72 Martyrs (cunoscut si ca “72 Heroes”) este o drama politica chinezeasca inspirata din fapte reale consemnate in istoria Chinei de dinainte de cel de-al doilea razboi mondial. Regizat de Derek Chiu, un regizor talentat dar care inca nu a avut sansa unui blockbuster care sa-l consacre ca un nume mare al cinematografiei chineze, “72 Martyrs” este un film realizat in intregime cu fonduri din China continentala (nu din Hong Kong), din distributia caruia fac parte figuri cunoscute pe continent: Wang Jiancheng, Eric Tsang, Elanne Kwong, Wu Jiahui sau Zhao Bingrui. In 1954, o versiune mai veche a incidentelor surprinse in film a fost reflectata in pelicula “The 72 Martyrs of Canton”, vorbita in mandarina si realizata in Hong Kong. Acest film avea ca scop celebrarea celui de-al doilea mandat al presedintelui Taiwanului Chiang Kai-shek. Desi avem de-a face cu un film politic, productia din 2011 e mai degraba o drama realista ce prezinta in amanunt culisele miscarii revolutionarilor chinezi de la inceputul secolului XX, al caror lider Sun Yat-sen a devenit o emblema pentru istoria acelei perioade si a luptei impotriva dinastiei Qing (va mai amintiti de eroul a carui viata trebuia protejata cu orice pret in “Bodyguards and Asssassins” ?)

Care sunt faptele istorice reconstituite in acest film ? Pe 27 aprilie 1911, doctorul Sun Yat-sen (foto) a declansat o revolta armata impotriva dinastiei Qing. Aceasta a fost pusa la cale de revolutionarii chinezi ce s-au intalnit cu Sun Yat-sen in Malaya in noiembrie 1910, unde s-a decis lansarea unei revolte decisive in Guangzhou. Aceasta s-a produs la 27 aprilie 1911, cand revolutionarii aproape au reusit sa puna mana pe Guvernatorul provinciei, insa intr-un final acesta a reusit sa fuga. In scurt timp, revolutionarii au fost depasiti numeric de fortele imperiale repressive, ce aveau un serviciu de informatii extrem de activ. Mai mult de 130 de persoane au atacat birourile guvernamentale timp de o zi si o noapte. Revolta a fost un dezastru pentru revolutionari, din cele 130 de persoane 72 fiind ucise iar cadavrele expuse in public. Intr-un final, Pan Da-wei, unul din putinii supravietuitori (care, se va vedea in film, nu a participat la actiunea sinucigasa a colegilor revolutionary in urma unei decizii a grupului d eultim moment), un membru al Societatii Aliantei, si-a riscat viata pentru a ingropa trupurile celor 72 de martiri in Huanghuagang. In 1932, numarul total al revolutionarilor ucisi in timpul revoltei a crescut la 86, insa datorita traditiei, lumea le mai spune acelor eroi si astazi “ cei 72 de martiri de la Huanghuagan”. Mormantul acestora a fost ridicat in 1918, in prezent acel loc aflandu-se intr-un parc din Huanghuagang. In spatele pietrei de mormant se afla un monument de granit pe care e inscris numele celor 72 de martiri, iar in varful ei se afla o replica a Statuii Libertatii. Istoria spune ca ziua martiriului a insemnat punctul de pornire al unei revolutii, care a durat mai multi ani, doctorul Sun Yat-sen fiind considerat precursorul revolutiei democratice din China.

Octombrie 1900. Shi Jianru pune la cale un atentat cu bomba la viata Guvernatorului Guanghzhou-ului, atentat care esueaza si-i aduce arestarea si mai apoi executarea. 11 ani mai tarziu, in 1911, Pan Da-wei, seful miscarii locale revolutionare clandestine din Guangzhou, soseste pe mare in provincie, aducand cu el in mod ilegal arme. Reusind sa pacaleasca vigilenta punctului de control, acesta transmite armele colegilor revolutionari, iar cu prilehul aniversarii zilei de nastere a negustorului si interlopului Fang, are loc un atentat la viata Lordului Li, ministrul Marinei. Atentatul esueaza, fapt ce duce la inasprirea masurilor se securitate din oras. Sosirea in oras a domnului Luo, tocmai din Penang (Malayezia), discipol apropiat al revolutionarului Sun Yat-sen, urmeaza sa animeze miscarea revolutionara. Acesta isi asuma dificila misiune de a face rost de bani pentru miscare incercand sa se foloseasca de o donatie pentru un orfelinat, venita din partea potentului interlop Fang. Pentru a-si indeplini telul, Luo il ajuta pe Fang sa castige controlul asupra zonei detinute de o banda rivala si apeleaza la ajutorul fiicei lui Fang, o tanara indrazneata cu viziuni revolutionare.

Ca realizare, filmul prezinta destul de fidel evenimentele istorice, insa insista in special pe contributia catorva dintre personaje la declansarea rebeliunii. Nu este un film dinamic, evolutia subiectului este foarte lenta, cu multe scene de interior si discutii nesfarsite. Actiunea lipseste aproape cu desavarsire, nici macar revolta nefiind redata in vreo secventa in final. Interpretarea personajelor este buna, iar dialogurile uneori sunt de-a dreptul stralucite. Fiecare personaj isi are propria viziune despre telul propriei sale vieti, ins ape toti eroii dedicati cauzei trezitii Chinei la viata ii uneste idealul (utopic) unei lumi mai bune, in care toti sa fie egali. Impresionante sunt cuvintele profesorului Luo, care descriu perfect esenta rostului vietii unui erou: “In momentul in care ne nastem, incepem sa pierdem. Ne pierdem copilaria, tineretea, iubirea… si vom continua sa pierdem pana ne pierdem vietile. Ce ramane pentru a dovedi existenta noastra ? Pentru a demonstra ca am trait ? Niste funeralii in care bombele devin laurii victoriei. Nu e o oportunitate pentru oricine. Cel putin in timpul acestor vremuri false, putem demonstra ca vietile noastre nu sunt false.”

Un film din care se pot trage o multime de invataminte, deloc impregnat de propaganda, care ne arata ca chinezii stiu mai bine decat oricine sa-si respecte eroii si sa arate faptele lor intregii lumi si in mod obiectiv. E adevarat ca regimul ultimei dinastii chineze, Qing, a fost rastignit de comunistii chinezi si folosit ca exemplu elocvent al impiedicarii implinirii idealului unei tari in care toti sa fie egali. Insa problema trebuie privita obiectiv, iar regimului opresiv al dinsatiei Qing ar trebui sa i se adauge si fenomenul care a cuprins de mai bine de un secol Europa odata cu Revolutia franceza, si care spre sfarsitul secolului XIX a dus la desteptarea constiintei nationale. In China, acest val al ideilor novatoare si-a facut aparitia la inceputul secolului XX, iar in centrul lor se afla poporul, cel care pana atunci nu a contat decat in calitate de platitor de dari. Aparitia acestor idei, dar si a influentelor occidentale a dus la erodarea institutiei monarhice, care, disperata ca-si va pierde privilegiile vechi de milenii, a recurs la arma controlului prin actiuni represive. Filmul ar fi fost mult mai captivant daca s-ar fi insistat pe prezentarea mai mult decat a unei povesti a vietii unui erou prins in valtoarea evenimentelor, dar bugetul alocat nu a permis acest lucru. Un lucru este cert: inarmati cu multa rabdare, veti putea descoperi in “72 Martyrs” un film dramatic, bine realizat, o fresca fidela a unei societati in schimbare, in care mai existau eroi dispusi sa-si sacrifice vietile pentru un ideal nobil.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Totul pare neverosimil, o gluma imensa de care se amuza un oarecare zeu ghidus. Jung-Ah ii cere lui Min-Woo s-o trateze cu blandete pe viioarea ei cumnata, se bucura de buna lor intelegere si spera sa fie armonie in familiile lor reunite, sigura ca va deveni nora mamei lui. Jung-Jae are aceleasi sperante pentru relatiile lor de familie si-i recomanda Hye-Won-ei sa aiba grija de viitorul cumnat.
Ramasa singura in oras, doar Jang-Mi isi bate capul cu proiectele muncii lor si, mai detasata, se indoieste de reusita unei PRIETENII intre o tanara si-un barbat chipes. Nici relatia ei cu ciudatul Dae-Poong nu incepe bine, ca orice relatie inceputa cu o cearta.
Jung-Ah e imperativa si dezinvolta in orice imprejurare, si bietul Min-Woo e luat drept pretendent si prezentat parintilor, dar nu ezita sa lamureasca rapid lucrurile. Asta-i chiar mai pe placul tatalui-socru, caci dovedeste onestitate si caracter integru.
Doua nevinovate bilete la un spectacol de opera, pot deveni doi serpi ai geloziei. Soarta inca mai ingaduie ca adevarul sa stea sub obroc si pentru o bucata de timp, purtarea excesiv de prudenta a Hye-Won-ei salveaza cat de cat situatia. Dar de ce Hye-Won isi minte logodnicul si Min-Woo prietena ? De ce se feresc precum raufacatorii ? Impinsa de remuscare, Hye-Won isi acorda sieisi si lui oppa Jung-Jae o tandra imbratisare.
Colaborarea la proiectul « Cala » e un prilej de permanante ciocniri din ce in ce mai tensionate. Micile amanunte din viata unora, ca « fata din munti », din aluzii inocente, amicale si coincidente pot deveni amenintari la buna desfasurare a proiectului si nelinisti ale spiritului nesigur. Noroc de incredere, caci este totala si sufletele pot fi linistite. Oare ? Situatia se complica. Min-Woo prinde curaj si marturiseste ca poate fi din nou indragostit. Pentru indiscreta Jung-Ah asta e o veste rea sau una buna? Apoi vestea zboara si nici Jung-Jae nu mai e asa naiv. Si bum, cade bomba! Colectia de baieti draguti a Jang-Mi-ei isi dezvaluie taina : Min-Woo si Hye-Won apar in acelasi cadru…si Jung-Ah nu mai crede ca EA e a doua dragoste a lui Min-Woo.

