei publice ca urmare a scandalului retragerii filmului taiwanez de la festivalul din Taipei, la inceputul lui august 2012 Partidul Comunist Chinez a recunoscut pentru prima oara ca traficul cu organe umane e un fenomen ce exista in China. “Traffickers” porneste de la un fapt real, dar in sine este o fictiune ce are la baza un fenomen larg raspandit in China ce a starnit un scandal urias ce a trecut de granitele ei. In 2006, doi canadieni au publicat un raport de investigatie despre prelevarea de organe de la practicanti vii ai miscarii Falun Gong (un sistem de credinte si practici bazate pe principiile de moralitate, nu pe precepte religioase, ce a fost condamnat de guvernul comunist chinez inca de la aparitia miscarii in 1992; practicantii au fost inchisi in inchisori pentru “reeducare”, iar pe langa torture, raportul canadienilor din 2006 arata ca autoritatile chineze prelevau organe de la acesti practicanti). De la izbucnirea scandalului, multe alte rapoarte si acuzatii au iesit la suprafata. Actorii din film si-au exprimat dezamagirea fata de aceste practici, in conferinta de presa de la lansarea filmului. Astfel, protagonistul Lim Chang-jung a declarat: “Daca oameni comit acest gen de crima, ignorand demnitatea unei finite umane, acestia nu sunt oameni, cid oar animale”. La randul sau, Daniel Choi, o alta vedeta a filmului, a declarat ca tragedia prelevarii de organe n-ar trebui sa se intample niciodata.
In urma cu 3 ani, Young-gyu (Lim Chang-jung) era capul unui grup ce se ocupa cu traficul de organe. Insa in urma unui incident pe un vapor, bunul sau prieten moare injunghiat, sfarsind in apele marii. De atunci, Young-gyu a renuntat la traficul de organe, ocupandu-se cu introducerea in Coreea de marfuri ilegale din China, prin intermediul unor curieri. Totodata s-a indragostit si de o vanzatoare de bilete din port, Yu-ri, sentimentele pentru aceasta devenind obiectul batjocurii din partea unui camatar local, Dong-bae. Cum tatal lui Yu-ri era grav bolnav, avand nevoie urgenta de un transplant, fata apeleaza la Dong-bae pentru un imprumut.Young-gyu, desi tradat de Dong-bae, accepta in cele din urma o treaba ilegala la comanda acestuia: urmeaza sa stranga echipa din urma cu 3 ani, sa se imbarce la bordul unui vapor care merge in China si sa rapeasca o persoana, pe sotia unui agent de asigurari. La bordul navei insa se afla si Yu-ri, care il duce pe tatal ei in China pentru transplant. Lucrurile se complica in momentul in care sotul disperat isi cauta sotia disparuta, iar singura care ii ofera un mic ajutor e chiar Yu-ri, punandu-l pe Young-gyu intr-o situatie delicata.
Filmul are o introducere mult prea lunga (30 de minute) raportat la durata totala a sa (111 minute). Acest dezechilibru e accentuat de lipsa de coeziune a scenariului in partea sa de inceput, cand spectatorul ar trebui sa se acomodeze cu personajele si cu mediul lor de provenienta. In schimb, personajele ne sunt prezentate pe fuga, iar conexiunile dintre ele sunt slabe, nepermitand crearea unei concluzii cu privire la caracterul acestora. De exemplu, personajul Dong-bae apare in cateva cadre, il pacaleste pe personajul principal, iar mai apoi ii incredinteaza o misiune, dupa ce l-a lucrat pe la spate si i-a provocat o pierdere financiara importanta. Cata vreme acest personaj dispare din film dupa primele 30 de minute (in care si asa a aparut foarte putin in cadre), nu avea nici o relevanta zugravirea caracterului sau nestatornic si viclean prin lucrarea pe la spate a lui Young-gyu. Iar acest exemplu poate continua cu modul in care e portretizat fiecare personaj din film: apatic, fara ca la sfarsitul filmului sa poti spune ca te-ai fi putut atasa de vreun personaj. Latura sentimentala a povestii e artificiala, aflam doar ca Young-gyu o place pe Yu-ri, dar nu vedem nici un pic de romantism sau existenta vreunor sentimente deschise intre cei doi, ce se comporta mai degraba ca doi straini. Poti cel mult sa simpatizezi cu victima bandei traficantilor de organe, ce poate fi privita ca un simbol al oamenilor neajutorati ce cad victime unor astfel de retele, insa doar atat, pentru ca daca regizorul isi dorea sa te atasezi de victima, ar fi trebuit sa o inroduca in film de la primele scene, nu dupa 30 de minute de la inceperea filmului. Lucrurile incep sa se lege abia dupa 40 de minute, cand ritmul devine alert si apare suspansul. Finalul aduce rasturnari mari de situatie, insa acestea par gratuite, daca nu uitam ca nu ne-am atasat de nici un personaj si ca in primele 30 de minute in loc sa urmarim o pregatire a intrigii regizorul ne-a servit “floricele”, incercand sa ne explice ce suflet bun au personajele in lumea mizera in care isi duc traiul. Nici actorii distribuiti nu se ridica la nivelul asteptarilor. 