Intr-o cariera care s-a intins pe durata a aproape 5 decenii, Sammo Hung a cunoscut ascensiunea de la inceputul sau de umil cascador la celebrele studiouri Golden Harvest la cel mai influent si prolific inovator pe care industria de film din Hong Kong l-a cunoscut vreodata. De ani buni, acesta descopera in mod constant noi vedete si creaza noi trenduri in filmul de actiune, cu influenta nu doar la nivelul cinematografiei din Hong Kong. Cariera pornita de jos a lui Sammo, evolutia lui de la cascador la actor, regizor, scenarist si producator a dat nastere celor mai spectaculoase filme de actiune, aventuri si arte martiale create vreodata. Geniul lui creativ traieste in peste 160 de filme, si pentru multi fani si critici din industria filmului, impactul coregrafiei si a punerii in scena a momentelor de actiune, ca si energia pe care o degaja din spatele camerelor de luat vederi sunt fara egal.
In cel mai recent film in care a fost distribuit, “Ip Man 2”, Sammo Hung a avut o prestatie de exceptie, la care multi nu se mai asteptau data fiind varsta actorului (58 de ani) si forma sa fizica. Putini stiu, insa, conditiile in care a trebuit sa lucreze actorul la acest film si momentele dificile prin care a trecut din cauza filmarilor. In interviul ce urmeaza, actorul a acceptat sa dezvaluie culisele implicarii sale in filmarile de la “Ip Man 2”.
Intrebare: Am auzit ca v-ati ranit in timpul filmarilor, dar ca ati insistat sa continuati filmarile. A fost ceva serios ?
Sammo Hung: Da, am continuat sa particip la filmari dupa ce am fost ranit. Se poate spune ca a fost ceva serios, sau ca a fost ceva minor, nu conteaza. Darren Shahlavi [actorul care in film a interpretat luptatorul britanic care sfideaza o intreaga natiune] nu a indraznit sa ma loveasca, initial. Dar l-am constrans sa loveasca, insa si asa continua sa se abtina si sa dea inapoi, astfel ca rezultatul nu a fost foarte bun, si a trebuit sa facem o multime de duble. In cele din urma, m-a lovit cu toata puterea, si m-am prabusit. Am lesinat, eram plin de sange in nas si pe gura, nu puteam vorbi deloc. Apoi am continuat sa filmam inca 5 ore, inainte sa fiu dus degraba la spital si sa ma aleg cu 4 copci pe fata. Rotula mi-a fost si ea ranita, inca nu s-a refacut pe deplin.
Intrebare: V-ati obisnuit cu asta ?
Sammo Hung: Nu chiar, dar trebuie sa termini ce incepi, decat sa ii tii in loc pe toti.
Intrebare: Care este starea sanatatii dvs, a inimii dvs ?
Sammo Hung: Acum sunt bine, dupa ce am fost supus interventiei chirurgicale.
Intrebare: “Ip Man 2” reflecta conditia fratiilor artelor martiale in Hong Kong, cum e clanul Hung, dar si colectarea taxelor de protectie. Aceste lucruri erau reale ?
Sammo Hung: Jumatate reale, jumatate fictiune. Eram sub controlul britanicilor, si trebuie sa colectam taxe de protectie in numele lor. Ei ne-au subjugat, astfel ca pe atunci existau o multime de revolte, insa, totusi, nimeni nu a indraznit sa se ridice ferm impotriva lor. Asadar, aceste lucruri se arata in film pentru ca au fost o povara ce au apasat pre amult timp asupra noastra.
Intrebare: Dar faptul ca Donnie Yen (Ip Man) a deschis o scoala de arte martiale in Hong Kong si a trebuit sa infrunte provocarea celorlalte clanuri ?
Sammo Hung: In realitate, existau astfel de reguli nescrise; multi ar fi venit sa te provoace, insa nu era o treaba atat de elaborata ca in “Ip Man 2”. Fara indoiala exista o asemenea traditie.
