Consecintele comitetului de analiza a studiului de caz pentru pacientul Lee Jong Min sunt grave. Lumea medicala a aflat in timp record despre cele discutate si raspunsul somitatilor in domeniu nu e deloc favorabil clinicii de neurochirurgie. Mai este insa o sansa: comitetul director e cel ce va decide destinatia subventiei obtinute de Presedintele Lee Jong Min, iar sferele de influenta au fost deja stabilite, ca si documentele de tutela obtinute de doamna Na. Aparent infrant de actele nou prezentate, Cho-In se dovedeste mai pregatit decat parea, caci iese biruitor din fiecare noua batalie. Asta nu face insa decat sa-i grabeasca executarea sentintei. Mai ales ca pacientii au inceput sa-si anuleze operatiile programate la doctorul Seon Woo si fac pregatiri de transfer catre alte spitale.
Intre doua batalii, Cho-In isi gaseste clipe de ragaz in care-i da tot mai multe indicii Young Ji-ei, pana in clipa in care, marturisindu-si din nou greseala, fata-l convinge de sinceritatea ei, iar el decide sa fie la fel de sincer dar si direct, dupa cum ii e firea, si o prezinta direct tatalui, avand deplina incredere ca blandetea si compasiunea ei ii vor inlesni comunicarea.
Martora ingaduitoare si protectiva la somnul de cosmar al lui Seon Woo, Seo Yeon decide sa ceara ajutorul lui Cho-In pentru tratarea si salvarea vietii lui hyung. Fiindca n-o poate face personal, scrie rugamintea si dorind s-o lase direct la destinatar, afla cu mare durere, insiruirea faptelor si cruda concluzie: Seon Woo e cel care doreste moartea mezinului. Incercarea fratilor de a alina simtamintele fetei duce la un singur lucru: Seon Woo decide sa marturiseasaca adevarul, oricum dezvaluit deja.
Izbucnirea plina de patos a doamnei Na in fata bolnavului inert are un martor inoportun: Cho-In care, terifiat, afla ca nici una din dizgratiile vietii sale n-a fost intamplatoare; nici macar nasterea sa prematura.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

“Kikujiro” (cunoscut si ca “Vara lui Kikujiro”) este unul din cele mai reusite filme regizate, scrise, montate si interpretate de omul-orchestra Takeshi Kitano. Filmul a fost selectionat in cursa pentru Palm D’Or la Cannes, dar nu a castigat premiul, ce a revenit peliculei franco-belgiene “Rosetta”. In ciuda acestui fapt, “Kikujiro” a reusit sa obtina aprecierea criticilor de film europeni, tot mai impresionati de filmele lui Kitano, care revenea dupa 2 ani de la castigarea Leului de Aur la Venetia pentru “Hana Bi”. Decis sa abandoneze temporar stilul care l-a consacrat – filmele violente in care povestile se croiau in jurul universului Yakuza -, Kitano a optat pentru un film ce poate fi urmarit de intreaga familie, a carui idee de baza a calatoriei prin tara a pornit de la “Vrajitorul din Oz”. Coloana sonora este asigurata de colaboratorul sau de la principalele sale filme, Joe Hisaishi, marele compozitor japonez. “Kikujiro” este un film in care buna dispozitie se imbina cu momentele de nostalgie si cu cele de tristete, ramanand una din realizarile dragi regizorului, dupa cum el insusi declara in biografia sa. Singurul sau regret este ca dupa triumful din 1997 de la Venetia, nu a reusit sa obtina vreun premiu la Cannes cu acest minunat film (ce a obtinut, totusi, 4 premii si 3 nominalizari), care a marcat revenirea dupa 2 ani de pauza in atentia intregii lumi cinematografice.

Masao este un baietel de scoala primara al carui tata a murit intr-un accident de masina in urma cu cativa ani, si care e crescut de bunica sa. Mama lui, careia ii duce dorul si pe care nu a vazut-o decat in poze tinandu-l in brate e plecata sa munceasca undeva departe, dupa spusele bunicii. Venind vacanta de vara, Masao se vede parasit de prietenul sau, ce pleaca cu familia lui in vacanta, si e sfatuit de profesorul de sport sa nu mai stea prin curtea scolii si bata mingea singur, ci sa mearga la mare, sa se bucure de vacanta mare. Debusolut, cu o bunica ocupata cu serviciul pentru a-l putea intretine, Masao cunoaste un pierde-vara (pe Kikujiro) si pe prietena acestuia, care ii povesteste despre soarta trista a pustiului. Kikujiro e trimis de prietena lui sa-l insoteasca pe Masao in calatoria lui “departe”, unde urmeaza sa-si intalneasca mama. Si astfel incepe un drum lung, plin de peripetii hazlii, care ii va apropia pe cei doi si le va schimba viata.

Desi filmul are la baza o larga doza de umor (voluntar sau de situatie), in esenta lui este o drama de familie ce reflecta alienarea intr-o societate japoneza in plina transformare. Pana si Yakuza, care apare tangential prezentata in acest film, se adapteaza timpurilor prezente, timpuri care nu iarta pana nici pe membrii temutei organizatii, ale carei afaceri din spatele balciurilor nu mai functioneaza ca altadata. De altfel, personajele ce apar in acest film sunt toate ciudate, aflate undeva la periferia societatii, niste proscrisi simpatici care reusesc sa starneasca hohote de ras in momentul in care sunt parodiate de Kitano regizorul, scenaristul si mai ales actorul. Kitano este elementul central in jurul caruia pivoteaza intregul lui universe. Kikujiro, personajul pe care il interpreteaza, este un neadaptat, care are impresia ca poate rezolva cu un ton ridicat si cu amenintarea pumnului orice problema il macina. Uneori aceasta tactica a intimidarii da roadele scontate, alteori este ignorat, scrasnind printre dinti cateva cuvinte de ocara si mergand mai departe, nu inainte ca temperamentul sa-l tradeze si sa faca unele lucruri necugetate (episodul cu soferul de tir este memorabil). Pe de alta parte, calatoria la care porneste alaturi de micutul sau tovaras de drum ii da ocazia sa cunoasca lumea si oamenii asa cum nu i-a putut percepe niciodata. Finalitatea acestui drum este, in realitate, transformarea si cunoasterea, atat pentru Kikujiro cat si pentru Masao. Cei doi ajung sa depinda unul de celalalt, fiecare agatandu-se de visele celuilalt. Iardaca la inceputul calatoriei cei doi sunt niste straini, pe parcurs, Kikujiro invata ceva din importanta cuvantului “tata”; el devine nu doar protectorul pustiului, ci si un tata virtual plin de defecte de care incearca sa scape. Incet, acesta renunta la comportamentul sau ursuz si, cu bunavointa, ajunge sa invete lucruri marunte care inainte le concepea dificile: sa jongleze cu 3 mingi cat o portocala, sa danseze step sau… sa joace fie si pentru cateva zile rolul de tata sic el de fiu ce nu-si poate exterioriza sentimentele in fata celei mai dragi fiinte din lume. Kikujiro este un personaj deosebit, al carui nume, paradoxal, nu il aflam decat in ultimele secvente ale filmului. Pana in acel moment, el era “domnul” pentru pustiul Masao, un strain de care acesta s-a atasat si care a reusit sa-l transforme sis a inteleaga mai usor anumite lucruri ale acestei vieti complicate. In japoneza, “Kikujiro” inseamna “Fiul crizantemei”, si este mai mult o porecla care se potriveste pustiului Masao. De aici si metafora pe care titlul o ascunde, Kikujiro fiind de fapt simbolul sufletului uman care tanjeste mereu la inocenta anilor copilariei. Asa cum Kikujiro redescopera prin jocurile copilariei si bucuriile ce le aduce micutului sau partener de drum sufletul copilului din el, la fel numele sau, porecla lui de gangster din tinerete reprezinta in sine o metafora a tineretii vesnice. Urmariti interpretarea lui Kitano, e una de exceptie !