2 actori de comedie au fost plasati total aiurea in roluri dramatice – Lim Chang-jung (cunoscut din comedii prcum Fortune Salon, Twilight Gangsters, Sez is Zero 1 si 2) vrea sa para matur si dramatic lasandu-si un “cioc” menit a-i da un aer grav, dar interpretarea lui pare fortata si nenaturala, tot timpul ai impresia ca locul lui nu e in acest film, iar cand vine vorba de scenele de actiune, e greoi, iar statura mica il dezavantajeaza pentru astfel de roluri. In ce-l priveste pe Oh Dal-su, oricine isi poate da seama ca in rolurile comice i-a mers cel mai bine (Detective K, Private Eye, A Tale of Legendry Libido, chiar The Thieves); de aceasta data, insa, regizorul l-a distribuit intr-un rol penibil, in care nu se putea manifesta aproape deloc. Cea mai potrivita distribuire a fost cea a lui Daniel Choi, in rolul sotului femeii rapite, fiind probabil cel mai bun actor din toata distributia. Daca excludem lipsa de substanta a primei jumatati de ora, filmul nu este chiar atat de rau. Are mai apoi ritm si toate ingredientele unui thriller care sa te tina cu sufletul la gura, iar pentru cei entuziasti, are si rasturnari de situatie spectaculoase. Cu toate ca subiectul abordat iti lasa un gust amar, acesta e accentuat de faptul ca filmul porneste de la o poveste reala. “Traffickers” se doreste un semnal de alarma in privinta traficului de organe, care in China in special a luat amploare in ultimul deceniu, devenind obiectul de ocupatie a unor adevarate retele, bine organizate, in jurul carora se invart milioane de dolari, in care sunt implicati multi oameni cu bani si oameni ce rapesc alti oameni la comanda. Iar concluzia lui e sugestiva: “cei cu bani tot timpul castiga, cei fara bani tot timpul pierd”. Acest film da un nou sens sintagmei “Viata unui om e nepretuita”. Iata un motiv pentru care merita sa treceti prin chinurile grele ale facerii sale si sa il urmariti pana la final, care in mod sigur nu va dezamagi.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui LASEDAN – Asia Team Romania.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 13 subtitrare in romana
Reusita intalnirii cu presedintele Robert si publicitatea pozitiva a evenimentului in presa din Seul ii schimba parerea lui Cha Il Ran despre Han Se Kyung. Alice l-a salvat dintr-o situatie delicata cand presedintele Robert a adus in discutia spinoasa chestiune a relatiei tata-fiu, si numai datorita ei Cha Il Ran a iesit nesifonat. Drept urmare se gandeste serios sa is idea consimtamantul pentru casatoria acesteia cu fiul lui. Iar pentru aceasta se gandeste ca ar fi bine daca ar avea el initiativa, astfel ca ii intoarce “surpriza” facuta de ceva timp de Han Se Kyung: se intalneste cu tatal acesteia si dupa ce ingroapa securea razboiului, fiecare parinte isi cheama viitorul ginere, respective nora, la… karaoke. Dar cui ii arde de karaoke in acele momente tensionate ? Seung Jo e impreuna cu Se Kyung la magazinul unde zarise o rochie de mireasa ce i se pare potrivita viitoarei sale sotii. In timp ce o asteapta pe aceasta sa o imbrace, un eveniment neasteptat e pe cale sa puna capat la tot. Orbita de dorinta de razbunare si, probabil, de afirmare (a se citi iesire in evidenta), Shin In Ha trimite inregistrarea compromitatoare sustrasa de la Tommy Hong pe telefon atat fratelui ei, cat si lui Cha Seung Jo. Daca Suh Yoon Ju reuseste sa stearga din telefonul sotului mesajul video, Tommy Hong incearca sa salveze situatia dand buzna in incaperea unde indragostitii se pregateau de nunta. Cum vor evolua lucrurile ramane sa descoperim in continuare, insa e cert un lucru: si daca Tommy Hong ar fi reusit cumva sa salveze situatia si sa-l impiedice pe Seung Jo sa vada mesajul, acesta putea fi oricand retrimis, deci imprevizibilul previzibil nu putea fi impiedicat…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
May Queen (2012) – episodul 17 subtitrare in romana
Chang Hee a deschis Cutia Pandorei atacandu-l impreuna cu procurorul Yoon pe Do Hyeon, iar acum trebuie sa plateasca pentru cutezanta sa. Santajat de Do Hyeon si afland de faptele oribile ale tatalui sau din trecut, Chang Hee decide sa-si dea demisia din Procuratura si, mai mult, sa se desparta de Hae Joo. Fara a-i spune adevaratele motive si invocand din nou falsul motiv al opozitiei tatalui sau, Chang Hee ii da dreptate lui Hae Joo legat de respectful si dragostea pe care ar trebui sa i-o poarte tatalui sau. Insa in sufletul sau stie prea bine motivul real al despartirii. Amandoi tinerii trec prin momente dificile, pline de tensiune si nervi, caci destinul i-a despartit dupa atatia ani.