VA URMA
Articol realizat de cris999 (c) www.asiacinefil.com
Regizorul lui „Volcano High”, „Temptation of Wolves” si mai ales „Crossing”, Kim Tae-gyun, a realizat in 2006 un film memorabil, de referinta pentru genul romantic / melodrama in Coreea: „A Millionare’s Furst Love”. Ca dovada, un film nepalez – „I Have a Friend” – este in mare parte inspirat din productia de succes coreeana. Coloana sonora (interpretata in mare de celebra formatie DBSK), scenariul, regia si mai ales interpretarea actorilor din rolurile principale au contribuit din plin la succesul acestui film. In rolul principal masculin apare starul Hallyu Hyun Bin (cunoscut fanilor serialelor coreene din „My Name is Kim Sam Soon” sau „The Snow Queen”), iar in rolul principal feminin e distribuita Lee Youn-hee, ce debutase cu 2 ani in urma in serialul „Sea God”, si care dup ace a devenit celebra cu rolul din actualul film, in 2008 a atins culmea celebritatii prin prestatia din serialul „East of Eden” care i-a adus 3 premii. Fanii DBSK o pot recunoaste in mai multe videoclipuri ale respectivei formatii, colaborarea dintre ea si faimoasa trupa durand de la „A Millionare’s First Love”.
Chiar daca subiectul filmului risca sa fie calificat drept un cliseu pentru filmul coreean de acest gen si chiar daca ai impresia ca ai mai vazut aceasta poveste cu alti actori, „A Millionaire’s First Love” reuseste sa transmita sensibilitate si dramatism spectatorului indragostit de povestile melodramatice. Un film ce dezvaluie simplu si fara ocolisuri inocenta iubirii si coruperea firii umane de bani, o poveste de iubire induiosatoare a unei transformari prin sacrificiu, ce aminteste de emotionantul „My Girl and I”. Vizionare placuta impatimitilor genului si fanelor lui Hyun Bin !
De-a lungul anilor, manhwa coreene au servit ca sursa de inspiratie pentru numeroase filme, seriale de televiziune si musical-uri, multe din ele obtinand succese financiare si laude din partea criticilor. Aceasta a dus la o ridicare brusca a unei industrii de divertisment care a reusit sa faca fata concurentei produselor de import externe. Dar industrie manhwa autohtona odata prospera – ce cuprinde benzile desenate, nuvelele grafice si desenele animate – a ajuns in mijlocul unei crize ca urmare a downloadurilor ilegale de pe internet si a unei piete in restrangere. Cel mai recent film care are la baza o manhwa este filmul lui Lee Joon-ik “Blades of Blood”, inspirat din benzile desenate coreene omonime. Intre timp, Bong Joon-ho, regizorul lui “The Host” si “Mother”, ambele inspirate din manhwa autohtone, intentioneaza sa se orienteze spre o adaptare a benzilor desenate frantuzesti “Le Transperceneige”. Seriale de televiziune precum “A Man Called God” (2010), “Boys over Flowers” (2009) si “Master of Study” (2009) incorporeaza, toate, povesti preluate din benzi desenate, la fel cum va face viitorul serial “Birdie Buddy”.
Insa succesul acestor filme sau seriale nu garanteaza in mod neaparat ca manhwa din care s-au inspirat va fi si ea de succes. “Daca unele benzi desenate sunt transformate in filme sau seriale, vanzarile acestora incep sa creasca. Dar acest lucru nu e valabil pentru intreaga industrie manhwa”, a spus Shin Kyung-soon, secretarul general al Asociatiei Desenatorilor din Coreea. Spre exemplu, cand manhwa lui Heo Yeong-man – “Tazza” – a fost transformata intr-un film (“The War of Flower”) in septembrie 2006, acesta din urma a atras peste 6,8 milioane spectatori in salile de cinematograf, iar un an mai tarziu s-a realizat un serial de televiziune. Insa vanzarile sursei originale a filmului, benzile desenate, au fost mai mici decat se estima. “Cand niste benzi desenate sunt ecranizate, acestea se vand foarte bine. Dupa “Tazza” s-a facut chiar un serial. Insa din anumite motive, vanzarile sale au fost mai mici decat se astepta”.