Un film despre care orice cuvant e de prisos. Pur si simplu savurati-l, va va umple sufletul de bucurie, amintindu-va de minunatii ani ai copilariei. Takeshi Kitano da dovada o data in plus de geniul care i-a adus recunoasterea internationala (paradoxal, un maestru de prea putini apreciat in tara lui), iar coloana sonora a lui Joe Hisaishi completeaza un film perfect. Multumiri pentru traducere noului nostru coleg din Asia Team, Tiluc, care a avut inspiratia de a realiza o traducere in spiritul scenariului, cu replici excelent adaptate mediului de provenienta al personajelor. O traducere de calitate nu poate decat sa sporeasca placerea vizionarii. Asadar, vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Amandoi baietii familiei Lee sunt disperati. Seon Woo, de spaima si ingrijorare. Netotul de Chi Suh a ratat cea mai importanta parte a misiunii sale, si principalul obiectiv circula liber, posesor sau nu al informatiei cruciale. Neastamparul necunoasterii poate duce la alienare. Cho-In bantuie prin lume disperat, strigandu-si necazul si durerea, neintelegand ratiunea conform careia fratele mai mare il ucide pe cel mic. Singura realmente ingrijorata e Young Ji, care nu poate pune geana pe geana in lipsa doctorului si prezenta celor doi cu afaceri din China o inspaimanta. Prin generozitatea sefei sectiei de urgenta, Hyun Joo, afla o posibila adressa unde ar putea fi Cho-In al ei, si o zbugheste cu orice risc, lasand astfel odaia de spital in care locuiau, libera, la bunul plac al perchezitiei lui Seon Woo. Fireste ca-si face aparitia si schema elaborata din franturi de amnitiri legate logic, si dubiile lui hyung se risipesc: mezinul si-a dat seama cine-i vinovatul.
Cu mintea infierbantata intr-atat incat cedeaza si corpul, Cho-In cade in letargie si Young Ji, sosita tocmai la timp sa-l dadaceasca ca o sora iubitoare, fara pretentii si fara intrebari, ii limpezeste gandurile.. Doar sa-i fie alturi si de folos pana se pune pe picioare. Ziua de zacere si inca una pentru recuperare, atat isi permite Cho-In inainte de a declansa razboiul.
La fel de impacientat, Seon Woo, disperat ca nu stie care va fi urmatoarea miscare a victimei, vrea sa se asigure ca eventuala dezvaluire a adevarului n-o va indeparta pe Seo Yeon din bratele sale. Oricate promisiuni ar face fata, primejdia pluteste in aer si consecintele sunt greu de prevazut. Asa ca cea mai buna asigurare pentru Seon Woo este sa aduca la cunostinta pagubitului ca i-a luat logodnica si se va casatori cu ea. Reactia, desi ar putea fi doar gelozie, ii va oferi indicii despre gradul de cunoastere al victimei. Exista insa si o mica parte buna: ferit de ochii urmaritorilor, Cho-In reuseste sa se dezvaluie pentru sufletul curat al Young Ji-ei.
In razboiul declarat intre cei doi medici frati, tatal, pacientul Lee Jong Min devine material didactic controversat si starea-i degradanta e expusa in mod jignitor pentru pacient.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Ne pare rau doamnelor, celebrul actor Go Soo renunta la burlacie !
Luna viitoare, pe 17 februarie 2012, actorul la brat cu aleasa lui va pasi spre altar. Nu se cunosc prea multe despre femeia norocoasa langa care isi va petrece viata frumosul Go Soo. A fost dezvaluita sub numele de d-soara Kim si e mai tanara cu 11 ani decat mirele. Studenta la Unveristatea Nationala de Arta din Seul, tanara mai este cunoscuta printre colegi sub porecla de „ulzzang” (chip frumos ) datorita frumusetii sale deosebite. Cei doi s-au cunoscut in anul 2010 prin intermediul unei cunostinte comune şi au inceput sa se intalneasca anul trecut. Go Soo a facut publica relatia lor in martie 2011, prin intermediul unei retele de socializare.
Go Soo s-a nascut in anul 1978 si a debutat in drama „Say it whit your eyes ” in anul 2000, dupa care au urmat dramele „Mother and Sisters”, „Piano”, „Marrying a Millionaire” alaturi de alte cateva filme de succes. Anul acesta, a acceptat rolul principal in melodrama „Bandage” in care va juca alaturi de frumoasa Han Hyo-joo, cunoscuta asiacinefililor din drama „Iljimae” în care a interpretat rolul lui Eun Chae. Nu ne ramane decat sa le dorim „ Casa de piatra !” si cat mai multe proiecte impreuna.