Prezentarea: Iulianatotu – asiacinefil.com

“Traces of Love” este o drama sud-coreeana cu accente melodramatice inspirata din fapte reale petrecute in 1995. Regia este semnata de Kim Dae-seung, al carui film de debut “Bungee Jumping of Their Own” i-a adus un premiu si o nominalizare. Peste 4 ani avea sa revina cu “Blood Rain”, iar in 2006 regiza “Traces of Love”, o emotionanta poveste de iubire reconstituita cu ajutorul amintirilor a doua persoane. Kim Dae-seung este unul din cei mai interesanti regizori ai cinematografiei coreene moderne, acest ultim film al sau prezentand cu salturi in timp o poveste de iubire din 3 unghiuri diferite: al ei, viitoarea sotie, al lui, viitorul sot, si al unei straine, ce retraieste gandurile marturisite de viitoarea sotie. Aceasta tripla perspectiva, combinata cu trecerea timpului, flashback-uri si amintiri ale personajelor, toate dau nastere unei povesti interesante, ce incepe promitator, rataceste putin pe la mijlocul sau, inducand spectatorul in eroare, pentru ca in a doua lui jumatate sa se dezlantuie odata cu deslusirea misterului si a coincidentelor ce au loc. In rolurile principale apar doua nume mari: Yoo Ji-tae (Ditto, Oldboy, Running Wild, Midnight FM) si Kim Ji-soo (This Charming Girl, Come Rain Come Shine).

In 1995, doi tineri indragostiti se pregatesc de nunta in mai putin de o luna. Choi Hyun-woo este un procuror stagiar de perspective, in timp ce Suh Min-joo este o regizoare de programe tv. El sta mai mult prin birouri si salile de curs, ea mai mult pe teren, filmand reportaje din cele mai frumoase locatii ale Coreei. Intr-una din zile cei doi urmeaza sa se intalneasca la subsolul unei cladiri, la o cafenea. El intarzie, iar cand in sfarsit soseste la fata locului, o tragedie se produce: cladirea unde o astepta iubirea vietii lui se prabuseste, iar Min-joo moare sub daramaturi. Anii trec, si il regasim pe Hyun-woo procurer insarcinat cu un important caz de coruptie pe care trebuie sa-l instrumenteze. Datorita implicatiilor politice si a impunerii musamalizarii cazului de catre sefii sai, in momentul redeschiderii cazului se cauta un tap ispasitor, iar pana la luarea unei decizii si linistirea apelor, Hyun-woo e sfatuit sa-si ia un concediu. Tatal iubirii sale pierdute ii aduce jurnalul fetei sale, in care aceasta planuise calatoria lunii de mierii ce urma sa se produca. Profitand de situatie, Hyun-woo porneste singur in aceasta calatorie, retraind clipele unice petrecute alaturi de Min-joo, prin intermediul amintirilor. Dar o serie de coincidente ii intersecteaza destinul si pasii cu cei ai unei tinere, care apare exact in aceleasi locuri in care se afla si Hyun-woo. Cine poate fi aceasta si ce urmareste ea ?

“Traces of Love” porneste de la un fapt tragic petrecut in 1995. Atunci, Departamentul de vanzari al cladirii Sampoong s-a prabusit, provocand cel mai mare dezastru din istoria Coreei (pe vreme de pace), 501 oameni pierzandu-si viata si 937 fiind raniti. Desi titlul filmului ar putea da de inteles ca e vorba de o melodrama sfasietoare, in realitate avem in fata o poveste mult mai complicata si mai subtila. Pornind de la o tragedie nationala, regizorul reuseste sa transforme totul intr-o foarte intima si personala poveste, concentrandu-se pe tema acceptarii destinului si mai putin pe partea romantic-dramatica a povestii. Din acest punct de vedere, stilul lui se apropie mult de cel al filmelor japoneze, in care exista o oarecare detasare de persoanje, ce sunt lasate sa se desfasoare, in voia sortii. Initial povestea de iubire a celor doi protagonisti e aproape lipsita de esenta, spectatorul nereusind sa se ataseze prea mult de personaje. Si cu toate acestea, filmul reuseste sa atinga sufletele privitorului fara a fi prea sentimental, de unde si naturaletea si nota de credibilitate a povestii si interpretarii. Calatoria la care porneste Hyun-woo e una a vindecarii printr-o terapie cu amintiri – asa triste cum au ramas ele – despre ceea ce s-a pierdut. Iar aceasta transformare e excelent interpretata de Yoo Ji-tae, care evolueaza de la un personaj mereu pus pe sotii si oarecum rasfatat la unul matur, care-si rememoreaza iubirea prin amintiri si meditatie. Coloana sonora e perfecta pentru tematica filmului, iar peisajele superbe ale Coreei taie rasuflarea si nu pot trece neobservate. Si un pont, in final: influenta marelui regizor coreean Im Kwon-taek, al carui asistent de regie a fost regizorul lui “Traces of Love” se resimte din plin in acest film, in special in simbolismul filmului si in reflectia asupra ciclului nesfarsit al vietii (povestea din jurnal se sfarseste iarna, dar incepe primavara)

Un film cu mult mai matur, meditativ si plin de sentimente decat alte filme similare coreene realizate pana in 2006 (gen “Il Mare” sau “Ditto”, unde ideea “jocului cu timpul” e dusa pana la extrem), ce duce cu gandul la stilul lui Hong Sang-soo de tratare a relatiilor interumane. Chiar daca la un moment dat ai impresia ca nu intelegi nimic din poveste (aceasta a fost una din marile probleme ale filmelor coreene de pana in 2008), cu putina rabdare momentul va fi depasit, partea a doua aducand o serie de dezvaluiri surprinzatoare ce readuc farmecul acestei pelicule. Un film despre ce inseamna o iubire pierduta si regasita prin bunavointa destinului, ce invita la meditatie si auto-analiza.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Desi mai sunt doar cateva zile pana la eliberarea din serviciul militar obligatoriu, Lee Jun Ki e implicat intr-un scandal de presa datorita unor zvonuri care circula despre o legatura amoroasa intre el si castigaroarea concursului „Miss Coreea” editia 2009, Yoo Ri Ah. Lee Jun Ki a negat zvonurile legate de o posibila intalnire cu fosta miss, in prezent actrita, iar Yoo Ri Ah a spus ca sunt doar prieteni. Reprezentantul lui Lee a avut o interventie telefonica in cadrul buletinului de stiri la TV Report pe 11 februarie 2012 si a declarat: „Am vorbit personal cu Lee. E adevarat ca s-au cunoscut la acelasi salon de infrumusetare pe care il frecventeaza, dar nu se intalnesc. Relatia lor e una de junior-senior, Lee ajutandu-o cu cateva sfaturi legate de actorie.” In aceeasi dimineata, mass-media a raportat ca cei doi s-au cunoscut in 2009 prin intermediul unei cunostinte la un salon de infrumusetare pe care cei doi il frecventeaza si ca de atunci au o relatie.
In prezent, Lee se afla in serviciul militar in cadrul Agentiei Media de Aparare –serviciul Informatii Publice – si va fi eliberat pe data de 16 februarie. El are programata o intalnire cu fanii in aceeasi zi. Yoo Ri Ah e mai mica cu sase ani decat Lee Jun Ki si a intrat in lumea filmului sub numele de Kim Ri Ah. La inceputul anului 2010 a fost acuzata de catre fosta agentie de impresariere ca nu si-a declarat bijuteriile aduse din strainatate, evaluate la aproximativ 200 milioane woni si nu a platit impozitele aferente acestei achizitii. La acel moment Kim a declarat: „Cat timp nu am adus bijuteriile pentru a le vinde si-a realiza profit, nu am stiut ca trebuie sa le declar.” In prezent Kim Joaca in drama „When tomorrow comes” difuzata pe canalul SBS.