Intre timp, Il Moon primeste raportul in privinta analizei AND comandate, si afla stupefiat un lucru ascuns bine in familie de capul acesteia, anume ca Hae Joo e de fapt in proportie de aproape 100% fiica mamei sale vitrege. Bulversat si aproape sa fie surprins de Kang San, acesta incearca sa inteleaga ce se ascunde in spatele adevarului aflat. Mai intai o ataca pe Hae Joo, iar mai apoi, intorcandu-se mai devreme acasa, o ataca pe mama vitrega, reprosandu-i teatrul ieftin pe care il joaca tot timpul si faptul ca urmareste, chipurile, sa puna mana pe averea tatalui sau. Doar ca Bong Hee aude din intamplare discutia si ii aplica o corectie la propriu lui Il Moon. Oare lucrurile vor ramane astfel ? Cert e ca Jang Do Hyeon ii face o vizita procurorului Yoon… Scopul ? Il vom afla.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Neighborhood (The Neighbors) (2012) – undeva, în vecinãtate, cineva ţine cartierul sub teroare…
Unul din cele mai apreciate thrillere coreene ale anului 2012 a fost “Neighborhood”, debutul in regie al lui Kim Whee, La o prima vedere numele acestuia nu spune prea multe, insa daca amintim faptul ca a produs comedia de succes “Sex is Zero 2” si mai ales a scris scenariul lui “Haeundae”, “Over My Dead Body” sau “Midnight FM”, deja lucrurile se schimba. Si de aceasta data a contribuit la adaptarea scenariului, filmul avand la baza o “web manhwa” omonima publicata de celebrul si controversatul Kang Pool in 2008. Filmul este un thriller electrizant despre un criminal in serie care terorizeaza un cartier linistit al Seulului, semanand panica in randul pasnicilor locatari din vecinatate. Nu vorbim de “inca un thriller” coreean psihologic in care jocul de-a soarecele si pisica e redat din clasicul unghi de vedere al asasinului ci de unul in care perspectiva se schimba, preotagonistii fiind locatarii panicati, din viziunea carora e construita piesa cu piesa o atmosfera ce escaladeaza pe masura ce povestea se dezvolta. In rolul principal al criminalului in serie apare un actor aproape debutant, Kim Sung-kyun, despre care sa vor auzi multe, cu siguranta, in viitor. A debutat in industria coreeana de film (nu are roluri in seriale tv la activ, si se pare ca a optat pentru o cariera direct pe marele ecran) in 2012, cu un rol in megasuccesul “Nameless Gangster”, rol ce i-a adus si premiul pentru “Cel mai bun actor debutant”, la Baeksaeng Arts Awards. Insa prestatia din “Neighborhood” ia adus alte doua premii de interpretare – unul acordat de criticii de film din Coreea, iar celalat la festivalul Daejong. Ceilalti actori sunt figuri familiare, nume de prima mana ale filmului coreean actual: Kim Yunjin (actrita protagonista din “Heartbeat”), Ma Dong-seok (vazut si el in recentul “Nameless Gangster” dar si in numeroase alte filme cunoscute), plus veteranii Cheon Ho-jin (City Hunter) si Lim Ha-ryong (I Am Dad). Intr-un rol secundar apare si Jeong In-gi, interpretul tatalui lui Se Kyung din “Cheongdam-dong Alice”.
Gangsan-dong e un cartier linistit al Seulului, o zona rezidentiala pentru oamenii din clasa de mijloc. Si totusi, viata locatarilor complexului de apartamente Gangsan va fi curand data peste cap de un eveniment tragic. Intr-una din seri, o eleva de gimnaziu isi asteapta mama in statia de autobuz. Dar incepe ploaia, iar mama fetei nu mai vine. Noroc cu o masina care opreste in statie, iar in urma unei discutii, fata urca la bordul ei si… de atunci nimeni nu a mai aflat nimic de ea. Peste 10 zile, cadavrul acesteia e gasit indesat intr-o geanta de voiaj pe malul raului Han. Oribila crima a ingrozit intregul cartier, semanand spaima in randul locatarilor complexului de apartamente unde locuia familia fetei – mama vitrega si tatal ei. Politia nu a reusit sa gaseasca criminalul, iar locatarii se mobilizeaza pentru a-si lua masuri de precautie. In scurt timp, comportamentul bizar al unui vecin nou mutat in zona incepe sad ea de banuit celor care intra in contact cu el: un livrator de pizza prea curios din fire realizeaza ca livreaza tot la 10 zile o pizza acestui client tacut si secretos, coreland acest fapt divers cu relatari de crime produse exact la acelasi interval de timp; un vanzator de marochinarie isi aminteste ca a vandut unui anume domn Ahn o valiza similara cu cea in care a fost gasit cadavrul fetitei de gimnaziu. Un gangster certat cu legea intra in conflict cu misteriosul vecin dupa ce acesta a parcat masina pe locul sau de parcare. Toate aceste povesti legate pot duce undeva… Si cum crima perfecta nu exista, in scurt timp curiozitatea vecinilor ii duc pe acestia prea departe, patrunzand in intimitatea straniului lor vecin. Ce vor descoperi, ramane sa vedeti.
