In 2001, un nou regizor coreean isi facea debutul in industria cinematografica din peninsula. Kim Dae-Seung avea sa cunoasca succesul inca de la debut, iar dupa o pauza de 4 ani revenea cu o pelicula de mister de epoca, “Blood Rain” Anul viitor, dupa inca 4 filme regizate in decurs de 5 ani, Dae-Seung ii va incanta pe iubitorii dramelor istorice cu “Royal Concubine”, o tragica poveste a unui triunghi amoros in care e implicat si regele Sungwon, un film in stilul lui “A Frozen Flower” ale carui filmari au inceput in aceste zile. Revenind la inceputuri, in 2001, producatorul Choi Nak-Kwon avea la dispozitie un scenariu de exceptie scris de Ko Eun-nim si se afla in cautarea unui regizor. Pana in acel moment, Dae-Seung scrisese doar scenariul unui film din 1997, “Downfall”, ce nu avusese prea mare succes, iar intamplarea i-a adus pe cei doi – producatorul si viitorul regizor – impreuna. Lui Dae-Seung i s-a propus un film al carui scenariu, la prima vedere, anunta sa duca la o pelicula controversata. Acesta a acceptat provocarea, si a avut sansa de a lucra cu doi actori straluciti, de mare talent: Lee Byung Hoon (deja un star la cei 31 de ani, la al doilea film dupa revenirea din armata, ce nu si-a pierdut deloc din naturalete si entuziasm) si Lee Eun-jun – minunata actrita care s-a stins la doar 24 de ani in urma sinuciderii in 2005, al carei talent iubitorii filmului asiatic l-au putut observa in filme precum “Lover’s Concerto” sau “Scarlet Letter”. Si astfel s-a nascut “Bungee Jumping of Their Own”.
In-woo e un tanar licean, timid, cu vise si sperante, ca orice adolescent. In 1983, intr-o zi ploioasa, intamplator, da peste el o frumoasa fata, Tae-Hee. Intalnirea lor avea sa spulbere una din ideile in care niciunul din cei doi nu credea, anume cea a indragostirii la prima vedere. Mai mult decat atat, cei doi par a fi sortiti a-si trai viata pentru totdeauna impreuna, fiind ceea ce poate fi numit “suflete pereche”. Povestea lor de iubire inainteaza in decorul romantic al Coreei anilor ’80, iar la un moment dat cei doi isi jura iubire vesnica, care ar urma sa fie oficializata printr-un salt extrem de pe cea mai inalta stanca din Noua Zeelanda. Dar in scurt timp Tae-Hee dispare brusc, iar promisiunea nu mai poate fi indeplinita. Saptesprezece ani mai tarziu, in anul 2000, il regasim pe In-woo profesor de matematica si de limba engleza la un liceu din zilele noastre. E respectat de elevi, are o viata personala fericita, fiind casatorit si avand o fetita mica. Misterul celor 17 ani scursi de la disparitia neasteptata a iubirii vietii sale, Tae-Hee, ne este dezvaluit treptat, si aflam ca acesta inca se gandeste la cea care i-a schimbat pentru totdeauna sufletul. Momentul declansator al amintirilor care se revarsa una cate una in prezent este o intrebare banala a elevilor despre cum a fost prima lui iubire… Mai apoi, intr-un mod straniu, In-woo simte o nefireasca atractie fata de unul din elevii sai… In momentul in care incearca sa afle ce se ascunde in spatele acestei atractii, o serie de coincidente il calauzesc spre un raspuns cu totul neasteptat…
Ca realizare, filmul nu exceleaza. Relatia dintre cei doi indragostiti este aproape lipsita de substanta, personajele nereusind sa empatizeze cu spectatorul. Relatia celor doi se consuma repede, asemeni ploii de vara care i-a adus impreuna, intre statia de autobuz si un motel ieftin in care uzi leaorca stau departe unul de celalalt, asemeni unor straini. Momentul care marcheaza punctul culminant al relatiei lor este valsul pe ritmurile melodiei lui Dmitri Shostakovich, undeva pe o plaja. E o scena memorabila, definitorie pentru intregul film, dar, din pacate, lipsita de incarcatura emotionala a altor scene cheie din alte filme. Si consumata mult prea repede. Filmul capata consistenta in a doua sa parte, cand actiunea se muta cu 17 ani mai tarziu. Daca in prima parte regasim un Lee Byung Hoon mereu cu zambetul pe buze, timid in prezenta fetei, sughitand de fiecare data cand se emotiona, in partea a doua regasim un Lee Byung Hoon sobru, serios, cerebral, pentru care, ca in cazul personajului din “Once in a Summer”, au ramas doar amintirile. Coloana sonora a filmului dezamageste, lipsind pe alocuri cu desavarsire, in timp ce momentele culminante au un fond sonor inexpresiv. In schimb, scenariul este unul genial, radicand o chestiune care mereu fascineaza: cea a destinului, a sufletelor pereche, a existentei sau inexistentei acestora. “Bungee Jumping of Their Own” ofera o perspectiva interesanta a notiunii de “destin” si “suflet pereche”, iar daca povestea ar fi fost dezvoltata pe o durata de cel putin 2 ore (fata de cele 100 de minute cate are filmul) cu siguranta totul ar fi fost mult mai profund. Dar si asa, filmul ridica o multime de intrebari, iar dupa incheierea lui simti nevoia de a medita profund la unele lucruri spuse in el.