Chiar si artisti manhwa de succes reusesc greu sa se descurce cu vanzarea operelor lor. Yang Jae-hyun e bine cunoscuta pentru legendara sa serie manhwa “The Ruler of the Land”, care a aparut prima oara in 1994. De atunci, au fost tiparite 51 de volume si au fost vandute mai mult de 4 milioane de exemplare, ceea ce este un lucru rar pe piata manhwa coreeana. “Am publicat cam 3 volume intr-un an, si din fiecare volum am vandut aproximativ 4.000 de copii”, a scris Yang pe blogul ei in martie 2010. “Dar am castigat aproximativ 2 milioane woni (1.818 $) pe luna. Poate sa para un salar confortabil, dar nu este”, a adaugat Yang. “Lucrez, de asemenea, cu 2 sau 3 asistenti. Pe langa faptul ca trebuie sa-i platesc, am o factura de curent de 300.000 woni pe luna deoarece benzile desenate le facem cu ajutorul computerului. Dup ace platesc toate astea, nu raman cu nimic.” Yang e de parere ca industria manhwa autohtona e in pragul prabusirii, in special deoarece foarte multe benzi desenate sunt descarcate ilegal de pe internet. Conform unui raport al Agentiei nationale pentru Manhwa din anul 2006, piata manhwa era estimata la 32,2 bilioane woni, cu 9,5% mai scazuta ca in anul 2005. Declinul industriei i-a determinat pe multi artisti manhwa sa inceteze sa-si publice cartile. In schimb, acestia si-au transformat lucrarile in “webtoons” sau benzi desenate, in serial, publicate pe internet. Unul din acesti artisti e Yoon Tae-ho, ale carui benzi desenate publicate pe internet, “Moss”, va fi ecranizata curand de regizorul Kang Woo-seok al celebrului film “Silmido” (2003).
Tara: Hong Kong
Sufletul lui Iljimae e bantuit de cosmarul mortii iubitei lui Dal-Yi, si de sunetul tobelor din acea zi. Trezirea in pestera iubirii lor, e si mai dureroasa. Mersese sa discute cu maestrul lui problema casatoriei cu Wol-Hee, dar a ajuns in pestera, cu amintirea primei iubiri inca nestearsa din sufletului lui si intelegand ca inca o cauta in Wol-Hee pe Dal-Yi. Iljimae nu stie ca eruditul domn Seon-Dal si Cha-Dol au petrecut o noapte de chin la poarta casei iubitei lui, asteptandu-l degeaba sa porneascã in misiune. In acest timp, frumoasa dar discreta Wol-Hee se bucura de perspectiva unirii cu omul iubit, si nu vede sovaiala din purtarea lui Iljimae, pana cand ies amandoi la targuieli pentru nunta. Atunci, vazand nepasarea cu care Iljimae priveste pregatirile de nunta, e tot mai indurerata. Pentru Iljimae, iesirea la cumparaturi aduce un singur folos: aude de o noua marsavie ce se pune la cale si astfel, in fata lui se contureaza o noua misiune de salvare… In acest timp Hweng-Bo si seful bandei Bongseoni sunt la un pas de a fi prinsi de gardieni, si numai priceperea in lupta a primului ii salveaza. Si vine noaptea…
Dong Yi afla de la cei doi protectori ai ei de la Biroul de Muzica, ca un barbat ciudat are in bagaj o bentita cu insemnul „Fratiei Spadei” si alearga in goana la Biroul Securitatii, afland ca acesta lucreaza acolo ca manipulator de cadavre. Prea tarziu insa, omul plecase si din cauza gandurilor negre. Chun Soo insa descopera repede lipsa bentitei, cand ajunge acasa si afland ce s-a intamplat, si el porneste sa o caute pe fata sperand ca e copila pierduta cu 6 ani in urma. Ajunge exact la timp pentru a o salva din mainile oamenilor lui Jang Hee Jae, care se temea ca fata il va contacta pe Chun Soo si ii va strica planurile.Intalnirea dintre Dong Yi si Chun Soo e plina de caldura si lacrimi de fericire, si este urmata de o cina placuta cu ceilalti doi protectori ai fetei. Atmosfera e calda, ca intr-o familie si totul pare ca a luat-o pe drumul cel bun.