Articol realizat de Alinabv – asiacinefil.com

Address Unknown este o tulburatoare fresca suprarealista marca Kim Ki-duk, pornita de la un caz real, a alienarii cauzate de razboi, intr-o asezare situata in jurul unei baze militare americane. Dupa ce supravietuieste colonizarii japoneze, Coreea devine o zona importanta de confruntare in Razboiul Rece. Mostenirea razboiului o reprezinta divizarea actuala a Coreei.
Chank-guk este un adolescent pe jumatate american, care locuieste cu mama sa intr-un autobuz dezafectat al armatei americane. Aceasta vorbeste cu fiul sau in engleza, pregatindu-l pentru noua lor viata pe care o vor avea in America, atunci cand isi vor reintregi familia. Pentru a-si reuni familia, aceasta trimite regulat scrisori care, invariabil, sunt returnate, cu mentiunea „Adresa necunoscuta” .
Ji hum este un adolescent singuratic, care iubeste in taina pe Eunok. Aceasta este si ea o singuratica, datorita defectului pe care ii are la un ochi. In copilarie a fost impuscata de fratele sau, cu un pistol de jucarie, in ochi. Lor li se alatura un tanar soldat american, instabil psihic, trecut printr-o terapie de dezintoxicare, care, puternic afectat de departarea de casa si de viata cazona, devine consumator de LSD, drogul la moda in anii’60. Acesta se indragosteste de fata chioara si o ajuta sa se opereze.
Niciunul dintre cei patru nu este capabil sa se adapteze conditiilor de viata. Intr-o societate ea insasi puternic alienata, in care fiecare isi cauta iubirea, iar incercarile lor disperate primesc mereu acelasi trist verdict: „adresa necunoscuta”, aceasta determina, in cele din urma, si alienarea individuala. (Prezentarea: mi – asiacinefil.com)

Nume film: Address Unknown
An: 2001
Tara: Coreea de Sud
Gen: Drama/Razboi
Regia: Kim Ki-duk
Cu: Dong-kun Yang, Min-jung Ban,Young-min Kim
Durata: 117 minute
https://www.imdb.com/title/tt0284815/

VIZIONARE ONLINE:

Partea intai

Partea a doua

Breath a fost nominalizat pentru Palme d’Or la festivalul Filmului de la Cannes din 2007, concurand cu 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, in regia lui Cristian Mungiu. Premiul, cum bine stim, fiind castigat de acesta din urma. Cu toate acestea, „Breath” reprezinta unul din cele mai importante filme ale lui Kim Ki-duk, simplu, direct si impresionant.
Yeon este o tanara gospodina neglijata de sotul sau, care se lupta cu singuratatea si depresia. Jin este un criminal, condamnat la  moarte, care se afla pe “coridorul mortii”, dar care se teme de executie, incercand de mai multe ori sa se sinucida. Cazul sau e puternic mediatizat, aceasta permanenta mediatizare TV insinuandu-se in subconstientul lui Yeon.
Descoperind ca sotul ii este infidel. Yeon, fara a mai judeca limpede, merge la inchisoarea unde este incarcerat  Jin. Dandu-se drept o veche prietena, reuseste o prima intalnire cu Jin. Dar acesta nu este prea dispus sa colaboreze. Spre surprinderea lui Jin, Yeon nu renunta, venind iar si iar la aceste intalniri, decorand vorbitorul de fiecare data cu peisaje reprezentand un alt anotimp. De fiecare data este imbracata cu haine specifice, cantand un cantec despre anotimpul prezentat. Fara a rosti vreun cuvant, Jin incepe sa colaboreze, astfel ca intre cei doi se infiripa o relatie, descoperita in cele din urma de infidelul sot. (Prezentarea: mi – asiacinefil.com)

Nume film: Breath
An: 2007
Tara: Coreea de Sud
Gen: Drama
Regia: Kim Ki-duk
Cu: Chen Chang, In-Hyeong Gang, Jung-woo Ha
Durata: 84 minute
https://www.imdb.com/title/tt0901475/

VIZIONARE ONLINE:

Real Fiction este unul dintre acele filme „greu de digerat”, marca Kim Ki Duk, unul dintre regizorii cei mai controversati ai Coreei, un paria in tara lui de baStina, dar apreciat si premiat in Europa. Filmul in sine este un experiment indraznet pentru cinematografia coreeana, fiind realizat in timp real in numai trei ore intr-o singura zi, cu ajutorul mai multor regizori si cu un personal extrem de limitat.
Actiunea in sine a filmului este una daca nu simplista, atunci foarte simpla. Un pictor care face portrete oamenilor pe strada este tinta abuzurilor constante si permanente a clientilor nemultumiti de schitele sale, sau a vagabonzilor de cartier. De talentul sau uzand, sau abuzand atat clientii cat si alte persoane. Toate acestea nedandu-i nici un motiv pentru a fi fericit. Si, cum toate au o limita, intr-o zi, el decide sa aplice pedepse cumplite celor care candva in trecut, l-au nedreptatit sau umilit.
Vom patrunde in mintea unui criminal in serie. Kim este maestrul cinematografiei subtile, pline de metafore si abordari simboliste; pentru fiecare dintre persoanele trecute pe lista criminalului, avem o scurta naratiune care, de fapt este o introspectie asupra vietii criminalului, a frustrarilor sale. Vom urmari un individ aflat constant in cautarea propriei sale identitati, a propriei stime de sine. Il vom vedea luptandu-se cu propriile frustrari, cu propria furie, reprezentate de metafora omului beat. Un alt personaj din film este femeia cu aparatul de fotografiat, care poate reprezenta foarte bine cenzura socialului asupra individului. Cu fiecare persoana asasinata, vom observa o noua „decojire” a personalitatii omului, asemanatoare Matriostei ruse. Pentru ca in final sa-ti dai seama ca… Urmariti „Arirang”, cel mai nou film al regizorului Kim Ki-duk, si veti intelege de ce acesta alege optiunea personajului sau din Real Fiction… (Prezentarea: mi – asiacinefil.com)

Nume film: Real Fiction
An: 2000
Tara: Coreea de Sud
Gen: Crima/Drama
Regia: Kim Ki-duk
Cu: Jin-mo Ju, Jin-ah Kim, Min-seok Son
Durata: 69 minute
https://www.imdb.com/title/tt0269857/

VIZIONARE ONLINE:

Filmul este o fresca tulburatoare a modului cum iluzia de putere poate distruge omenia din om, o dureroasa descriere a absurditatilor pe care razboiul si rivalitatea dintre cele doua tari surori le poate genera. In momentul de fata, Coreea este singurul stat de pe pamant, divizat. Dupa razboiul Coreei, litoralul sudic al peninsulei coreene este inconjurat cu bariere de sarma ghimpata, pentru blocarea oricarui eventual atac. Chiar si in prezent, oricine intra in zona dupa apusul soarelui, poate fi luat drept spion si ucis.
Kang Hang Chul este membru in patrula sud-coreeana de coasta si dornic de a impusca un spion nord-coreean. Intr-o noapte impusca un civil, care patrunsese in zona interzisa, in timp ce facea dragoste cu iubita sa. Atrocitatea si inutilitatea faptei le provoaca atat soldatului cat si fetei un puternic soc psihic. Mintea femeii rămâne fixata pe momentul uciderii iubitului ei, astfel incat ea vede in toti membrii garzii de coasta pe defunctul ei iubit si intretine relatii sexuale cu acestia. In timp ce soldatul, care este premiat pentru fapta sa cu o permisie acasa, isi schimba total comportamentul. Reintors la unitate, el devine din ce in ce mai violent, si, pana la urma este considerat inapt si lasat la vatra. Dar soldatul nu poate trai departe de unitatea militara. Sanatatea sa mentala fiind grav afectata, se angajeaza in dispute cu fostii colegi, pe care incearca sa-i omoare, transformandu-le viata intr-un adevarat cosmar.  (Prezentare realizata de mi – asiacinefil.com)