Articol realizat de Alinabv – asiacinefil.com

Indurerat de disparitia lui Sung-Choong, Heung Su decide sa se retraga de la Curte, renuntand la portofoliul de Ministru de Finante. Desi Regele il roaga sa nu-i spuna lui Gye Baek de tradarea Reginei, acesta nu poate accepta tainuirea asasinului dragului sau frate de cruce. Dar in fata lui Gye Baek, la templu, tot ce poate spune la intrebarea “Cine l-a ucis pe fratele Sung-Choong ?” este “Un spion din Silla”. Ramas inca cu indoieli legate de identitatea asasinului, Gye Baek jura sa se razbune pe Silla. Dar in misiunea ce vizeaza cucerirea a doua cetati stapanite de Silla se ciocneste de un fapt nemaintalnit: intra in posesia lor fara lupta, cetatile fiind pustii. Macinat de dorinta de razbunare si de intrebarile care se nasc de pe urma intrarii la pas in cele doua cetati, cand se astepta mai putin Gye Baek primeste un mesaj de la stralucitul strateg Kim Chun Chu. In randurile lui se regaseste raspunsul la una din framantarile sale: numele spionului care a ajutat Silla. Indignat, afla din insasi gura tradatoarei ca Regele de fapt stie de tot, lucru care ii mai infige un cutit in inima. Las si temator pentru iubirea sa, Regele il implora pe Gye Baek sa pastreze totul in suflet si sa nu zica nimanui nimic despre fapta Reginei. Replica lui Gye Baek este pe cat de sincera pea tat de cruda: “Sunteti Rege doar pentru o femeie, nu pentru un regat ?” Intr-un final, dilema este rezolvata fara mila de Chun Chu, care isi trimite spionii sa afiseze anuntul cu fapta Reginei in mai multe locuri din cetate. Singura alternativa ce-i mai ramane lui Eun Go este sa fuga in Silla, la protectorul ei Kim Chun Chu. Si asa Baekje mai face un pas spre pieire…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Aproximativ 170 de lucruri personale apartinand actorului So Ji Sub au fost scoase la licitatie in cadrul unei actiuni de caritate care a avut loc in data de 4 februarie 2012 la Seul. Conform declaratiilor oferite de agentia de impresariere a actorului, lucrurile au fost donate pentru Fundatia „Coreea pentru Persoanele cu Disabilitati”. La sediul fundaţiei din Yeonido, (partea de vest a orasului Seul), s-au prezentat mai mult de 100 de persoane, membrii ai fan clubului oficial al lui So Ji Sub din Coreea de Sud si strainatate cu dorinţa de a cumpara articolele (in mare parte fiind vorba de haine si incaltaminte).
Young So Sa (numele fan clubului oficial ) face donatii in mod regulat catre organizatii de caritate, iar membrii sai sunt implicati activ in numeroase proiecte de voluntariat. „Suntem atat de bucurosi ca am putut sa dam o mana de ajutor persoanelor cu dizabilitati, alaturi de So Ji Sub !” a declarat conducatorul fan clubului.

Articol realizat de Alinabv – asiacinefil.com

Promisiunea lui Oppa de o va proteja intreaga viata este ca un cantec suav, pe placut inimii Hanei. Bucuria de a fi impreuna, numai ei doi, ca pe vremuri, nu dureaza mult. Un telefon urgent din partea sefului il smulge pe Yoon Suh de langa Hana.
Ingenuncheat in fata superiorului sau, Yuki ii dezvaluie intentia sa de a se preda la politie, fapt neacceptat de sef. Acesta incearca sa se debaraseze de fiul sau preaiubit si sa previna pericolul la care era expus, dar planul de ucidere a lui Yuki nu da roadele scontate. Obosit si dezgustat de tradarea sefului, Oppa se-ntoarce acasa pentru a primi alinare de la Hana. Orele sunt numarate, iar Yoon Suh stie cel mai bine asta. De aceea vrea sa petreaca cele mai frumoase momente langa aleasa inimii lui si sa-i indeplineasca dorintele. Hana smulge promisiunea din partea lui Oppa de a vizita, impreuna cu absolventii clasei lor, orasul natal, locul unde fostii frati s-au intalnit pentru intaia data.
Cum „socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”, Hana si Yoon Suh sunt nevoiti sa plece separat: Hana odata cu colegii, iar Oppa, mai tarziu. In drum spre orasul natal, Yoon Suh este injunghiat de Shimada si amenintat cu moartea. Cea care il salveaza, lovindu-l mortal pe Shimada cu masina, nu e nimeni alta decat Maya. In schimb, intreaga vina asupra accidentului o ia Yoon Suh. Desi e considerat principalul suspect si e urmarit de politie, Oppa nu renunta la indeplinirea visului Hanei, acela de a fi prezent la petrecerea data in cinstea intalnirii colegilor in orasul lor.
In amintirea vremurilor de odinioara, Oppa accepta sa se lupte corp la corp cu Senior Ryu. Conditia pe care o impune Yoon Suh e ca invinsul sa-i indeplineasca celui castigator o cerere. Nu e greu de inteles cine va triumfa, dar conditia impusa o ia prin surprindere pe Hana. Totul ii pare fetei un vis urat, o minciuna de-a lui Oppa. Dar de ce lacrimile amandurora curg neincetat pe obraji ?

Prezentarea: Claudia – asiacinefil.com

Coborarea dintre nori si revenirea in metropola intineaza eterica relatie abia croita intre doua suflete visatoare. In gara aglomerata, farmecul se destama: pe Hye-Won o asteapta Jung-Jae si fata, stanjenita si vinovata, isi insoteste logodnicul cu vadita cunoastere a faptului ca a comis o tradare. Min-Woo e si el asteptat de Jung-Ah, fata de care nu are nici un angajament, dar privirea in urma a delicatei calatoare e furisa si plina de regrete.
Proiectul complexului « Cala » a fost adjudecat in favoarea lui Min-Woo si insinuarile partenerului privind relatia « iubitei » ca fiica a proprietarului, il jigneste pe tanarul arhitect. E decis sa lamureasca lucrurile si asta se intampla repede, iar pranzul de lucru devine amical si afacerile nu vor fi impietate de cunostinte… pana cand nu se intalnesc si zambetul dispare brusc de pe fetele amandurora. De ce oare ? Au facut vreun rau ? Stanjeneala devine prea evidenta si pentru a ajuta la bunul mers al reamenajarii, fratii decid ca o iesire in patru e ideala si va strange legaturile de colaborare. Vizita la mama lui Min-Woo e ideala caci atinge un obiectiv in plus… Jung-Ah isi va cunoaste soacra careia vrea sa-i faca o foarte buna prima impresie.
Excursia se dovedeste a fi o tortura in decor feeric. Bucuria nestapanita a lui Jung-Ah provoaca numai stanjeneala, si bunele ei intentii devin rani deschise. Culorile valurilor marii de flori raspandite pe dealuri fac parca palpabile trairile celor doi artisti ale caror suflete vibreaza la unison si din ochii lor, o lumina magica inunda imprejurimile. Pentru o mama, e clar ca lumina zilei fiul ei e indragostit, si nu de fata cea insistenta si indrazneata. Confuzia este evidenta… pentru cine ? Cata vreme cred ei ca vor putea ascunde adevarul de care insisi nu par constienti ? Buclucasa batista a lui Min-Woo si te miri ce scama intrata in ochii tanarului, incep sa trezeasca suspiciuni, mai intai lui Jung-Ah… Neintelegerea e repede lamurita, fata de parteneri, dar fata de propriile lor simtiri ?

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Pe Gong Yoo deja toata lumea il stie din Coffee Prince, care i-a si adus celebritatea ca star Hallyu, serial tradus in premiera in Romania de Asia Team. La sfarsitul lui 2007, in celebra gala anuala tinuta in ultima zi a anului de canalul MBC (in care marele concurent al Coffee Prince a fost The Great King), Gong Yoo anunta inrolarea sa in armata in cateva zile. In decembrie 2010 a incheiat cu bine armata, insa din 2007 nu a mai aparut in nici un serial de televiziune. Activitatea ca actor a fost extrem de slaba din 2010 pana in prezent, aparand anul trecut in doar 2 filme: intr-o adaptare dupa un musical si in blockbusterul pe care vi-l propune in premiera asiacinefil, “Silenced” (cunoscut si sub numele de Crucible”). Filmul a fost timp de 3 saptamani consecutiv lider autoritar in box-office-ul coreean, iar in urma incasarilor obtinute (30,7 milioane dolari) a a devenit cel de-al 5-lea film coreean al anului 2011, situandu-se peste productii hollywoodiene precum Piratii din Caraibe: Pe ape si mai tulburi, X-Man: First Class sau Sherlock Holmes: A Game of Shadows. “Silenced” are la baza romanul “Dokani” scris de Kong Ji-young si publicat in 2009, care la randul lui s-a inspirat din fapte reale petrecute in 2005 intr-o scoala de surdo-muti din Gwangju. Un rol important in realizarea acestui film l-a avut insusi protagonistul, Gong Yoo, care a realizat adaptarea romanului pentru marele ecran. Acesta a citit romanul in timpul serviciului militar, iar cu ocazia unei permisii s-a intalnit cu autorul romanului si a obtinut acordul acestuia pentru adaptarea lui intr-un film. Regia este semnata de Hwang Dong-hyuk, a carui bunica din viata reala are o scurta aparitie in film in rolul bunicii baiatului Min-Soo.