Per ansamblu, “Bungee Jumping of Their Own” ramane un film reusit, care cu siguranta se va intipari in mintea celor care il vor viziona si care le va ramane in suflet alaturi de alte filme deosebite realizate pana la mijlocul primului deceniu al noului mileniu in Coreea. Pe atunci se faceau altfel de filme, mult mai pline de idei originale ca in ziua de azi, cand la un deceniu distanta in cinematografia coreeana se vorbeste deja de clisee, sequel-uri si filme “a la Hollywood”. Ar fi frumos daca cineastii coreeni ar ramane in continuare fideli scenariilor originale de pe vremuri si nu ar cadea prada comercialului. Povesti pure de iubire pot fi spuse in atatea moduri, nu e nevoie ca modelul american sa-si puna amprenta pe stilul aparte tipic coreean de realizare a unui film. Adevaratele filme coreene s-au facut la inceputul exploziei Hallyu, chiar daca uneori cu mijloace modeste si nu cu pelicula de cea mai buna calitate. Ce raman sunt minunatele povesti si jocul unor actori de neuitat, din care chiar daca unii au trecut intre timp in nefiinta, ne vor ramane mereu in suflet. Nu ratati acest film, cu siguranta nu veti regreta timpul petrecut in compania lui !
Felicitari noii colege din Asia Team, VIC, pentru traducere.
Prezenatrea: cris999 – asiacinefil.com

Ziua cand ai venit la mine
Uciderea discipolului Yoon Pil duce la o investigatie amanuntita din partea lui Chae Yun. Un adevarat puzzle trebuie descifrat si recompus pe baza indiciilor gasite pas cu pas. Toata lumea incearca sa afle care era ultimul mesaj ascuns pe care Yoon Pil a vrut sa-l transmita, pornind de la invatatii din Casa Intelepciunii, ajungand la Chae Yun si la insusi… Regele. Acesta va fi, de altfel, si cel care va rezolva dilemma, ajungand la temutul nume al organizatiei secrete, Mil Bon. Aceasta descoperire ii da numai batai de cap Regelui, care din copilarie devenise adeptul ideii guvernarii in spiritul ideilor nepotului organizatiei Mil Bon, Jeong Gi Joon. Odata cu descifrarea acelui mesaj, nu doar ca unul din oamenii de incredere ai Regelui a pierit, dar si siguranta planului secret al Regelui e periclitata. Cele doua cadaver ale lui Yoon Pil si Huh Dam dispar peste noapte, fiind sustrase de inteligentul Sung Sang Moon. Comparand tatuajele de pe cadaver cu cele de pe mana lui, acesta ajunge la concluzia ca se afla in miezul unei organizatii “oarbe”, in care membrii nu se cunosc intre ei si care doar executa ordinele venite de sus. Tot acum, intra pe fir Jo Mal Saeng, maleficul ministru, care il conduce pe Rege in locul unde in trecut creierul Mil Bon se ascunsese si salasluise. Recitind inscriptiile din subteran in fata Regelui intocmai cum facuse cu decenii in urma in fata fiostului Rege, Saeng ii arata Regelui ca Mil Bon continua sa traiasca datorita faptului ca Jeong Gi Joon ar fi fost singurul membru al Mil Bon carea reusit sa scape cu viata. Din acst moment, misiunea Regelui de a mai ascunde planurile sale devine imposibila. Cum vor evolua lucrurile atat de incalcite ?