Nume film: The Coast Guard
An: 2002
Tara: Coreea de Sud
Gen: Drama/Actiune/Razboi
Regia: Kim Ki-duk
Cu: Dong-gun Jang, Jeong-hak Kim, Ji-a Park
Durata: 91 minute
https://www.imdb.com/title/tt0341384/

VIZIONARE ONLINE:

Presiunile puse de Cho-In asupra directorilor loiali doamnei Na si lui Seon Woo isi arata roadele. La randul lor pun conditii ocrotitorilor si se burzuluiesc si trec la santaj cand sefii incearca a se descotorosi de ei. Nici domnul Choi, cel din China, nu e prea cuminte si-si negociaza de zor ofertele, fara insa a realiza ceva concret si, deci, incaseaza « nimicul » pe care l-a realizat. Seon Woo devine insa lacom. Mareste comanda si chiar daca plateste, domnul Choi a dovedit ca nu e grozav de eficient. Ceea ce se va vedea, de altfel.
Desi n-a raspuns chemarii la interviu a directorului Lee Seon Woo, Oh Young Ji se prezinta intr-un suflet la chemarea nemotivata a lui Cho-In, care, ingrijorat pentru soarta fetei, vrea s-o aiba mereu in raza vizuala, asa ca i-a aranjat chiar postul pe care-l dorea pentru ea si hyung. Fireste, fiecare cu alt scop.
Dezamagit total de serviciile prestate de « domnul » Choi, Seon Woo decide sa apeleze la noua arma secreta, cea manata de ura si de bani. Chi Suh, cu capul in bandaje si cu un bisturiu in mana trebuie sa rezolve treburile murdare ale directorului Centrului de Neurologie. Tinta lui Chi Suh este furata insa de concurenta, asa ca nu-i ramane decat sa-i urmareasca discret. Se pare ca « domnul » Choi, in sfarsit, s-a ales cu una din « lucrarile » comandate. Dupa batucirea temeinica a « lucrarii », generos, consimte sa raspunda la ultima intrebare si Cho-In are parte de-a doua lovitura: ca si-n cazul iubitei sale Seo Yeon, tradarea vine de la fiinta cea mai apropiata, hyung, cel catre care, toata viata sa, si-a indreptat nadejdea, sperantele si la care a cautat mereu protectia. Iarasi, crampii disparate se leaga si dau sens intamplarilor.
Desi razbunarea lui Cho-In a fost doar amenintare, Chi Suh, soldatul dezertat din fortele speciale nordiste, cam deranjat la minte si cu sarcina clara de a elimina pe toti cei gasiti la locul intalnirii, ucide fara ezitare victimele pentru care fusese chemata ambulanta si astfel, doi martori dispar din peisaj, definitiv.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Amenintarile fatise, inclusiv adresate lui hyung Seon Woo, nu-i fac nici un bine sanatatii celui care le aduce, caci necesitatea inlaturarii lui definitive devine imperioasa, iar domnul Choi, (cel cu afacera din China) devine o persoana foarte cautata. Se pare ca ingerul pazitor al lui Cho-In, ghidul sau prin aceasta lume, Young Ji, va trebui din nou sa-l vegheze, desi a luat decizia de a se tine la distanta.
Masinaria de croit minciuni se pune din nou in functiune si directorii Um si Nam vor avea din nou multa treaba pentru a repara ceea ce n-au facut bine. Repunerea in functie a directoarei sectiei de urgenta Kim Hyun Joo nu e o treaba usoara si, femeie cu capul pe umeri, ii da in grija anestezistului Jin Geun viata lui Cho-In, care, dupa parerea ei, s-a cam pripit. Pandind ca o naluca caile dosnice ale spitalului, Cho-In aduna indiciu dupa indiciu pentru a gasi faptasul si motivele lui. Lumea e extrem de mica… Choi Chi Suh, scandalagiu si bataus, ajunge la sectia de urgenta cu hematom cranian, ce trebuie imediat operat. Intalnirea ucigasului cu sange rece Chi Suh cu amnezicul Kang Ho/Cho-In nu e deloc cordiala si asistand la ea, Seon Woo se convinge ca mezinul sau frate nu e deloc uituc; neglijent, in auzul acestuia, da, pentru a cata oara, ordinul de exterminare.
In sufletul medicului se da o batalie crancena… nemernicul operat e ucigasul salvatorului sau, ticalosul care poate ameninta o femeie de dragul urii gratuite, sau un pacient si atat. EL, e un MEDIC sau un ucigas de rand cautand o rezbunare fara sens. Si mai e pazit si de un cerber ce-si cauta cu infrigurare motivatia poftei de a ucide. Sansa-l ajuta pe hyung Seon Woo, si profitand de ura neostoita a lui Choi Chi Suh, culege informatii complete despre perioada « uitata » din viata mezinului, nu ianainte de a-i provoca acestuia o spaima sora cu moartea.
Comitetul de disciplina se intruneste pentru rejudecarea cazului directoarei Kim Hyun Joo si pledoaria doctorului Cho-In e atat de bine argumentata si sustinuta de probe incat vicepresedinta Na se retrage pentru a-si judeca acolitii pentru rusinea care-a trebuit s-o indure, dovedindu-se c-a folosit acte masluite pentru a prelua puterea decizionala.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Episodul 6: Femeia care nu si-a putut uita prima iubire

Intalnirea dintre cei sase prieteni care are loc in fostul Club de Radio e pe care sa aduca o noua surpriza in viata cuplului prospat logodit. Jin-suk insista sa asculte una dintre melodiile preferate ale lui Yu-jin, „Prima data”. Pe acordurile melodiei isi face aparitia, pentru prima data, noul prieten al lui Che-lin, Min-hyung. Asemanarea izbitoare dintre Min-hyung si Joon-sang ii socheaza pe ceilalti invitati la mica petrecere. Sang-hyunk insa s-a linistit, cel pe care Yu-jin la vazut in urma cu cateva zile nu e Joon-sang, ci doar o persoana care seamana cu el.
Yu-jin, deja un celebru designer de interior, se pregateste pentru o prezentare importantă în fata celor de la „Marcian”; s-a pregatit timp de trei luni pentru ea si-si doreste cu ardoare sa semneze contractul. Dar surprizele se tin lant in viata misterioasei Yu-jin…