Kang In-ho, un tanar profesor de desen, ajunge in Mujin, un orasel de provincie acoperit mai tot timpul in intregime de ceata. Sotia i-a murit in urma cu un an, lasandu-l cu o fetita bolnava de astm de cresterea careia se ocupa bunica ei. Kang In-ho isi cauta cu disperare un loc de munca, iar in urma recomandarii profesorului Kim, cel care i-a fost ca un mentor in anii facultatii, ajunge sa obtina un post de profesor de desen la scoala de surdo-muti din Mujin, Academia Ja-ae. Aici gaseste o atmosfera stranie, cu copii care il privesc cu teama si cu colegi profesori bizari si violenti. Mai mult, in scurt timp are surpriza sa constate ca scoala e condusa de un director si de fratele geaman al acestuia, amandoi corupti pana in maduva oaselor. In momentul in care fara sa vrea surprinde cateva corectii aplicate de un coleg profesor unui elev ce parasise noaptea cladirea internatului, In-ho ramane socat de scena respectiva, fara a putea reactiona. Mai mult, intr-o seara aude niste zgomote ciudate venite din toaleta fetelor, insa un paznic de noapte il linisteste, spunand ca copiii “zbiara din cand in cand de bucurie”. In momentul in care copiii ii cer ajutorul, acesta apeleaza la o localnica de la Centrul pentru Drepturile Omului din Mujin, cei doi urmand sa descopere un adevar socant.

Filmul este un thriller dramatic inspirat din fapte reale, lucru care accentueaza dramatismul sau. El ne prezinta o alta fata a Coreei, de altfel regasita in orice alta societate de pe mapamond, si subliniaza ideea – regasita in multe alte filme – inechitatii sociale. Lumea din acest film este impartita in sarmani si bogati, in oameni de caracter si fiinte corupte. Banul cumpara totul, de la dreptate si justitie la iluzii si inocenta. Finalul filmului este de-a dreptul socant prin raspunsul dat la fenonemul general abordat si particularizat la cazul Coreei, si nu poate decat sa puna pe ganduri. Gong Yoo are o prestatie stralucita doar in final, in restul filmului fiind extrem de sters (putea fi orice alt actor in rolul sau) si demonstrand ca rolurile dramatice nu i se potrivesc deloc. Mai mult ca sigur succesul filmului nu se datoreaza prezentei sale in distributie, ci mai ales tematicii abordate; aceasta a atras atentia publicului coreean, indicand interesul societatii coreene pentru astfel de cazuri si pentru condamnarea lor.

Un film de 2 ore tulburator, cu acelasi mesaj de actualitate oriunde pe mapamond si care, parca, in societatile corupte (cum este si cea romaneasca) in care legea se aplica arbitrar, in functie de puterea banului, are o rezonanta mai mare. Un film ce deschide calea spre meditatie si spre procese de constiinta, cand vine vorba de intelegerea finite umane, pe care toata lumea ar trebui sa-l vada.. Mesajul lui este extraordinar si face ca cele 2 ore petrecute in compania lui “Silenced” sa fie un real castig pentru fiecare spectator. Si asta chiar daca mai mult ca sigur va lasa un gust amar si va aduce multa dezamagire in sufletul fiecaruia. “Silenced” e realitatea lumii in care traim, o lume redusa la tacere de bani, instrumentul care a inrobit omenirea de secole. Cea mai buna recomandare pentru vizionarea acestui film vine de la Asociatia Reporterilor de Film din Coreea, care a premiat “Silenced” drept “Cel mai bun film coreean” al anului 2011, in urma cu doar o saptamana.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

De la aeroport, Park Jung-Ah face prima vizita lui Min-Woo, sa-l anunte ca a revenit in tara si pentru a se asigura ca « oppa » e la fel de neinduplecat in privinta femeilor, in speta, a ei. In afara familiei si a lui Min-Woo, fata mai are o preferinta: pe Hye-Won, prietena si viitoare cumnata, caci Jung-Jae este fratele sau. Inainte de a ajunge la sapuneala de acasa (a abandonat studiile inainte sa-si obtina diploma) vrea sa-si incarce bateriile cu optimismul prietenei si sa marturiseasca cuiva ca e indragostita.
La intrunirea de familie se stabileste ca fapt concret casatoria lui Jung-Jae cu Hye-Won (doar se stiu de atatia ani), iar mezina anunta ca urmeaza si ea sa-si pregateasca nunta. Dar oare de ce inimile logodnicilor nu mai galopeaza cand se gandesc unul la celalat ? Sa fie obisnuinta de vina ? De ce oare inima Hye-Won-ei galopeaza in alte imprejurari ? Sa fie inima ei cea noua de vina ?
Firma de arhitectura a lui Yoo Min-Woo a depus documentele pentru licitatia privind lucrarile complexului Cala. Numele ii evoca proaspete amintiri lui Min-Woo, dar de ce se intristeaza ? Vestea ar trebui sa fie buna…asa cum isi dorea, a intalnit pe cineva asemeni lui Un-ha cea disparuta. Sa fie sentimentul de vina ? Sau regretul ca fiinta aceea e deja a altcuiva ?
De dragul logodnicei, Jung-Jae afla adresa donatorului in timp ce Hye-Won pregateste buchetul pentru iubitul lui Jung-Ah, cu amintirea unei recente cunostinte care admira trandafirii galbeni, tot asa cum, Min-Woo priveste proiectul « Cala » cu gandul la fata inaccesibila care iubeste calele.
Calatoria fetei la locul de bastina al donatorului coincide cu vizita lui Min-Woo la parintii iubitei disparute, de unde recupereaza jumatatea talismanului tibetan care trebuia sa-i tina impreuna. O chemare peste coline, a nu se stie cui, si cei doi calatori sunt din nou impreuna, pentru inca o aventuroasa jumatate de zi. Ce au in comun dragostea si trenurile ? Intotdeauna exista o intalnire si o despartire…

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Pe platforma marina de extragere a metanului hidrat, echipa unita Nord/Sud isi desfasoara in cele mai bune conditii activitatea de cercetare. Scopul ei este extragerea din adancuri a metanului hidrat in vederea transformarii acestuia intr-o sursa de energie care sa asigure Coreei independenta in materie de energie timp de un secol. Totul pe fondul tentativei politice a celor doua tari de unificare intr-o singura tara. Insa in colectivul de pe platforma nu lipsesc momentele tensionate, mai tot timpul pornite de la o presupusa atitudine sfidatoare a celor din Sud fata de colegii din Nord. In urma unui astfel de moment, tensiunea atinge cote maxime, iar agentii din Nord si cei din Sud, care au misiunea de a asigura securitatea cercetarii, isi scot pistoalele din teaca si le indreapta unii impotriva celorlalti. La mijloc se interpune doctorul Suh, din gura caruia iese un mare adevar: “Daca va scoateti armele, linia care aproape a disparut, linia care diviza Nordul si Sudul, devine tot mai clara.”
In tot acest timp, eforturile politice in vederea unificarii Peninsulei dau roadele mult asteptate. Cu doar 6 luni inaintea alegerilor prezidentiale, Presedintele sud-coreean il invita pe Liderul Suprem nord-coreean la un Summit istoric, in Seul. Acesta urma a marca definitivarea unificarii Peninsulei. Ocazia pare ideala pentru Presedintele sud-coreean, care face publica descoperirea si exploatarea metanului hidrat extras de la 500 m adancime din mare, si care urmeaza a fi prelucrat si transformat in energie electrica printr-o tehnologie secreta al carui creier este nimeni altul decat doctorul Suh. Presa da aproape sigura recastigarea alegerilor de catre actualul presedinte, care ajunge sa stea foarte bine in sondaje datorita acestor initiative apreciate de coreeni. Insa de la sediul CIA pentru Asia de Est soseste un mesaj de alerta cu totul neasteptat: un numar mare de forte militare nord-coreene se indreapta spre Zona Demilitarizata. Si asta in conditiile in care granitele celor doua tari sunt deja deschise, accesul dintr-o tara in alta fiind liber.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Intr-un final, a sosit in sfarsit si timpul lui “Hanbando – Korean Peninsula”, cel mai asteptat serial coreean al inceputului lui 2012 ! Serialul are la baza ideea din blockbuster-ul omonim al anului 2006, anume unificarea, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, a Peninsulei coreene, cu toate implicatiile politice, economice, sociale si culturale pe care le are un asemenea pas. Daca in filmul din 2006 pentru marele ecran, un istoric infocat reusea sa descopere sigiliul adevarat al ultimului monarh al Joseonului, desfiintand plasmuirea ce ar fi permis Japoniei sa aiba acces la o parte din reursele si bunurile nationale coreene, in serial disputa va veni pe seama resurselor naturale ale Coreei unificate. Serialul incearca sa raspunda la intrebarea cine are interesul ca Peninsula Coreeana sa nu fie una unita, analizand chestiunea atat prin prisma politicienilor si a politicii cat si a unui scenariu captivant, desigur fictiv. O parte din filmari au fost realizate chiar in Romania, in toamna lui 2011 (o luna de zile), iar serialul este difuzat in Coreea incepand cu data de 6 februarie 2012 de un post de televiziune – CSTV (Chosun TV) infiintat abia in octombrie 2011 si detinut de Joseon Ilbo, un trust ce poseda cel mai important ziar din Coreea.. Regia este semnata de Lee Hyeong-min, un nume care inseamna o garantie a calitatii si a succesului, acesta avand la activ cateva seriale de mare succes: Winter Sonata (unde l-a ajutat pe mai cunoscutul Yun Seok-ho), Sorry, I Love you, The Snow Queen sau, desigur, Bad Guy. La acestea se adauga memorabilul “Postman to Heaven”.