Ce e interesant la “Neighborhood” e modul in care e cladita povestea. Fiecare personaj are o viziune proprie despre ce se intampla in jurul sau (dupa vechiul proverb “Cate capete, atatea pareri”), si fara sa realizeze, fiecare viziune reprezinta o piesa a puzzle-ului pe care spectatotul are privilegiul de a le pune cap la cap. Acestea sunt pigmentate de flashback-uri ale personajelor, care completeaza viziunea globala a celui ce priveste filmul, intarindu-i banuielile. Locatarii complexului de apartamente se cunosc vag intre ei, mai mult din vedere; acestia interactioneaza in diverse ipostaze si astfel se creeaza tipologiile: femeile barfitoare ce stau pe balcon si privesc curioase cum un vecin de-al lor gangster e ridicat de politie, condamnandu-l; paznicul complexului, obisnuitul batranel in uniforma de guardian, total inofensiv, ce nu sperie pe nimeni, cazut in patima alcoolului; gangsterul scandalagiu care rezolva totul prin dueluri fizice unu la unu; sotul ocupat cu serviciul si aducerea banilor in casa si sotia casnica gospodina; asociatia femeilor din bloc, plina de guralive cu initiative ciudate. Iar enumerarea ar putea continua, peisajul fiind tipic realitatii de oriunde de pe glob cand vine vorba de viata de la bloc. Fiecare personaj e pus intr-o ipostaza in care trebuie sa aleaga daca se implica sau nu in gasirea criminalului care ii terorizeaza prin crima comisa, iar insasi aceasta intrebare starneste curiozitatea privitorului, care oricum nu se plictisea. Si chiar daca la un moment dat ai impresia ca totul este previzibil, intorsaturi de situatie neasteptate nuanteaza dramatismul si sporesc tensiunea. Fara indoiala “Neighborhood” e un thriller ce te tine lipit de ecran fara a te misca din fata lui pe toata durata celor aproape 2 ore ale sale. Un film care sub nici o forma nu trebuie ratat, senzatiile care te trec urmarindu-l facand toti banii si ridicandu-se la nivelul pana si al celor mai pretentiosi fani ai genului.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de uruma44 – asiacinefil.com.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Spy (The Spies) (2012) – nici spionii nu mai sunt ce au fost odatã…
Anul 2012 a adus pentru filmul coreean o abundenta a filmelor de actiune in care umorul se imbina echilibrat cu drama si momentele de tensiune. Nu a existat un an mai bun pentru comediile de actiune in cinematigrafia coreeana ca anul 2012. Varful a fost atins de “The Thieves”, dar numeroase alte productii au incercat sa dea lovitura dupa aceeasi reteta: “Over my Dead Body”, “Runway Cop”, “A Millionaire on the Run”, “The Scent” sau “Spy”, ca sa amintim doar cateva dintre ele. Iar genul place mai mult decat oricand, poate si pentru ca exista o multime de actori consacrati ce apar in continuu in astfel de filme, aducand spectacolul si buna dispozitie. “Spy” (cunoscut si ca “The Spies”) se poate asemana pana la un punct cu “The Thieves”: se strange un grup de fosti spioni “expirati” infiltrati de ani buni in Sud, scosi de la naftalina de noul regim dictatorial din Nord, si primesc o misiune dificila in numele patriei mama pe care au servit-o in trecut. Asemanarile insa se opresc aici, deoarece mai apoi filmul evolueaza intr-o directie surprinzatoare, scenariul luand o turnura total neprevazuta. “Spy” este al doilea film al carierei regizorului Woo Min-ho, ce a debutat reusit in 2010 cu “Man of Vendetta”. Ca in filmul de debut, acesta a reusit sa-l convinga pe excelentul Kim Myung-min sa apara in rolul principal, rezultatul fiind inca un rol de zile mari pentru acesta. Pe langa el il putem revedea pe Yoo Hae-jin, din nou in rolul celui rau si urat, pe actrita Yum Jung-ah (din The Old Garden sau Lovely Rivals), pe veteranul Byun Hee-bong (70 de ani, devenit cunoscut la nivel international dupa aparitia in “The Host”) si pe debutantul pe marele ecran Jung Gyu-woon (cunoscut din multe seriale de televiziune). Scenariul – scris tot de regizorul Woo Min-ho – este unitar, fara momente nereusite sau haotice, curgand lin sip e placul spectatorului. Daca in prima parte filmul este o comedie ce graviteaza in jurul personajului lui Kim Myung-min, odata cu intrarea in a doua jumatate filmul se transforma intr-o drama tensionata, plina de actiune, suspans si neprevazut. De remarcat si coloana sonora ritmata, ce da tot timpul senzatie de relaxare si impresia ca de fapt urmaresti o comedie din care nici o clipa nu lipseste buna dispozitie, inclusiv in momentele cele mai tensionate.