Prezentarea: alinabv – asiacinefil.com

Reusind sa scape printre urechile acului de sub nasul lui Ui Ja, Kim Chun Chu pune la cale razbunarea. Generalul sau de incredere Kim Yu Shin reuseste sa aduca linistea la hotarul Nordic al Silla cu Goguryeo, si revine in Sud, pentru a indeplini planul recuceririi teritoriilor Silla pierdute in fata lui Gye Baek. Cetate dup acetate cade sub sabia lui Yu Shin. In momentul in care trupele Silla se indreapta spre cetatea Gajamseong, Regele Ui Ja decide un atac surpriza asupra cetatii Daeha, ramasa in grija fiicei si a ginerelui lui Kim Chun Chu. Prin promisiuni si negocieri, portile cetatii se deschid, iar Ui Ja intra triumfator in Daeha. Marcat de ura fata de Kim Chun Chu, acesta ordona executarea fiicei si ginerelui acestuia. Desi toti generalii si apropiatii il sfatuiesc sa nu agraveze situatia, un asemenea gest echivaland cu un razboi total cu Silla, Ui Ja il obliga pe Gye Baek sa fie calaul nefericitei familii a lui Chun Chu. Dar Gye Baek refuza, starnind mania lui Ui Ja, care dispune arestarea lui.
Raul a fost facut, iar un razboi total cu Silla incepe. Pentru a demonstra ca in calitate de Rege este si un bun Comandant de trupe, ametit de vin, Ui Ja ordona trupelor sale sa se indrepte insasi spre capitala Silla, Seorabeol. Dar o ambuscada pune in pericol viata Regelui, care se trezeste singur in teritoriu inamic…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Biletele pentru intalnirea cu fanii, care va celebra eliberarea din serviciul militar a lui Lee Jun Ki pe data de 16 februarie 2012, s-au vandut in doar 60 de secunde! Pe 10 ianuarie 2012 au fost puse in vanzare prin intermediul Interpack si s-a terminat intr-o clipa. In present, fanii care nu au avut nicio sansa sa cumpere bilete pentru aceasta intalnire au luat legatura cu Interpark şi agentia lui Lee Jun Ki pentru a se plange de situatie, in speranta ca locurile vor fi suplimentate. Emotionat, Lee Jun Ki a marturisit: „Doresc sa transmit multumirile mele sincere fanilor care m-au asteptat. In loc sa-mi exprim recunostinta prin intermediul cuvintelor, o voi exprima printr-un proiect bun.”
Nu numai fanii din Coreea de Sud numara zilele pana la eliberarea lui din armata. Si cei din Japonia sunt nerabdatori sa-l vada si asta o poate demonstra timpul extrem de scurt in care s-au epuizat biletele pentru turneul din Japonia „Coming Back”, care va avea loc in martie. (practic au fost vandute in aceeasi zi).
Chiar daca Lee Jun Ki se afla inca serviciul militar, reprezentantii sai deja pregatesc intoarcerea sa in show-biz. Desi au fost multe oferte de la alte agentii, reprezentantul lui Lee Jun Ki a dezvaluit ca au hotarat sa lucreze cu o agentie japoneza, Interactive Media Mix (IMX). Cei de la IMX si-au dorit sa lucreze cu el pentru increderea pe care o au in potentialul sau ca actor complet, intentionand sa-l promoveze si sa-l lanseze pe plan international catre alte piete din Asia. Lee Jun Ki nu e singura achizitie reusita a celor de la IMX in anul 2011, si actrita Park Shin Hye cunoscuta noua din „Tree of Heaven”, „Heartstrings”, „ Manualul Divin” a ales la sfarsitul anului sa colaboreze cu faimoasa agentie.

Articol realizat de alinabv – asiacinefil.com

Socul accidentului menit sa-i curme a doua oara viata, pare sa-i fi redat memoria lui Oh Kang Ho, care se trezeste pe patul de spital ca…Lee Cho-In. Brusc isi aminteste cine este si unde sa caute lamuriri pentru nebuloasa in care pluteste. Sectia de urgenta din Cheongju pierde un pacient, iar spitatul universitar Bongsung din Seul castiga un medic… ce lasa cu gura cascata tot personalul institutiei. Mortul a revenit la viata si chiar isi reia locul dupa ce seamana panica si frustrare in birourile conducerii si stupefactie urmata de exuberanta in randul medicilor si asistentelor. Directorul Lee Seon Woo si vicepresedinta Na adopta singura pozitie acceptabila acum…simularea uimirii si recunoasterea revenirii « pietrei de moara » Cho-In. Situatia noului venit e cumplita. E sigur ca se incearca eliminarea lui si singura sansa e sa-l descopere pe atentator. Intreprinderea e deosebit de periculoasa si singura sa arma este deocamdata…uitarea. Fiecare gest, privire, vorba trebuiesc bine cantarite pentru a adormi vigilenta eventualului inamic. Cu dibacie si toata puterea vointei sale, reuseste sa pacaleasca si encefalograful convingand astfel pe toata lumea ca nu-si aminteste nimic. Este nevoit chiar sa foloseasca simularea si fata de cele doua nevinovate, Seo Yeon si Young Ji, frangand sufletul celei din urma, dar macar ii confirma ca si-a recapatat memoria. Cele doua fete din viata lui Cho In si-au ales drumul, fiecare uramandu-si prima dragoste in felul ei :Seo Yeon alege riscul, alaturi de Seon Woo, iar cealalta, Young Ji, alege sa-i redea libertatea, dragostei sale.
Privindu-si propria tableta comemorativa, ii rasuna in minte vorbele furioase ale Young-Ji-ei: « de ce vrei sa-ti recapeti amintirile dureroase? » Acum au devenit intr-adevar, dureroase. Singurul sprijin este tatal inert, doar cu privirea vie, si singura aparare a lui Cho-In este purtarea ostentativ copilareasca si indrazneata cu care incearca sa-i redea parintelui spitalul, care-i al lui cata vreme e inca viu.
Acum incepe munca de cercetare a lui Cho-In. Si nu e vorba de cercetare medicala, desi incepe cu cercetarea tainelor ascunse in mintea umana, mintea sa. Urmeaza documentele comitetului director, si totul in ordine cronologica odata pus, incepe sa capete sens. Si trece la atac concertat asupra directorilor.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