Eternul razboi dintre Mak-Soon si Soe-Dol ajunge la apogeu. Dupa atatia ani, blandul Soe-Dol inca n-a reusit s-o cucereasca si, disperat, intr-o noapte, la betie, il cotonogeste pe dragutul doicii-inteleptul lipsit de intelepciune, Cho- atat de rau incat acesta promite sa nu se mai duca la taverna. Dorul lui Mak-Soon e cu atat maie mare, cu cat mai decis Cho rezista tuturor tentatiilor sale. Blamata de prieteni si oamenii din targ care-i tin partea lui Soe-Dol, Mak-Soon se ofileste trista si insingurata, ceea ce-i rupe inima lui « oraboni », care se duce din nou la inteleptul Cho sa-l roage sa faca din nou lucrul pentru care-a fost cotonogit. Pana si cartoforul constata, plin de dubii: ori e prost ori e Budha insusi. Asemenea daruire de sine n-a mai intalnit.
E timpul sa spui la revedere…
Dragostea filiala a lui Do-Gab pecum si obiceiul inradacinat de-a pastra ceva pentru familie, lacomia si nestiinta mamei sale, vor avea consecinte nefaste. Marfa de contrabanda a ajuns in targ si n-a durat mult pana ce oamenii maestrului Wang au dat de ea. Ca urmare, Kkok-Ji si nevasta au strans rapid cate ceva si-au cerut adapost temporar la Chun-Doong. Fiindca Do-Gab s-a intors acasa sa recupereze ceva important, hyungnim se vede in postura de-a merge sa-l aduca intreg, si fara sa vrea se vede implicat intr-o lupta cu oamenii trimisi de maestrul Wang. Ranit de sabie la brat, Do-Gab reuseste sa salveze pretiosul obiect ascuns, o flinta, pe care o duce vanatorului Kang in timp ce Chun-Doong cu-o prajina de bambus si multa maiestrie pune la respect urmaritrorii. Ajuns acasa, trebuie sa negocieze dur cu Dong-Nyeo prezenta sefului hotilor si a nevestei lui in incinta casei de negot. Fireste ca primul instinct al hotului e cel de a « imprumuta » ceva fara a cere voie. Amandoi reusesc insa sa faca promisiunea de onestitate doar ca nu prea stiu ei ce e aia.
Expatrierea planuita nu iese asa cum trebuia. Resursele directorului Baik sunt nebanuite si Hak-Do, bine informat, o ameninta pe Choon-Hyang cu distrugerea carierei lui Mong-Ryong daca ea se indeparteaza prea mult. Cam ne-etic, si Mong-Ryong folosind informatia noonei si resursele procuraturii ajunge destul de repede la aeroport ca s-o recupereze, impreuna cu Dong-Soo si sa-i transporte in Busan unde se integreaza perfect in colectivul fabricutei de gablonzuri, printre oamenii iscoditori dar primitori si amabili. Putin soju descantat cu varianta de poveste a procurorului si oamenii trec repede de partea lui, ca doar cunosc bine asprimea de care le e capabila sefa.



Odata cu expulzarea de la Palat a clanului Sa Taek Bi pentru tentativa de lovitura de stat si de asasinare a Regelui, lucrurile reintra in normal. Absolut totul se reaseaza pe un fagas normal: Regele isi intra pe deplin in drepturi, iar Ui Ja devine Print Mostenitor. Toti apropiatii acestuia primesc cate o functie importanta la Curte: Sung-Choong devine Ministru de Externe, lui Heung Su ii revine Biroul de Ordine Publica, in timp ce Gye Baek devine general in Armata Baekje. Din pacate doar la Palat lumea pare sa fi renascut. In tara, poporul nu sesizeaza importanta schimbarii de la Palat, lucru care il dezamageste pe Gye Baek si pe Ui Ja, ce se plimba prin popor pentru a afla problemele acestuia. Ajunsi intr-o carciuma, incognito, acestia asculta atenti pasul poporului, pentru care viata de la Palat e o alta dimensiune, ce ii intereseaza prea putin cata vreme principala preocupare a lor este hrana de zi cu zi. In schimb, originea pe jumatate din Silla a Printului Mostenitor e, deja, un motiv pe barfa. Desi Ui Ja se simte umilit de vorbele ce i se par fara sens ale oamenilor din popor, are taria de a accepta realitatea, care oricum nu poate fi negate, asemeni legaturilor sale de sange.