Din septembrie 2006 de cand Yoyo Mung si Ekin Cheng au fost vazuti jucand badminton impreuna, au inceput sa apara zvonuri despre o relatie serioasa a celor doi. De atunci, Ekin a pastrat tot timpul tacerea asupra relatiei sale cu Yoyo. In urma cu cateva zile, acesta a acceptat sa acorde un interviu saptamanalului „Mingpao”, deschizandu-si bucuros sufletul spre a vorbi pe tema relatiei sale, chiar si despre o eventuala casatorie. „Inainte simteam ca nu ma voi casatori, dar acum chiar vreau asta. Credeti ca chiar ar trebui sa o fac ?”, a spus Ekin.
Ieri a debutat a 9-a editie a Festivalului International de film Transilvania, care in acest an se va desfasura intre 28 mai-6 iunie la Cluj-Napoca si 9-13 iunie la Sibiu. Festivalul se va deschide cu o proiectie de gala organizata de ambasada Coreei in Romania, a carei vedeta va fi filmul „Mother” al regizorului coreean Bong Joong-ho. Pana in prezent, filmul a castigat 9 premii internationale la Asia Film Awards (Cea mai buna actrita Kim Hye-ja, Cel mai bun Film, Cel mai bun scenariu), Blue Dragon Awards, la Festivalurile de film de la Dubai, Mar del Plata, Asia Pacific Screen Award si Cel mai bun film strain la Nikkan Sports Film Awards. In plus, a fost nominalizat la Cannes 2009 la sectiunea „Un Certain Regard”. Filmul va fi prezentat cu ocazia aniversarii a 2 decenii de relatii diplomatice coreeano-romane, iar la proiectie va participa consulul general al ambasadei Coreei in Romania.
Insa aceasta proiectie este doar inceputul unui maraton de filme de calitate care vor fi prezentate in cadrul festivalului, iar filmele asiatice sunt prezente din plin, inscriindu-se in trendul prezentei lor consistente la marile festivaluri de film europene, an de an. Prin aceasta si Romania recunoaste pozitia speciala de care filmul asiatic se bucura nu doar in Europa, ci si la nivel mondial. Festivalul, organizat de Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc, va prezenta 240 de filme, din care un procent important sunt si productii asiatice, in mai multe sectiuni. Acestea ar fi:
Gu Ja-Myeong o gaseste in sfarsit pe femeia vietii lui, Baek-Mae, si ii povesteste adevãrul despre soarta copilului lasat sa pluteasca pe apele reci ale paraului si salvat de un cersetor. Mama aude pentru prima data numele frumos al copilului ei, dar il asculta cu neincredere pe strainul ce i-a trecut pragul, pana cand acesta ii recita poemul pe care ea l-a scris ca mesaj de adio pruncului ce i-a fost luat. Impresionat de suferinta femeii la aflarea adevarului, bunul ofiter Gu isi marturiseste iubirea purtata in suflet timp de 20 de ani si ii promite acesteia sa ii aduca fiul, ca sa poata trai toti impreuna, ca o familie. Baek-mae insa nu crede in fericire si refuza sa ii raspunda pe loc, promitand ca il va cauta la Hanyang cu raspunsul. In acest timp, acolo, Iljimae, noapte de noapte, trece ziduri, alearga pe acoperisuri cu viteza unui demon, alegandu-si ca victime numai nobilii si functionarii corupti. Inca nimeni nu ii cunoaste identitatea, ci doar semnul pe care il lasa la locut actiunii: ramura de prun din aur…
Doamna Yu , pentru a face placere reginei-mame si pentru a scapa de fosta sclava care strica imaginea Biroului de Investigatie, o obliga pe Dong Yi sa dea exaemnul de selectie impreuna cu celelalte fete, si fixeaza ca tema de examen o carte de care stia sigur ca fata nu o studiase. Doamna Jang e informata si ea in ultima clipa, dar decide sa nu intervina, considerand ca nu are cum sa impiedice evenimentele.