Dupa celebrul atentat din Birmania de la Mausoleul lui Aung San prin care Coreea de Nord a incercat sa-l asasineze pe presedintele sud-coreean Chun Doo-hwan, a urmat un veritabil razboi rece intre Nord si Sud, Nordul incercand sa infiltreze spioni in Sud si sa-i sustina cu fonduri pentru a executa misiuni in special punitive la adresa dezertorilor incomozi regimului de la Phenian. Dar vremurile de aur ale spionajului au apus de mult, si si spionii s-au schimbat. Lim Jung-su e un spion nord-coreean infiltrat in Sud in 1989, aflat de ani buni sub supravegherea serviciilor secrete. In ciuda “profesiei” sale, acesta a incercat sa duc ao viata normala, casatorindu-se, intemeindu-si o familie si deschizandu-si o mica pravalie. Cum criza economica nu a crutat Coreea, deseori facea drumuri pana in China de unde achizitiona la negru Viagra contrafacuta, vanzand-o pe bani grei distribuitorilor la negru din Seul. Banii ii punea bine ascunsi in tavanul biroului unde accesul se facea pe baza unui cod electronic, pentru ca cei doi angajati sa nu ii creeze surprize. Dar curand, acesta avea sa cunoasca ce inseamna cea mai proasta zi din viata sa. Mai intai descopera cu stupoare ca banii negri pusi deoparet din vanzarea de Viagra contrafacuta i-au fost sustrasi de angajatul chel trimis mai in gluma mai in serios cu o zi in urma sa-si faca implant de par. Mai apoi afla ca chiria locuintei familiei sale a fost marita din nou. In plus, se trezeste cu masina ridicata de o firma specializata pentru parcare ilegala. Iar ca totul sa fie perfect, mai asista si la un jaf, in direct, intervenind si salvand situatia. Ca si cum toate acstea nu i-ar fi fost de ajuns, curand soseste pe telefon si… chemarea patriei: “Bujorii au inflorit” e mesajul care il anunta ca o misiune urmeaza sa fie primita spre indeplinire de la Phenian. Fiorosul sef Choi e trimis sa coordoneze misiunea, in timp ce Lim Jung-su, pe numele conspirativ “d-l Kim” primeste sarcina de a aduna vehea gasca in vederea indeplinirii unei misiuni neasteptate.
“Spy” aduce in prim plan viata de spion nord-coreean intr-o Coreea de Sud a secolului XXI in care multe lucruri nu mai sunt ce au fost odata. Cei patru spioni reactivati pentru indeplinirea unei misiuni sangeroase au fiecare povestea lor de viata, insa desi de varste diferite, un lucru ii uneste: greutatile din viata de zi cu zi, cu care au trebuit sa lupte pentru a supravietui. Yeo-jin e o mama singura ce are de crescut un copil cu probleme si care lupta pentru fiecare banut pe care il castiga. Byung-jik e fostul ei prieten de pe vremuri, parasite de aceasta si care s-a retras la tara, crescand vaci si remarcandu-se in timpul protestelor din Coreea din anul 2008, cand guvernul a decis ridicarea embargoului asupra carnii de vita americane suspectata a avea boala vacii nebune, masura ce a dus la falimentarea crescatorilor autohtoni de vite (sub acest aspect nu lipseste critica sociala si economica, acest personaj afirmand la un moment dat fara menajamente ca investeste 3000 $ in hrana unei vite, insa o vinde pe 500 $ din cauza… americanilor). Yoon e un batranel simpatic, nostalgic dupa vremurile de altadata (e spion de 40 de ani si a vazut multe la viata sa) dar care recunoaste ca a cam sosit timpul sa se “pensioneze”, cerand ca dupa indeplinirea misiunii sa i se permita sa se intoarca acasa, in Nordul natal. In sfarsit, Lim Jung-su (alias “d-l Kim”) e un personaj plin de culoare, viata si farmec, de care ti-e imposibil sa nu te atasezi imediat.