In privinta distributiei, pentru rolul principal feminin se zvonea ca urma a fi distribuita actrita Ha Ga-in (partenera lui Kim Nam-gil din Bad Guy). In cele din urma, locul acesteia a fost luat de adorata coreenilor, Kim Jung Eun (Lovers, Lovers in Paris). Rolul principal masculin revine actorului veteran Hwang Jung-min, cunoscut asiacinefililor dintr-o multime de filme traduse in premiera in Romania de echipa Asia Team: This Charming Girl, A Bittersweet Life, You Are My Sunshine, Happiness, Private Eye, Blades of Blood sau The Unjust. Pe langa prestatia de exceptie a celor doua vedete, fara indoiala fanii serialului il vor remarca si pe tanarul Kwak Hee-sung, aflat la primul rol din viata sa. Acesta interpreteaza un agent nord-coreean indragostit de personajul interpretat de Kim Jung Eun, cu o frizura emo ce aminteste de personajul negativ din “Athena” interpretat de Cha Seung-won. Iar daca ne gandim ca intr-un alt serial recent, Poseidon, Lee Sung-jae a fost distribuit in rolul unui politist cu experienta ce trebuia sa destructureze o retea condusa de un interlop nevazut de nimeni, nu gresim sa spunem ca aceasta e o adevarata moda in showbizul coreean, fiind vanati barbatii inalti si pe cat posibil atletici in special pentru rolurile de agenti nord-coreeni „fiorosi”.

In mare, subiectul serialului are la baza ideea unificarii celor doue Coree si implicatiile acestui fapt. Doctorul Suh (Hwang Jung Min) e un om de stiinta ce lucreaza pe o platforma comuna nord-sud coreeana de extragere a gazului metan din adancurile marii. Acesta se indragosteste de o colega nord-coreeana, Lim Jin Jae (Kim Jung Eun), o iubire care se va dovedi tragica deoarece aceasta are misiunea de a pune mana pe tehnologia de baza a producerii metanului hidrat. Pe masura ce actiunea avanseaza, increderea si neincrederea se instaleaza intre personaje, pe fondul unei evolutii politice in sensul unificarii celor doua Coree. Doctorul Suh va ajunge presedinte al Coreei de Sud si va reusi unificarea acesteia. Cu ce pret, ramane sa descoperim pe durata celor 24 de episoade cate sunt programate a avea acest scump serial, ce a costat producatorul milioane bune de dolari.

Serialul a fost de mult asteptat in Coreea cel putin, lucrandu-se de mult timp la scenariul sau. Au existat zvonuri ca serialul ar fi fost un “vehicul” pentru revenirea in atentia publicului a vedetei Jang Dong-gun, nume precum Ha Ji-won si Park Shin-yang fiind si ele rostite. Odata aceste zvonuri stinse, si proiectul parea ca s-a cam stins pentru un timp, pana cand Hwang Jung-min a acceptat rolul principal. De atunci toata lumea a asteptat serialul cu sufletul la gura, Hwang Jung-min fiind unul din actorii preferati ai publicului coreean. Interesanta este si ideea scenariului, care merge pe principiul realizarii unei unificari a Peninsulei, urmata de o lupta pentru resursele naturale ale peninsulei intre cele doua entitati. In ideea scenariului exista un sambure de adevar, existand o teama reala a Sudului ca printr-o eventuala unificare, Nordul sa nu-i acapareze bogatele resurse naturale de care dispune. Din aceasta perspectiva trebuie inteles si titlul serialului: “Han/bando”, unde Han inseamna Coreea, si bando – peninsula. Dar “Han” poate inseamna si “O singura” (unu) peninsula, cu doua tari unificate, ce-si impart resursele de pe o mica fasie de pamant.

Kwak Hee-sung
Kwak Hee-sung

Singurul lucru problematic legat de “Korean Peninsula” e faptul ca e un proiect mult prea ambitios pentru un post de televiziune nou nascut. Serialul, oricat de reusit ar fi, nu va putea avea un rating prea ridicat deoarece nu este difuzat pe un post cu raspandire la nivel national, asa cum sunt KBS, SBS sau MBC. Chosun TV e difuzat prin retelele de cablu din Coreea, astfel ca “Hanbando” poate constitui cel mult o cale de reclama la acest gen de televiziuni difuzate exclusive prin retelele de tv cablu, in special ca in distributia serialului apar nume de prima mana. Fara vreo intentie de redifuzare pe vreunul din cele 3 mari canale nationale, serialul pare condamnat la ratinguri scazute. Conform statisticilor de pana in prezent, serialele difuzate pe canale transmise print v cablu nu au depasit vreodata un rating de 2%, in cele mai fericite cazuri. Cu toate acestea, avem in fata un experiment interesant de producere de catre un post minuscul de televiziune a unui blockbuster de proportii, al carui subiect intereseaza o natiune intreaga. Scenariul, regia, distributia de prima mana si ambitia de a sparge monopolul celor 3 mari cu un buget urias alocat, toate fac ca “Korean Peninsula” sa fie un experiment fascinant care cu siguranta va captiva.

Traducerea acestui serial este efectuata in premiera in limba romana de Asia Team (traducatori Alinabv si gligac2002).

Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Coreea de Sud, undeva intr-un viitor apropiat. Cele doua tari vecine aflate intr-un razboi fratricid de mai bine de o jumatate de secol se afla mai mult ca oricand in pragul unificarii. Curand urmeaza a avea loc al doilea Summit bilateral care urmeaza sa stabileasca pasii unificarii. Colaborarea dintre Nord si Sud are loc si la nivelul stiintei si cercetarii, astfel ca ambele tari si-au trimis o echipa de oameni de stiinta pe platforma comuna de extractie a gazului metan undeva in largul marii. Doctorul Suh este un stralucit om de stiinta, seful platformei, apreciat de toata lumea, mare iubitor de baseball in timpul liber. Analista Lim Jin Jae, fiica unui om politic din preajma Liderului Suprem, este o femeie cam de varsta profesorului, atragatoare, inteligenta, insa… e de partea cealalta a baricadei, lucrand pentru Nord. Intre cei doi par a exista mai mult decat niste simple sentimente de simpatie sau colegialitate, fara insa ca vreodata sa se treaca de o anumita limita. In special ca pentru d-soara Lim pare a avea ochi si chipesul Dae Ja, supraveghetorul militar din Nord.
In momentul in care atmosfera aparent linistita de pe platforma e tulburata de o explozie la o conducta din adancuri, doctoral Suh, ignorand sfatul celorlalti, coboara de unul singur in adancuri pentru a suda conducta. Un echipaj e trimis deupa el, pentru a-l ajuta la nevoie, insa acestia raman imobilizati in cusca ascensorului, care refuza sa se deschida. In momentul in care are loc o explozie, viata doctorului Suh e pusa in pericol, deoarece ramane fara tuburile cu oxigen. Cum vor reactiona cei de la suprafata si ce secrete ascunde cercetatoarea Lim ramane sa descoperim in primul episod al unui serial ce se anunta extrem de interesant.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Dupa cateva luni de cand au facut cunoscut faptul ca formeaza un cuplu, actorul Lee Min Ho si actrita Park Min Young au pus capat relatiei. Cei doi s-au intalnit pe platourile de filmare ale serialului „City Hunter” dar din cauza programului incarcat, abia au avut timp sa se intalneasca. Park Min Young si Lee Min Ho de fapt si-au incheiat relatia mult mai devreme, insa au hotarat sa nu faca public inca acest lucru si au lasat pe seama agentiilor aceasta problema. La sfarsitul anului trecut cei doi pareau doi straini. Fiecare a participat la festivitati diferite de decernare a premiilor in televiziune. In timp ce Lee Min Ho a participat la „SBS Drama Awards”, Park Min Young a fost prezenta la „KBS Drama Awards”. Reprezentantul lui Park Min Young a declarat: „A trecut o vreme de când s-au intalnit. A fost chiar stanjenitor pentru ea sa dezvaluie faptul ca s-au despartit si nu a vrut sa puna agentia intr-o situatie delicata. Asadar a preferat sa mai astepte putin.” Acesta a continuat: „In plus si datorita programului ei incarcat i-a fost aproape imposibil sa se ocupe de alte lucruri. A fost mai tot timpul prezenta pe platorile de filmare ale serialului „Glourious Jane” in timp ce Lee Min Ho era ocupat cu programul de promovare peste ocean. Stiam ca amandoi sunt atat de ocupati incat nu au timp sa se intalneasca.”
Un reprezentant al lui Lee Min Ho a marturisit: „Dupa ce-am vazut stirea legata de sfarsitul relatiei lor tot avem nevoie de confirmarea lui. Daca s-ar fi despartit, Min Ho ne-ar fi spus, dar pana acum nu am primit nicio veste de la el.” Cu toatea acestea, postul de televiziune chinez „Jiangxi TV” a preluat stirea despartirii lor, accentuand faptul ca cei doi nu au fost niciodata cu adevarat un cuplu si totul a fost doar o simpla “fumigena” in goana pentru publicitate. Jiangxi Tv a anuntat ca cei doi si-au facut publica asa zisa relatie dupa terminarea filmarilor la serial pentru a fi in atentia presei si a fanilor. De asemenea, au declarat ca celebritatile coreene sunt controlate de agentiile lor de impresariere, care in mod intentionat lasa sa se scurga anumite informatii in presa pentru a stimula interesul opiniei publice. Nu este pentru prima data cand, atat presa din China cat si cea din Japonia, califica relatia celor doi actori drept una fabricata.