In anul 2011, filmul coreean care a adus cel mai mare success cinematografiei coreene la nivel international a fost, in mod surprinzator, un documentar intitulat “Arirang”. Scris, regizat si interpretat de omul-orchestra Kim Ki-duk, “Arirang” s-a inscris, a participat si a castigat premiul sectiunii “Un Certain Regard” la prestigiosul festival international de la Cannes. Filmul este o biografie a cautarilor sale in lumea filmului, de la inceputurile sale pana in prezent. “Arirang” a fost apreciat la Cannes inca din ziua proiectarii sale, incheiate cu un “standing ovation” din partea publicului de fata care a smuls lacrimi modestului regizor coreean. Nu este vorba de un film obisnuit, astfel ca nimeni nu s-ar fi asteptat sa castige vreun premiu tcomai la Cannes. Monologurile si dialogurile cu sine insusi fac din Arirang o marturisire unica venita din partea unui regizor noncomformist si realist, care mereu a avut de infruntat dificultati financiare in realizarea filmelor sale, birocratia sau criticile uneori nefavorabile ale unor necunoscatori.

“Arirang” spune povestea lui Kim Ki-duk asa cum nu a mai fost spusa vreodata. Kim Ki-duk trece din spatele in fata camerei de luat vederi si recunoaste ca se simte putin jenat de aceasta ipostaza. La 3 ani de la ultimul sau film, “Dream”, s-a retras intr-o cabana izolata dintr-o zona montana, unde traieste meditand la ce a realizat in cele 15 filme ale sale dar si la motivele pentru care de 3 ani nu a mai reusit sa regizeze nici un film. Un regizor fara camera de filmat in maini devine o fiinta nesigura, al carui echilibru interior incepe sa se clatine. Intrebandu-se, retoric, “Kim Ki-duk, de ce nu mai poti face filme ?”, tot el incearca sa raspunda intrebarii propriului eu: “Nu mai sunt in stare sa fac filme. Asa ca ma filmez pe mine”. E evident, Kim Ki-duk se afla intr-o stare de blocaj, pe care incearca sa si-o analizeze. Apare, astfel, in explicatiile lui, motivatia creatoare: a facut filme pentru a cunoaste succesul, pentru a fi primul care a dus filmul coreean pe cele mai inalte culmi ale recunoasterii internationale. Filmele sale sunt cunoscute in orice loc de pe mapamond, si nu se sfieste sa recunoasca acest tel egoist de a fi vrut sa fie mereu primul. Dar obsesia a complicat lucrurile, spune acesta, obsesie care a dus in cele din urma la blocajul creator. Drept urmare a decis sa spuna lumii intregi despre starea sa, despre disparitia sa din ultimii trei ani. Iar justificarea este simpla: “Nu e nimic planificat, dar ceva trebuie sa filmez ca sa fiu fericit”.

Una din cauzele blocajului creator ar putea fi, dupa spusele acestuia, un incident petrecut pe platoul de filmare al ultimului sau film, “Dream”, in 2008, cand actrita principala a fost la un pas sa moara prin strangulare. Incidentul l-a marcat si l-a inspaimantat poate suficient de mult pentru a-l determina sa se retraga o atat de lunga perioada de timp. Perioada in care a avut timp sa mediteze la cariera lui, pe care o aseamana cu cea a unui alergator ce tot alearga fara intrerupere. Acest lucru, in opinia lui, explica de ce filmele sale sunt “aspre, naïve, inocente si repezite”, dar si faptul ca unii le-au elogiat si altii le-au desfiintat. Mai tot timpul a trebuit, cu un buget redus, sa realizeze arta care sa transpuna realitatea lumii in care traieste, astfel explicandu-se de ce majoritatea filmelor sale sunt scrise, regizate si chiar montate de o singura persoana, el insusi. Iar drumul pana la atingerea sucesului a fost unul foarte dificil. Kim Ki-duk isi aminteste de perioada tineretii sale, cand a pornit de jos, lucrand intr-o fabrica de produse de uz casnic, iar mai apoi ajungand artist stradal (lucru reflectat, de altfel, intr-unul din filmele sale, “Real Fiction”, unde amintirea perioadei pariziene este puternica). Niciodata nu a sperat sa castige admiratia a milioane de oameni, iar caracterizarea de sine este elocventa pentru simplitatea sa: “Dorm putin si muncesc de la 15 ani”. Aceasta a fost calea succesului, pe care avea sa-l cunoasca abia dupa ani de chin in anonimatul acestei lumi.

Dar poate cea mai importanta cauza a blocajului sau a fost tradarea oamenilor. Kim Ki-duk regreta cel mai mult faptul ca relatiile dintre oameni se bazeaza pe oportunism. Acesta isi exprima regretul pentru tradarea a doi apropiati care prin intermediul lui au ajuns sa ia legatura cu marile studiouri coreene de film, parasindu-l chiar in timpul filmarilor la “Poongsan”. Unul dintre acestia a fost regizorul Jang Hoon, pe care il numeste fara menajamente “tradator”. Incepand colaborarea alaturi de Kim Ki-duk, acesta a cunoscut repede faima dupa ce a regizat primul sau film, “Rough Cut”, pentru care Ki-duk a scris scenariul. Dupa acest succes, Jang a semnat cu colosul Showbox, devenind un regizor de cinci stele odata cu regizarea lui “Blood Brothers”. “Ma simt mizerabil pentru ca m-a tradat si a semnat un contract cu un producator important, deoarece nu a putut rezista tentatiei capitalismului”, spunea Kim Ki-duk in film. Concluzia la care ajunge este una mai mult decat de actualitate in ziua de astazi, anume: “Oamenii sunt infricosatori. Le-am dat inima mea, dar din senin m-au injunghiat in ea”.

Criticile lui Kim Ki-duk se indreapta si impotriva industriei de film coreene in ansamblul ei, reprosand faptul ca sunt prea multe filme despre moarte. Iar acesta indica si vinovatii pentru asta: stirile de televiziune ce prezinta in detaliu crime conjugale care starnesc imaginatia regizorilor, mereu in cautare de senzational care sa vanda filmele lor. Puterea de a trai, spune el, vine din stirile despre oamenii exceptionali, si nu din stirile ingrozitoare de zi cu zi de la tv. Iar acei oameni exceptionali sunt greu de gasit in ziua de astazi. Nici guvernul coreean nu a scapat criticilor acestuia: “Guvernul mi-a dat un premiu pentru ca am castigat ceva la un festival international de film. Au existat chiar scene in acest film in care Coreea a fost portretizata negativ. S-au uitat macar la film ? Ce ironie…” Iar mai apoi, cu modestie, spune ca “onorurile nu le ducem cu noi nici in Rai, nici in Iad. Faptul ca ai lasat un semn in istoria lumii nu e o garantie a fericirii tale viitoare. Ierarhia importantei in aceasta lume ar fi: “mai intai sunt eu, apoi familia, apoi societatea. Peste ele e natiunea, iar deasupra tuturor e lumea intreaga, reglata de competitia ce hotaraste cine castiga si cine pierde.” In sfarsit, o ultima sageata a frustrarilor sale e trimisa catre actorii care aleg sa joace rolurile negative si care, in opinia lui, “sunt rai” in viata reala, altfel nu ar putea interpreta asemenea roluri atat de realist.