Exista mai multe scene memorabile in acest film,m prin care “meseria” de spion e dezbracata de orice ascunzisuri. Intr-una din aceste scene, Yoon, un spion cu vechime de 40 de ani in “campul muncii” rememoreaza la o masa “conspirativa” alaturi de amicul nostru Kim, vremurile de altadata: “Ce mai vremuri, pe atunci aveam convingerea si mandria de a fi spioni, de a ne da viata pentru reunificare.” La care d-l Kim, sfios si zambitor, ii da dreptate, dar nu ezita sa afirme cu incrancenare apusul acelor vremuri: “Asta e istorie. Acum sunt ocupat sa-mi castig existenta.” Pana si spionii nu mai sunt ce au fost odata… Globalizarea si mai ales criza economica mondiala ii afecteaza si pe ei, in special ca d-l Kim solicita de la centru 30.000 $ pentru a-si plati chiria locuintei ce a crescut brusc, si primeste in schimb misiunea de a reuni vechea gasca si a inchiria un birou… cu bani de nimic. Sa fi lovit criza economica si “prosperitatea” din Nord ? Vorba aceea: “La toti ne e greu…”. Nu, nu criza economica e problema, si progresul tehnologic. Sopinii de altadata nu mai au de lucru. De ce ? In secolul XXI, toate informatiile se transmit pe internet. Regizorul parodiaza, pe langa statutul spionilor din secolul vitezei, si atitudinea lor, rememorand 2 scene memorabile redate intai in “Nameless Gangster”, apoi in “The Thieves”: momentul in care spionii merg, in multime, unul langa celalat asemeni unor neinfricati cowboy din (V)Estul Salbatic. In “Nameless Gangster” regasim aceeasi scena impozanta, reluata in “The Thieves”, intr-un alt context. Prin ea, regizorul incearca sa sugereze gloria apusa a respectivilor spioni, care in multime sunt niste anonimi, dar care impreuna, pasind deodata in acelasi ritm, cu privirea fixa si, eventual, cu ochelari fumurii mai mult de decor formeaza un tandem imbatabil, ca in vremurile bune. Tot filmul “Spy” e de fapt o satira la adresa unei “meserii” ingrate care a marcat istoria ultimei jumatati de secol din Coreea de Sud, semanand spaima si ingrijorare in randul autoritatilor sud-coreene. Abia odata cu serialul IRIS si mai apoi cu filmul “Secret Reunion”, tema spionilor a ajuns in filmul coreean, prezentand o realitate de multe ori musamalizata de Serviciile Secrete sud-coreene. Dar tentativele de asasinat sau asasinatele reusite impotriva unor transfugi sau dizidenti politici ce au tradat Nordul, ajungand via ambasada sud-coreeana din China in Coreea de Sud au starnit imaginatia scenaristilor, si e de asteptat ca in anii care vor urma sa explodeze acest gen de succes (deja “The Berlin Files” e pe drum…) Cu peste 8,3 milioane de dolari castigate la box-office, “Spy” ramane unul din filmele de succes ale anului 2012, o propunere antrenanta si perfecta pentru iubitorii de actiune combinata cu ironii fine si umor de calitate, in interpretarea unor actori consacrati, cu un scenariu si o regie excelente. Un film ce merita pe deplin savurat.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 – Asia Team Romania.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Feast of Gods (2012) – episodul 27 subtitrare in romana
In sfarsit In Wu isi poate privi in fata adevarata sora. O priveste cu caldura si-i povesteste, la cererea ei, ce copil nesuferit dar afectuos a fost. Astfel se creeaza un moment unic, de apropiere intre cei doi frati. Fratele ii multumeste cu afectiune surorii lui pentru ca traieste. In drumul spre casa, Jun Yeong observa cu parere de rau ca “umbra” ei nu o mai asteapta pe banca, aspect care nu-i scapa lui Jae Ha care tocmai venise sa-i aduca un cadou. Bomboane de ciocolata, la fel ca in copilarie, cand era suparata. Dar tanara ii cere sa o ignore, asa ca Jae Ha ii promite ca dupa ce va fi reprimita de drept in familia ei, va pleca, daca nici atunci nu-l va mai vrea. Dupa un cosmar in care ii apar scene din nefasta croaziera, Seong Do Hee se trezeste, memoria ii revine, dar nu are putere sa-si strige adevarata fiica pe nume; sufletul ei este ravasit, sufera ingrozitor. Kim Do Yoon, pus in garda de Jae Ha, isi ia mama pe sus si o duce la ramasitele fratelui lui geaman si-i cere sa-l salute si sa-i ceara iertare pentru ca nu a fost niciodata la el, apoi ii reproseaza ca a murit din cauza ei. Dar, spre dezamagirea lui, mama speriata, ravasita, cu lacrimi in ochi sustine ca nu a gresit cu nimic, isi reaminteste competitia din urma cu 22 de ani si, aproape in pragul nebuniei, sustine cu tarie ca Seong Do Hee i-a ucis fratele. Do Yoon nu-si poate ierta mama si o santajeaza ca va dezvalui lumii cum i-a omorat fratele, daca va publica articolul defaimator la adresa Marelui Bucatar Sef.