Articol realizat de Alinabv – asiacinefil.com

Cei doi ministri nedespartiti, al Comunicarii Edictelor si al Finantelor, intuiesc implicarea Reginei intr-un caz de tradare nationala si de spionaj in favoarea dusmanului de moarte Silla. Dar lipseste dovada care sa o incrimineze pe aceasta. Sung-Choong, Ministrul Comunicarii Edictelor, decide sa-si assume periculoasa misiune de procurare a dovezii, si incepe sa dea tarcoale resedintei Comandantului Garzii, mana dreapta a Reginei. In momentul in care Regina incearca sa trimita un nou mesaj catre Kim Chun Chu prin spionul ce joaca la doua capete (salvat odata de la moarte de Comandant), Sung-Choong reuseste sa puna mana pe mesajul incriminator. Marturia spionului intareste dovada scrisa, pe care printr-o metoda proprie reuseste sa o descifreze. Cu dovada in mana, intr-un suflet, in miez de noapte, Sung-Choong se indreapta spre resedinta Regelui… Insa pe culoarul catre odaile Regelui da peste Regina, foarte interesata de ceea ce cauta ministrul la acea ora tarzie in Palat…
Intre timp, lucrurile se inrautatesc pentru Baekje. Alungarea in mod umilitor a trimisului Tang de la Curtea Baekje, datorita jocului duplicitar, duce la ruperea legaturilor diplomatice intre Tang si Baekje. Pentru a nu se gasi izolat, Baekje cauta alianta cu mai multe regate mai mici, a caror actiune concertata ar fi putut pune piedici imperiului Tang, in cazul unei actiuni impotriva sa. In aceasta privinta, cruciala e Cartea Razboiului, a carui scriere a fost inceputa de Sung-Choong, si care urma a cuprinde informatii topografice despre teritoriul inamic culese chiar de Gye Baek si oamenii sai. La Seorabeol, Kim Chun Chu se intalneste cu Jang Seon, fiind elaborat planul unei actiuni comune Silla/Tang care sa duca la nimicirea Baekje. Prins ca in cleste, fara a banui ca sfarsitul ii este aproape, Baekje cucereste fara lupta niste cetati pustii ale Silla, fapt ce incepe sa ii dea de gandit lui Gye Baek. Unde sa fi disparut peste noapte soldatii de pe metereze si garnizoanele inamice ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

In ultimii ani, televiziunile coreene abunda in seriale pe cele mai diverse tematici, dovedind faptul ca ceea ce a fost desemnat prin termenul generic de “k-drama” a dat nastere unei veritabile industrii. Daca in cazul Japoniei, j-doramele s-au axat indeosebi pe genul dramatic, in Coreea ultimilor ani a inflorit genul comediilor romantice in care eroii principali provin din clase sociale diferite, si care de-a lungul clasicelor 16 episoade ajung sa infrunte o multime de intamplari haioase pana sa demonstreze ca iubirea nu tine cont de nici o opreliste, indiferent de ce natura ar fi aceasta. Dar numarul mare de seriale pe aceeasi tematica a dus in mod firesc la o suprasaturare a pietei, pe fondul lansarii a tot mai multor actori tineri, neexeprimentati, pentru care astfel de seriale reprezinta o importanta oportunitate spre a intra in atentia publicului. Cea mai noua moda presupune distribuirea in k-drame a interpretilor sau membrilor diverselor trupe muzicale ce duc Valul Coreean peste mari si tari, si pentru care aparitia intr-un serial, indiferent daca poseda sau nu talent actoricesc, are scopul impulsionarii ratingurilor acestuia si asigurarii unui succes financiar, desigur vremelnic, pentru producatori si pentru prorpiul buzunar, dublat de o construirea unei imagini care mai apoi sa-l ajute pe protagonist in cariera. Regulile jocului s-au schimbat mult de la primii pasi ai Hallyu, si s-au schimbat si generatiile de actori, din pacate nu in sensul mentinerii sau sporirii calitatii interpretarii. Cei care mai ieri duceau faima serialelor coreene peste hotare s-au orientat spre industria filmelor pentru marele ecran, iar prezenta vreunui nume mare in distributia unui serial din zilele noastre starneste entuziasm si mari asteptari de la respective realizare. De ce ? Pentru ca oamenilor le place sa traiasca din amintiri.

Regizorul lui Summer Scent

Toti marii actori considerati azi vedete ale cinematografiei coreene s-au lansat in seriale de televiziune. Aprecierea publicului, la acea vreme, si rolurile memorabil interpretate de acestia le-au sporit in scurt timp popularitatea. Internetul si dezvoltarea lui in intreaga lume i-a ajutat enorm, atat pe ei cat si industria in ansamblu, dand nastere curentului Hallyu. Nu era nevoie decat de o explozie pentru ca avalansa Valului Coreean sa se declanseze, iar aceasta a venit in 2002 odata cu Winter Sonata. Nimeni nu a anticipat ca acest serial va rescrie istoria filmului coreean, iar popularitatea sa rapida i-a determinat pe producatori sa-si propuna ceva mult mai ambitios: un proiect intitulat “Endless Love”, dedicat iubirii nemuritoare. Si astfel Winter Sonata a fost alaturata lui “Autumn Tale” (realizat cu 2 ani in urma, in 2000) in proiectul intitulat “Endless Love”, sub bagheta aceluiasi genial regizor, Yoon Seok-ho. Dar poate cel mai sensibil serial din “Endless Love”, produs de acelasi post de televiziune KBS, a fost “Summer Scent”, care fara a gresi in vreun fel, poate fi considerat cel mai romantic serial coreean din toate timpurile. Poate ca fanii “Winter Sonata” ar dori sa conteste acest titlu, revendicandu-l pentru serialul lor de suflet, insa trebuie remarcate doua lucruri esentiale care pot face diferenta in aceasta privinta. Mai intai faptul ca Winter Sonata – cum o spune si titlul – considera ca cea mai romantica poveste de iubire se consuma, asemeni unei sonate triste, in anotimpul alb, cand totul ingheata, mai putin sentimentele umane. Summer Scent ne demonstreaza, orice s-ar spune, ca cea mai romantica poveste de iubire nu poate lua nastere decat vara, atunci cand parfumul imbietor al florilor este alintat de picurii ploilor de vara pornite din senin, aducand cu sine reveria. Cerul instelat, cantecul greierilor, padurile inverzite ale muntilor ce respira la fiecare ploaie de vara, parfumul florilor, mangaierea blanda a razelor soarelui – toate creeaza cadrul perfect pentru romantism. Iarna nu poate oferi sufletului uman asemenea trairi, asemenea experiente unice ale simturilor.
In al doilea rand, in Winter Sonata actorii principali erau deja niste vedete ale micului ecran, aveau o uriasa experienta ca actori, astfel ca realizarea unei asemenea performante actoricesti era oarecum de anticipat. In schimb, protagonistii din Summer Scent au au avut atuul unei experiente prea mari pe micul sau marele ecran si, cu toate acestea, au reusit sa aiba o prestatie peste orice asteptari, interpretand natural doua personaje firave, cu sufletul curat, timide, a caror poveste de iubire nu poate fi considerata decat cea mai romantica din toata istoria serialelor coreene. Marele atu al serialului e faptul ca actorii s-au nascut, parca, pentru rolurile pe care le-au interpretat, si pe oricine ai fi pus in locul lor, nu s-ar fi ajuns la naturaletea exprimarii sentimentelor la care au ajuns cei doi. Si vorbim, aici, de Son Ye-jin, actrita cu cei mai tristi ochi din cinematografia coreeana, care anterior lui Summer Scent impresionase audienta cu rolul memorabil din “Lovers Concerto”, si de partenerul ei din film, Song Seung-hoon, care in anul 2000 aparuse in trista melodrama “Autumn Tale”, cucerind definitiv sufletul multor doamne si domnisoare. Chiar daca cei doi actori tin capul de afis al serialului, din distributie mai merita mentionati Ryu Jin (in rolul Jung-jae) si Han Ji-hye (in rolul surorii lui Jung-jae, care in 2009 reapare alaturi de Song Seung-hoon, in “East of Eden”).
Asemenea celor doua seriale care l-au precedat, “Summer Scent” este o poveste de dragoste, o melodrama, beneficiind de toate ingredientele care fac din productiile de gen sud coreene niste felii de viata prezentate noua cu acuratete de bijutier, cu rasturnari de situatii neasteptate, cu aparente sectiuni de final si cu relansari spectaculoase. Pe durata a 20 de episoade, serialul ne prezinta legaturile sentimentale care se stabilesc, benefic sau nefericit, între eroii principali. Fie ca este vorba de dragostea împartasita sau de iubire unilaterala, spectatorul asista la volutele sentimentale care acopera toata gama de trairi omenesti: pasiune, îndoiala, disperare, nehotarare, gelozie, curaj, renuntare, speranta.