Filmele furnizeaza doar explicatii mai ample si mai sistematizate ale vietii. Insa in jurul nostru exista expresii ale vietii, superioare filmelor. Nimic nu se compara, in opinia lui Kim Ki-duk, cu realitatea in sine. Filmele sunt o interpretare personala, o viziune dintr-un anumit unghi de vedere a acestei lumi. Iar filmele au o mare nevoie de dramatizare. Aceassta este menirea scenaristului. “Arirang“ nu este un documentar, ci mai degraba o drama, pentru ca viata e auto-tortura, sadism si masochism. Iar din acest punct de vedere, declaratia regizorului privind motivatia de a face filme este surprinzatoare: „Fac film pentru ca doresc sa arat ca albul si negrul sunt aceeasi culoare“.

Titlul filmului, “Arirang”, face trimitere la un cantec traditional coreean, reprezentativ pentru spiritul acestei natiuni, echivalentul unui imn national neoficial. “Arirang” e numele unei trecatori din Coreea, o importanta cale de acces intre Seul si provincia Gyeongsang in timpul perioadei Joseon. Mai apoi, mai multe trecatori au primit acest nume, insa metaforic “Arirang” face referire la locul imaginar de inatalnire al indragostitilor in tinutul viselor. Eroina cantecului se spune ca era o femeie de origine modesta din Miryang (da, e acelasi loc prezentat cu atata realism de Lee Chang-dong in “Secret Sunshine”), care ar fi fost ucisa de un iubit neconsolat. Dar in timp aceasta poveste a capatat o alta nuanta, povestea tragica transformandu-se in cea a unei femei indragostite si neconsolate, ce se plange de iubitul ei lipsit de sentimente. Iar aceasta poveste a si fost inclusa in Culegerea de povestiri populare coreene, sub numele “D-soara Arirang”. Kim Ki-duk explica semnificatia termenului “Arirang” pentru poporul coreean, iar aceasta e poate cea mai profunda, dincolo de mituri sau imaginatie: “Cand coreenii se simt framantati, singuri, tristi sau le e dor de cineva, canta Arirang”.

In final, totul se transforma intr-o metafora. Spiritul justitiar al regizorului il impinge sa iasa din starea de izolare si blocaj, asa cum pana mai ieri personajele sale isi rezolvau dilemele. Intocmai precum in “Real Fiction”, pune mana pe un pistol si ii impusca, imaginar, pe toti cei care l-au tradat, parcurgand acelasi drum troienit al pierzaniei ca al personajului din “Breath”. Prin acest gest, omul din spatele camerei de filmat se contopeste cu personajele sale, cu creatiile scenariilor sale, cu drama acestora, marcand dorinta ardenta de a reveni in lumea creatiei. Iar totul se petrece pe fondul muzical al unui Arirang ce-i tradeaza durerea interioara, atat a lui cat si a umbrei sale si a eului sau care i-au fost parteneri de-a lungul filmarii acestui film. Totul pentru a ajunge la o concluzie implacabila, cunoscuta de toti: “Cand fac filme, traiesc cele mai fericite momente din viata mea”. Criza a fost depasita, iar in acest an, in fatidicul 2012 marcat de atatea si atatea preziceri, marele Kim Ki-duk va reveni cu un film mult asteptat, “Amen”.

Multumiri pentru traducerea de calitate a acestui documentar-marturie a celui mai apreciat regizor coreean contemporan, Kim Ki-duk, lui SEGA, care intr-o pauza – nu de blocaj creator ca al subiectului traducerii sale – s-a gandit sa ofere asiacinefililor o farama din ceea ce inseamna arta cinematografica in viziunea lui Kim Ki-duk, si din framantarile interioare ale acestuia din ultimii 3 ani, in care o intreaga lume i-a simtit abesnta.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Hotararea Regelui de a-l ucide pe Lordul Kim Chun Chu naste discordie in randul nobililor, dar si teama. Dupa ce primeste lista cu nobilii care vor gratierea acestuia, Consoarta Regala Eun Go le prinde slabiciunea si ii mituieste. Doreste cu ardoare sa-l vada pe Kim Chun Chu mort si invoca mereu binele Baekje. Singurul care pare sa nu cada in capcana ei e Generalul Gye Baek. Aceasta incearca sa-l convinga sa accepte condamnarea la moarte a lui Kim Chun Chu spunand ca asta poate fi cea mai buna razbunare impotriva Majestatii Sale, pentru faptul ca i-a luat-o pe Eun Go de langa el. Intrigat de vorbele ei, Gye Baek cere mai multe lamuriri fratilor sai de cruce legat de unele evenimente petrecute in trecut. Cum deja timpul se scurge foarte repede, trecutul nu poate fi rastalmacit, dar primeste in schimb ca si sfat indemnul la o atentie sporita fata de schimbarea celor doi prieteni, Eun Go si Ui Ja.
Intr-adevar Regele Ui Ja si Consoarta Regala Eun Go s-au schimbat, iar Gye Baek incepe sa cunoasca tot mai mult aceasta noua fata. Consoarta Regala pe zi ce trece e asemanata tot mai mult cu fosta Regina Sa Taek, si nimeni nu poate stii cu adevarat ce unelteste.
Consiliul deja a luat o decizie cu privire la condamnarea Lordului Kim Chun Chu, insa aceasta decizie poate alunga linistea pentru totdeauna de la Curtea Regala…