In timp ce alerga in parc, Jun Yeong il intalneste pe Do Yoon, care insa nu-i da atentie. Fata insista, isi cere iertare pentru comportamentul anterior si-i marturiseste ca s-a intalnit cu Presedinta Baek Seol. Do Yoon o linisteste ca articolul nu va fi publicat, iar aceasta ii multumeste cu bucurie si-i marturiseste ca are incredere in el. Are incredere in el… aceste cuvinte l-au facut fericit pe Do Yoon. Dar oare Presedinta Baek Seol Hee s-a lasat intimidata de santajul fiului ei ?
Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com
Rain şi Kim Tae Hee sunt oficial un cuplu, deşi Rain mai are 6 luni din serviciul militar
Zvonul inceputului de an in show-biz-ul coreean este cel ce priveste un posibil cuplu Rain-Kim Tae Hee in viata reala. Agentia coreeana de stiri “Dispatch” a dezvaluit ca cele doua vedete se intalnesc in secret de aproape 3 luni. Rain si Kim Tae Hee s-au intalnit prima oara in octombrie 2011, chiar inainte ca Rain sa-si inceapa serviciul militar obligatoriu, cand au filmat impreuna o reclama. Au devenit prieteni si zvonurile spun ca Rain a trecut la “ofensiva”. Cei doi au inceput intalnirile de rutina in martie 2012, cand Rain a fost transferat la Agentia Media a Ministerului Apararii Nationale chiar in Seul. Mai apoi, pe 23 noiembrie 2012, cei doi au avut o intalnire intr-o masina intr-un parc din Seul, pe atunci Rain primind o permisie ca recompensa pentru “interpretarea consolatorie pentru armata” din provincia Gangwon. In timpul lunii decembrie 2012, zilele de duminica erau cele ale intalnirilor celor doi. Dupa emisiunea din programul radio al armatei, difuzata in fiecare sambata, Rain primea o scurta invoire, si profita de aceasta pentru a o conduce pe Tae Hee acasa cu masina ei, dupa care revenea cu taxi-ul la baza militara. Cuplul si-a petrecut Craciunul impreuna, Rain fiind in permisie si Tae Hee vizitandu-l acasa pe 23 decembrie.
Dupa ce vestea a aparut in media, pe 1 ianuarie 2013, agentiile de impresariere atat lui Rain cat si a lui Kim Tae Hee au declarat doar ca nu au auzit de nimic despre o eventuala intalnire a celor doi. Dar la nici 12 ore, cand lucrurile au devenit evidente, agentia ce o reprezinta pe Kim Tae Hee a recunoscut public relatia celor doi: “Cei doi sunt in stadiul incipient al relatiei si acum incearca sa se cunoasca mai bine”. In tot acest timp, Rain e criticat de gurile rele deoarece in pozele facute de paparazzi de la intalnirile cu Kim Tae Hee, vedeta purta uniforma militara fara chipiul soldatesc pe cap, lucru ce contravine normelor privind tinuta soldatilor in uniforma aflati in permisie. Totodata, permisiile dese ale starului au readus pe tapet problema tratamentului special de care celebritatile se bucura in timpul satisfacerii serviciului militar. Kim Tae Hee, mesuferita in Stairway to Heaven si incantatoare in IRIS, va aparea, din martie, in primul rol dintr-o drama istorica, intr-un serial produs de SBS, “Living by Love”, in timp ce Rain, starul din recentul R2B Return to Base (Soar into the sun) isi va incheia serviciul militar pe 10 iulie 2013. Ramane de vazut daca relatia celor doi va continua si dupa momentul in care Rain va reveni in show-biz.
Coreea de Sud e una din infloritoarele tari din Extremul Orient in care dupa o neagra recesiune in anii ’90, economia a explodat odata cu anii 2000, devenind un serios competitor pe piata mondiala. Zgarie nori au inceput sa se inalte peste noapte, si numeroase companii din toate domeniile – in special electronic si constructii – au cunoscut o prosperitate nemaiintalnita. De aceasta inflorire economica a incercat sa profite si partea intunecata a societatii, multe organizatii criminale ascunzandu-si activitatea in spatele unor corporatii sau cladiri supraetajate cu geamuri fumurii. “Public Enemy” a abordat pentru prima oara aceasta tema, iar mai apoi subiectul a fost preluat in tot mai multe filme de gen ce analizau fenomenul nefast al gangsterismului in Coreea zilelor noastre si impactul sau asupra societatii, calculat in bani negri, coruptie la nivel inalt si crima. O tema similara a fost abordata si de recentul “A Company Man”, un thriller de actiune de senzatie filmat in a doua jumatate a anului 2011, dar lansat in cinematografe abia in octombrie 2012. Filmul reprezinta si debutul in regie si ca scenarist al lui Lim Sang-yoon, un cineast coreean talentat ce a aparut ca actor in “The Old Garden” (intr-un rol secundar, ce-i drept), ce a facut parte din stafful de productie al filmelor “The Cut” (un horror cu buget redus) si “Shadows in the Palace” si a fost si regizor