Yoo Min-woo, un tanar arhitect, revine din Italia pentru a-si reface viata in Coreea, pe care o parasise dupa un tragic eveniment din trecut. Fusese indragostit nebuneste in anii facultatii de Soh Un-hae, dar tanara murise intr-un accident de masina. Devotamentul fata de iubirea pierduta l-a facut pe Min-woo sa nu mai poata iubi pe altcineva. La revenirea in Coreea, Min-woo sa intalneste accidental cu Shim-won, o tanara timida, cu un zambet discret, iubitoare de flori, ce se ocupa cu pregatirea de aranjamente florale pentru diverse ocazii. Intalnirea celor doi este pur intamplatoare, iar cei doi tineri se îndragostesc unul de celalalt, în ciuda faptului ca tanara este logodita deja. Situatia se complica si mai mult datorita prezentei lui Park Jung-jae, logodnicul tinerei, si a surorii sale, Park Jung-ah, îndragostita la rândul ei de Yoo Min-woo. O suita de evenimente pun personajele principale in diferite situatii; asistam la despartiri, renuntari, reinnodari ale legaturilor de dragoste. Cei doi tineri nu isi pot explica atractia puternica pe care o simt unul pentru celalalt, fara a sti ca, de fapt, o forta mult mai puternica – Destinul – e cel care mereu cand cei din jur vor sa-i desparta, ii apropie. Voi reusi Shim Hae-won si Yoo Min-woo sa-si implineasca destinul ?

Atatea si atatea locatii mai mult sau mai putin imaginare s-au cuibarit in sufletul asiacinefililor iubitori de k-drame incat stai si te intrebi cand depasesti granite imaginarului si cand revii in realitate. Cand spui k-drama ar trebui sa spui in sine o lume magica, in care fiecare personaj, fiecare coltisor din universul eroilor preferati inseamna o calatorie cu sufletul intr-o alta dimensiune. Asa a fost cazul Hotelului Seul din “Hotelier”, care ne-a adus atatea si atatea amintiri frumoase prin personajele care l-au insufletit de-a lungul celor 20 de episoade ale sale. Muzeul ursuletilor de plus de pe insula Jeju din Goong sau locatiile paradisiace din insula Bali completeaza galeria locurilor memorabile care ne fac sa ne aducem aminte cu drag de anumite seriale ce ne-au ramas in suflet. Si Summer Scent aduce cu sine doua astfel de locatii de neuitat: complexul Cala din statiunea turistica si plantatia de ceai in preajma careia cei doi tineri se indragostesc si, mai apoi, isi regasesc linistea cand viata zbuciumata le da batai de cap. Intre personaje si aceste minunate locatii, sau mai bine zis intre sufletele noastre, ale preafericitilor iubitori ale imaginarelor scenarii, ce acceptam invitatia unor scenaristi de geniu sa le savuram povestile, si produsul finit al muncii a sute de oameni (actori, regizori, scenaristi, decoratori, oameni din spatele camerelor de luat vederi etc etc) se stabileste o legatura emotionala al carui principal liant este povestea fiecarui serial in parte. In cazul lui Summer Scent, la consolidarea acestei legaturi dintre spectator si eroii sai preferati a contribuit din plin coloana sonora. Aceasta aseaza la loc de cinste “Serenada” lui Schubert, ce devine laitmotivul serialului, legand trecutul de prezent si eventuald e viitor. “Serenada” lui Schubert e interpretata fie de vocea fara egal a Nanei Mouskouri, fie de una din vocile de aur ale Coreei de Sud, soprana Yoo Mi Sook. Alaturi de aceasta bijuterie muzicala, pe tot parcursul serialului apar partituri pentru pian (veti recunoaste cateva interpretari ale lui Yiruma sau melodii de pe coloana sonora a unui film hollywoodian de exceptia, “Povestea Pianistului de pe Ocean”), chitara, vioara, voce, piese melodioase si gingase ce puncteaza momentele cheie ale deosebitei povesti de iubire, pusa in scena in linia inegalabila si inimitabila a cinematografiei coreene.
Acestea fiind spuse, nu mai ramane decat sa savurati un serial cum nu s-a mai vazut, in care coincidentele inseamna destin si destinul inseamna sacrificiu pe altarul dragostei. In mod sigur acest serial va va cuceri de la primul sau episod, tema nemuririi sufletului si a regasirii sufletului pereche, odata pierdut, fiind propuneri suficient de incitante pemtru a astepta cu sufletul la gura aceasta poveste plasata intr-un decor mirific si cu un fundal sonor de nota 10. Mitzi51, traducatoarea unor seriale precum Winter Sonata, Autumn Tale, Return of Iljimae sau Jotei, ne ofera o noua surpriza minunata, traducand impecabil in premiera in Romania un serial de colectie, care alaturi de Autumn Tale si Winter Sonata au facut istorie. Multumim pe aceasta cale si celorlalte persoane implicate in acest proiect, anume Claudia (revizuire text), Iuliana Totu (rezumate) si gligac2002 (retusare timing, coordonare proiect).

Articol realizat de cris999 in colaborare cu Dal Yi – asiacinefil.com

Calatorul din aeroport e Yoo Min-woo, tanar arhitect, intors din Italia dupa trei ani, burlac, cu o rana veche si noua in acelasi timp… nu poate avea o prietena… decat daca e una care sa-i semene lui Un-hae… Plecat in calatorie mistica, sa reantalneasca spiritul agilei Un-hae in locurile dragi ei, Min-woo va urca muntele pe care trebuie sa-l exploreze si cele doua artiste in aranjamente florale, in vederea urmatorului angajament. Asa se face ca va fi inger pazitor pentru logodnica lui Jung-jae, care-l recunoaste dupa bataile noii sale inimi si care pare a fi strans legata de incidente implicand … apa.
O data Jang-mi plecata la vanatoare de tineri chipesi, Hye-won ramane singura in padure sa fotografieze delicate flori bantuite de albine carora nu le plac intrusii. Salvatorul de intepaturi este Min-woo, montagnard cu experienta, pregatit pentru capriciile locului si destul de uman incat sa nu lase un ranit abandonat noaptea in padure dar si destul de delicat incat sa nu devina suparator de insistent in a-si ofei serviciile unei tinere prea pudice si inspaimantate. Ploaia pornita ca la munte, deodata cu inserarea, ii obliga sa caute adapost intr-un refugiu singuratic, unde proprietarul barbos si sinistru vorbeste aspru, dar le da salas. Nevoiti a petrece noaptea impreuna, recunoscatoare strainului pentru insotire, tratament medical, haine, hrana calda si divertisment ca leac contra fricii, dar neincrezatoare in purtarea unui barbat, Hye-won se apara cu singura sa arma, inelul de logodna, caci nu poate renunta la singura companie disponibila. Si pentru Min-woo fata devine din ce in ce mai ciudata, vorbele sunt aceleasi cu cele rostite de Un-hae in aceleasi umede imprejurari… Pana si melodia inganata e aceeasi cu preferintalui Un-hae si remarca e aceeasi, doar chipul si ochii sunt altii… si Min-woo simte ca tradeaza amintirea din sufletul lui.
In aglomeratia citadina amintirea sacra se confrunta, fara nici un pericol, de altfel, cu insistenta Park Jung-Ah, indrazneata si decisa sa obtina admiratia si afectiunea obiectului pasiunii ei, Min-woo.