Prezentarea: Alinabv – asiacinefil.com

Infricosator omul care-si poate condamna fratele stand pe banca, alaturi de el si apoi declara ca-i este foame ! E vorba de un medic, care-a depus juramant sa apere viata !?!
Vestea intoarcerii lui Cho In, in viata si sanatos se imprastie rapid din Cheongju in Seul, caci sefa urgentelor, Kim Hyun Joo, da fuga la presedintele invalid cu vestea cea buna si e cat pe ce sa fie surprinsa de vicepresedinta Na.
Young Ji e luata prin surprindere de Cho-In/Kang Ho care isi cere indeplinirea promisiunii de a merge la picnic, desi nu poate acorda iertarea neconditionata. Asa ca Young Ji aranjeaza in graba un tur de pomina, pentru a crea o ultima amintire induiosatoare lui oppa Kang Ho, pe care o va uita oricum dupa recuperarea memoriei vechi. E felul ei de a-si lua adio, daruindu-i cunoasterea momentelor petrecuta impreuna in China, delicioasa ei supa cu galuste de cartofi, un rand de haine noi si o noapte plina de emotii petrecuta-n resedinta oficiala, perla turului de onoare a ghidului Young Ji. Delicata si modesta, accepta promisiunea de revedere, desi stie ca persoana ei si vremea petrecuta impreuna, vor disparea in neant. O ultima favoare: amintirea dragostei lui uitate, locul si ora recuperarii ei.
Pe cand refugiata din Nord renunta la sine de dragul omului iubit, Seon Woo regizeaza etalarea « intamplatoare » a preocuparii pentru fiinta iubita, lasand-o sa descopere lucrurile dragi ei pe care fugarul bolnav le-a strans cu osardie pentru a i le darui. Banuitor in prvinta telefonului suspect ce-o invita pe Seo Yeon in Cheongju, decide s-o insoteasca pentru a evita orice complicatie si, norocos cum e, asista la “accidentul” amnezicului, la bratul logodnicei acestuia, fara ca ea sa realizeze tragedia.
Fatidicul automobil asteapta dupa colt dar « ingerul pazitor » e la datorie. Se autotortureaza trimitandu-l pe oppa Kang Ho catre alta femeie, doar sa-l vada fericit. Asa se face ca Young Ji vede pericolul si se aseaza in calea sortii in timp ce, in mijlocul carosabilului, mintea doctorasului scurcircuitata, degroapa imagini aparent pierdute. Socul partial atenuat a lasat pe carosabil doua trupuri inerte si pe trotuar, un aparent bolnav, complet satisfacut de rezultatul evident.
Pentru a confirma rezultatul, Seon Woo se-ndreapta spre sectia de urgenta plin de sperante dar… stupoare…

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Prezenta neasteptata a printului Chun Chu – de aceasta data in calitate de emisar al Imparatului Tang – la curtea lui Ui Ja ia prin surprindere pe toata lumea. Inevitabil, are loc si o intalnire fata in fata intre acesta si generalul Gye Baek, din care primul iese destul de afectat sub aspectul imaginii. Insa dincolo de umilinta la care e supus, Chun Chu reuseste sa planteze samanta discordiei in masura a duce la prabusirea Baekje. Vor fi Ui Ja si Gye Baek suficient de inteligenti pentru a-si da seama de jocul lui Chun Chu ? Ramane ca timpul sa dea raspunsul. Insa pana atunci, la ordinea zilei ajunge chestiunea inscaunarii unuia dintre cei doi printi pe tronul Baekje: Buyeo Tae sau Buyeo Yeo. Chestiunea creeaza disensiuni la Palat, fiind pe cale sa distruga prietenii si sa duca la daramarea unor adevarate crezuri, cum a fost cel al lui Heung Su intr-o lume utopica egala. Nici trimisul Tang nu sta degeaba, dezvaluindu-i lui Chun Chu adevaratul sau scop: luarea unuia dintre printi la Curtea imparatului Tang pentru o educare in spiritul supunerii fata de maretul imperiu. Jocul lui Chun Chu trebuie sa asigure reusita planului, astfel ca acesta ii propune concomitant atat concubinei regale Mok (Eun Go) cat si Reginei trimiterea printului fiecarei rivale in Tang, lucru career fi deschis calea acesnsiunii pe tron printului care ramane in Palat. Scopul a fost atins, haosul invaluind Palatul.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Episodul 5: Te-am vazut, e un vis ?

Desi e tarziu, Yu-jin primeste cadoul de la Joon-sang. Il deshide…si supriza ! O caseta audio pe care acesta a inregistrat melodia pe care obisnuia s-o cante pentru ea: “Prima data”. La auzul primelor acorduri, Yu-jin incepe sa planga. Joon-sang a plecat si, odata cu el, a plecat si iarna. Anii au trecut si ii regasim impreuna pe Sang-hyung si Yu-jin. De aceasta data pregatindu-se pentru petrecerea de logodna. Yu-jin lucreaza intr-o mica firma pe nume Polaris (Steaua Polara) ca designer, iar Sang-hyung ca producator la un post de radio destinat muzicii clasice. Desi anii adolescentei au trecut, Yu-jin asteapta cu nerabdare prima zapada, si odata cu aceasta indeplinirea unei dorinte secrete.

Prezentarea: Alinabv – asiacinefil.com

De ziua lui Yoon Suh, surprizele par sa nu se mai sfarseasca. Hana are tot ce si-a dorit: parcul de distractii, mancarea de ramen dupa care a ravnit atat si, mai ales, compania lui Oppa. Bucuria lor, insa, nu dureaza, fiindca Maya, vazand ca Oppa isi petrece timpul cu Hana, merge la hotel pentru a-i spune acesteia adevarul despre parintii ei. Vrand s-o pedepseasca pentru rautatea sa, Oppa o loveste pe „verisoara”, iar aceasta isi pierde cunostinta. Incidentul nu este usor trecut cu vederea de catre personalul hotelului care incepe sa faca tot felul de speculatii in legatura cu relatia celor doi frati, fortand-o pe Hana sa-si dea demisia. In locuri diferite (unul in camera de hotel, celalalt afara), Hana si Oppa plang cu amaraciune durerea mortii parintilor si sufera de pe urma situatiei create.
In tot acest timp, pericolul despre care se temea Oppa se iveste. Shimada, cel despre care Yuki credea ca-l ucisese pe vremuri, apare viu si nevatamat, cu gand de razbunare. In acest context, fostul subaltern al Sefului, ii propune o noua alianta, cu pretul sacrificarii rivalului sau, Yuki. Despre toate acestea afla Maya care il salveaza pe „Oppa”, declarand si dovedind, astfel, dragostea ei fata de Yoon Suh.
Stiindu-se in pericol si nedorind ca Hana sa aiba de suferit, Oppa ii aduce fetei la cunostinta faptul ca nu pot fi impreuna decat in ipostaza de frati si ca Senior Ryu este cea mai buna alegere pentru ea. Oppa intuieste ca doar renuntand la numele de „Yuki” si predandu-se politiei, ar putea avea sansa de a trai fericit cu Hana. Dar o asemenea decizie implica riscuri pe care Yoon Suh doreste sa si le asume…

Prezentarea: Claudia – asiacinefil.com