asistent al aceluiasi “The Old Garden”. Debutul ca regizor este unul stralucit, intr-un film totusi previzibil si realizat intr-un stil aproape hollywoodian. Se simte, insa, fata de alte productii cu amprenta occidentala, si identitatea coreeana, prin redarea unei situatii ce ne amintesc de “The Man From Nowhere”. In rolul principal avem bucuria de a-l revedea pe indragitul So Ji-sub intr-o forma maxima, ce reapare pe marele ecran dupa rolul din “Always”. Inexpresiva Lee Mi-yeon (din “Addicted” si “Merchant Kim Man-deok”, o actrita ce si-a trait perioada de glorie in anii ’90) e partenera super-starului, iar intr-un rol secundar (desi e din nou “capul rautatilor, ca in serialul “Little Girl K”) il revedem pe actorul veteran Jeon Guk-hwan.Intr-o masina, intr-o dimineata ploioasa, doi barbati stau si discuta despre meseria lor. Unul, tanarul Hun, nu a implinit inca varsta majoratului, dar a renuntat deja la liceu, angajandu-se chipurile la o companie, ce avea nevoie de serviciile sale. Acesta viseaza ca dupa vreo 5 ani de munca sa puna deoparte suficienti bani pentru a-si lua zborul spre Miami, unde se viseaza traindu-si viata alaturi de niste puicute albe. Seful sau, o persoana matura, Hyeong-do (So Ji-sub), zambeste ascultandu-si mai tanarul subordonat pe care el insusi l-a recomandat spre promovare presedintelui companiei. Prins in acest joc al marturisirilor, la randu-i recunoaste ca la 20 de ani si el visa ceva: sa devina un cantaret. Doar ca soarta nu l-a ajutat. Dupa aceasta prima scena nu putem banui care este slujba celor doi, dar secventa urmatoare e in masura sa aduca mult asteptatele lamuriri. Punandu-si pe cap o sapca cu cozoroc, pentru a se feri de ploaie, Hun livreaza o cutie cu kimchi intr-una din cladirile apropiate. Desi in mod bizar la intrarea in cladire e oprit de cativa politisti aflati de paza acolo, nu este impiedicat sa-si faca meseria, si chiar are un conflict verbal cu doi politisti in civil, in lift, care se leaga de el. Mai apoi aflam adevaratul motiv al prezentei sale in cladire: asasinarea unui martor aflat in acea cladire sub protectia politiei. Misiunea e indeplinita cu succes, doar ca… tanarul Hun nu mai reuseste sa iasa din cladire, fiind “lichidat” de seful sau, cel cu care purtase dialogul in masina. Angajat, de ochii lumii, intr-o companie cu geamuri fumurii, respectat si salutat de toata lumea pentru functia de manager pe care o avea, Hyeong-do a indeplinit doar una din misiunile primite de la presedintele Jeon al fantomaticei companii. In realitate, Hyeong-do e un asasin platit, ce executa in numele companiei asasinate la comanda clientilor. Asta pana intr-o zi, cand simte ca nu mai poate ucide…
Scenariul filmului este unul previzibil la o prima vedere, insa daca il urmaresti pas cu pas, te simti tot mai captivat pe masura ce povestea avanseaza. So Ji –sub e intr-o forma maxima, interpretand un asasin nemilos in slujba unei companii ciudate de la care spera ca intr-o zi sa se pensioneze, asemeni sefului sau care l-a adus cu ani buni in urma in companie tocmai pentru ca era un bun executant si nu punea intrebari. Dar la un moment dat pana si asasinii obosesc sa vada atata sange pe propriile maini si isi doresc sa se opreasca. Filmul se centreaza in totalitate pe povestea lui Hyeong-do, restul aspectelor fiind redate colateral. Din acest motiv, dar si datorita lungimii (96 de minute) potrivite pentru acest gen de filme, nu e dezvoltata suficient latura romantica a personajului, iar relatia acestua cu mama tanarului fost subordonat Hun e una aproape inexpresiva, de decor, in masura doar a sublinia latura umana a lui Hyeong-do si – poate mai important decat atat – de a determina decizia acestuia de a se opri din activitatea sa criminala. Scenele de actiune sunt foarte bine lucrate, dinamice pana la a te intreba daca nu cumva asistam la un film de actiune realizat in Hong Kong, tara maestrilor filmelor de actiune, nu in Coreea. Exista si cateva efecte speciale, insa post-procesarea filmului nu justifica amanarea cu un an a premierei sale. Filmul a fost rasplatit de fanii genului din Coreea, obtinand peste 7,3 milioane de dolari incasari la box-office, insa ramane departe de succesul lui “The Man From Nowhere”, ce s-a bucurat la data lansarii de o puternica promovare. Pe langa placerea reintalnirii cu fermecatorul So Ji-sub, “A Company Man” ne ofera 90 de minute palpitante, pline de adrenalina si suspans, constituindu-se intr-unul din cele mai bune filme de actiune coreene din 2012. Deci, fara nici un fel de discutie, un must-see pentru asiacinefili !