Prezentarea: Iulianatotu – asiacinefil.com

Zi de vara. O aversa rapida uda coroanele copacilor, terenul de sport al scolii, aleile marginite de verdeata, elevele de pe teren, o copila adapostita la umbra unui platan si doi tineri trecatori prin viata. Eleva, Hye-Won, epuizata dupa nunai doi pasi, isi doreste ca inima-i sa reziste pana va creste si-si va gasi un iubit alaturi de care sa alerge prin ploaia calduta. Cei doi tineri adapostiti la repezeala sub arcada unei cladiri, se intreaba retoric, el (Min-Woo): « o fi nunta unui tigru ? » ; ea (Un-hae) : « o fi nunta unei vulpi ? ».
Acesta e inceputul unei povesti in care e greu de descifrat adevaratul sens: care-i realitatea si care-i fictiunea ?
Tanarul de sub arcada, in costum de ginere, alearga si se vede ca-i disperat… pe culoarele unui spital; voalul alb cu pete rosiatice atarna de pe o targa cu care medicii se grabesc spre sala de operatii, urmati indeaproape de goana tanarului in smoking. Sala de operatii, doua paciente cuplate la aparate, doua semnale vitale : unul inceteaza, celalalt porneste… O ceremonie funebra…. lume indoliata, sicriu si flori albe… …. Si.. « TAIE »…spune regizorul si se trece la scena urmatoare ! Lipseste aranjamentul floral special, care e pe drum si intarzie din cauza traficului…. Rasuflam usurati… e doar fictiune ! Oare ??
Slujba tinerelor responsabile de decorul floral e salvata de frumusetea aranjametului buclucas si, de data asta doar, regizorul e dispus sa le ierte intarzierea…Una din fete este nimeni alta decat eleva care se ruga sa-i reziste inima pana va creste destul cat sa aiba un iubit ! Si chiar are un iubit, pe Park Jung-jae, pe care se grabeste sa-l intampine la aeroport. In graba de a-l intampina, se loveste de un calator si, brusc, inima-i incepe sa bata cu putere…pentru o clipa doar…destul insa cat s-o opreasca din drum. Acum Hye-won e puternica, poate alerga si isi permite sa cocheteze cu « oppa » cand acesta o cere-n casatorie. O macina insa o dorinta: aceea de a cunoaste familia generosului donator care i-a salvat viata dadu-i o inima noua, chiar daca, simte ea, ca in fiinta ei parca ar fi doua persoane…

Prezentarea: Iulianatotu – asiacinefil.com

Ministrul Comunicarii Edictelor si cel al Finantelor ajung la concluzia ca evenimentele recent petrecute pe front si la Palat au o legatura intre ele. Infrangerea lui Gye Baek in urma unei ambuscade puse la cale de Silla putea fi cauzata de existenta unui spion sau de o scurgere de informatii la nivel inalt, in timp ce recunoasterea brusca de catre Tang a Reginei pe tronul Baekje nu pare chiar o coincidenta. Cu intuitia lor stralucitoare, cei doi ministri ajung la concluzia ca Regina s-ar afla in spatele scurgerilor de informatii in favoarea Silla. Mai ramane o singura intrebare: pentru ce ar fi comis un asemenea act de tradare ? Sa fi fost doar pentru niste interese egoiste personale ? Greu de crezut. Cert este ca Gye Baek e principala victima a jocului de culise al Reginei; debusolat pentru vietile pierdute ale soldatilor sai, mereu triumfatorul Gye Baek renunta la armura si ii scrie o scrisoare Regelui, in care ii cere sa fie pedepsit pentru dezonoarea pe care a adus-o Baekje-ului. Escortat de soldatii sai, inchis in cusca asemeni oricarui detinut periculos, Gye Baek ajunge in Sa Bi, unde e supus judecatii Curtii. Ministrii incearca sa-i ia apararea, inclusiv Regina (probabil fara mustrari de constiinta) pune o vorba buna la Rege sa-i fie crutata viata lui Gye Baek. Dar pana sa decida, Regele dispune aruncarea “sabiei” sale in temnita.
Un alt eveniment, insa, urmeaza sa tulbure apele si asa involburate de la Palat. De la distanta, Kim Chun Chu si Kim Yu Shin incearca sa profite de tinerea in captivitate a celui mai temut dusman al lor si il trimit pe Jang Seon, solul Tang, in Baekje, cu o misiune precisa: sa atate focul si sa semene din nou discordia in numele influentei Tang in regiune. Pus in fata unei veritabile umilinte, regele Ui Ja nu suporta afronturile aduse de trimisul Tang si recurge la un gest necugetat. De acum, siguranta Baekje este pusa in joc, deoarece cea mai de temuta putere din zona, uriasul Tang, a fost jignit iremediabil. Ce va face Baekja fara generalul sau ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Daca credeati ca ati vazut totul in materie de filme, trebuie sa stiti ca si acestea – filmele – tin pasul cu tehnologia. Astfel, la sfarsitul anului 2010, coreenii au realizat primul film pentru marele ecran filmat in intregime cu iPhone4; este vorba de “Night Fishing”, un scurt metraj regizat de unul dintre cei mai cunoscuti regizori asiatici ai momentului, coreeanul Park Chan-wook, si fratele acestuia, Park Chan-jyong. Cei doi au scris scenariul, au semnat regia si au produs acest film, ce a fost prezent si in Romania la TIFF 2011. “Night Fishing” a fost finantat in intregime de compania KT (distribuitorul exclusiv pentru Coreea de Sud al iPhone), care a platit peste 130.000 de dolari pentru realizarea lui. Filmul are aceeasi rezolutie ca standardele impuse la Hollywood, si a fost filmat cu 2 iPhone-uri si cateva echipamente aditionale specifice filmarilor obisnuite. Durata filmarilor a fost de doar 10 zile (nu a fost depasit recordul lui Kim Ki-duk de la Real Fiction, a carui filmare s-a facut in timpi reali, in doar o saptamana), iar la sfarsitul filmului, veti avea surpriza sa constatati o lunga lista de aproximativ 80 de persoane implicate in realizarea lui. Imaginile, chiar daca vorbim de un scurt metraj filmat cu instrumente inedite pentru lumea filmului, sunt de o calitate excelenta, ridicandu-se cu mult peste nivelul oricarui lung-metraj low-budget hollywoodian sau a oricarui film de scurt-metraj facut de regizori debutanti la Hollywood. In rolul principal a fost distribuit actorul Oh Gwang Rok, ce a aparut in serialul “The Great King” in rolul maestrului lui Dam-deaok si care in ultimii ani a intrat intr-un con de umbra dupa scandalul legat de consumul de substante interzise in care a fost implicat. In rolul feminin apare Lee Jung Hyun, o cunoscuta cantareata pop coreeana (ce a avut ocazia sa apara si in cateva filme si seriale de televiziune). Filmul regizorului “Trilogiei Razbunarii” a fost premiat anul trecut la Berlin cu “Ursul de Aur” pentru Cel mai bun scurt-metraj, aducand din nou prestigiu cinematografiei coreene.

“Night Fishing” este o poveste cu talc ce readuce supranaturalul in filmele lui Park Chan-wook. Un pescar amator ramane peste noapte pe malul unui rau pentru a prinde pestele cel mare, suparat ca nu a reusit sa prinda decat un singur peste. Avand intinse mai multe undite, acesta asteapta rabdator ca pestele sa muste din momeala, fara a observa ca intre timp se lasase intunericul. La aparatul radio pe care il avea cu el pentru a-si alunga plictiseala se anunta sosirea unui front atmosferic aducator de precipitatii abundente, dupa ce sudul Chinei a fost devastat de taifunul Maemi. Ca in filmele hollywoodiene ecranizate dupa romanele lui Stepehn King, anuntata furtuna aduce cu sine supranaturalul in momentul in care, in puterea noptii, un “peste” urias (si nu este pestisorul de aur) se prinde in carligul pescarului. Zbatandu-se sa-l traga la mal, acesta cunoaste o experienta care urmeaza sa-i schimbe pentru totdeauna viata.

Desi durata scurt-metrajului este de o jumatate de ora, Park Chan-wook reuseste sa introduca in filmul sau o multime de simboluri pline de semnificatii. De aceasta data cea portretizata nu e nici nasterea, nici casatoria, cele doua momente fericite din viata omului, ci moartea, momentul despartirii de cei dragi. Daca in traditia romaneasca se spune ca la cei buni, moartea se arata intotdeauna frumoasa, cum au fost si ei in viata lor, iar la cei rai li se arata intotdeauna fioroasa si urata, in traditia coreeana se spune ca cei care mor departe de casa se transforma in fantome care nu isi gasesc linistea daca nu isi iau ramas bun de la cei dragi. In acest sens, exista un mijlocitor intre cele doua lumi (a celor ramasi in urma si a celor plecati); este vorba de un saman (mudang) (de obicei femeie), care ia legatura cu lumea celor morti si permite spiritului defunctului sa se intrupeze in fiinta sa pentru cateva secunde pentru a transmite un mesaj celor dragi ramasi in aceasta lume. Intregul ceremonial este insotit de cantece de jale traditionale si de rostirea unor incantatii versificate. Park Chan-wook incearca sa reconstituie intr-un mod artistic, pentru a-si sustine scenariul, un astfel de ceremonial, iar rezultatul este de-a dreptul surprinzator. In ciuda mijloacelor modeste de realizare si a absentei camerelor profesioniste, regizorul a reusit sa transmita spectatorului nu impresia unui film modest, ci ideea trairii unei halucinatii intr-un peisaj oniric, din care traditia si spiritualitatea nu pot fi absente. Coreea inseamna in primul rand respect pentru traditie, si asa cum celebrele nunti traditionale coreene au fost mult mediatizate de Hallyu in ultimii ani in intreaga lume, “Night Fishing” deschide calea spre explorarea unui teritoriu (cel al mortii) prea putin reflectat in productiile coreene de film prin prisma obiceiurilor si riturilor locale. Experimentul este unul suta la suta reusit, iar aprecierile obtinute la festivalurile internationale de film sunt pe masura prestigiului realizatorilor. Nu ramane decat sa urmariti acest film (nu veti avea nimic de pierdut) sis a va minunati din nou de ceea ce poate iesi din mana unui maestro. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com