Ani de zile, serialele sale „Corner with Love” sau „Hi, My Sweetheart” au obtinut ratinguri uriase si l-au transformat intr-un idol pentru generatia tanara. Insa Show Luo, starul taiwanez al micului ecran, pare a resimti in ceafa rasuflarea unui posibil concurent, Ethan Ruan. „Etichetele la adresa mea sunt puse de altii. Nu ma deranjeaza. Daca nu pot fi fratele cel mare, voi fi doar al doilea frate”, aluzie la eticheta de „big brother” pe care media i-a atributit-o starului micului ecran din Taiwan. A infruntat multe furtuni in cei 14 ani de show-biz, insa a ajuns sa creada ca nu trebuie sa fie mereu in lumina reflectoarelor: „Am devenit un om al spectacolelor de mic deoarece doream sa indeplinesc misiunea parintilor mei (Luo provine dintr-o familie cu parinti ce activau in domeniul muzicii). Acum, nu mai stau mult pe ganduri. M-am luptat mult si mi-am interpretat partitura. Uneori, daca gandesti prea mult, sfarsesti prin a dezamagi si mai mult oamenii”.
Din zilele cand era un umil dansator pana la pozitia actuala de idol pop, Luo a spus ca pastreaza in suflet fiecare sansa pe care a avut-o de a urca pe scena. Cand prima lui trupa s-a destramat in 1998, el nu a vazut in asta ca sfarsitul carierei sale in domeniu, ci ca pe un moment de cotitura in viata sa. „Cand am avut de infruntat aceste obstacole, simteam ca nu sunt facut pentru lumea show-biz-ului. Dar niciodata nu m-am gandit sa renunt. Din contra, am hotarat sa raman si sa infrunt provocarile”. Luo si-a amintit cum a fost la inceput, cum vanzarile primului sau album erau catastrofale iar ideile lui erau respinse de impresari. „E greu de crezut ca odata eram pasat de la unii la altii, iar astazi sunt un produs de mare succes. De asta spun ca show-biz-ul e o lume cruda. Cand e vorba de munca, nu sunt multumit doar cu a-mi atinge telul. Ma incurajez pe sine si-mi stabilesc noi teluri indraznete”.
In ciuda succesului sau, Luo a spus ca nu poarta pica nimanui din cei care il dispretuiesc sau au profitat de el de-a lungul carierei. „Din contra, ar trebui sa le multumesc deoarece respingerea lor m-a stimulat sa ma straduiesc mai mult”, a spus acesta. Dar in acelasi timp a adaugat ca artistii care ajung celebri ar trebui sa realizeze cand a sosit momentul sa se retraga in umbra: „E o tragedie daca artistii nu stiu cum sa iasa din scena politicos”, a spus acesta. Intrebat despre viata privata, Luo a raspuns cu jovialitate ca daca ar fi avut copii, nu l-ar fi deranjat ca acestia sa-i calce pe urme: „Ar trebui mai intai sa vad la ce se pricep copii mei. Trebuie neaparat sa le placa sa cante pe scena. Daca nu ravnesc la asta, nu i-as forta in niciun fel. Insa daca copiii mei ar avea tragere spre muzica, i-as hrani cu muzica. I-as lasa sa invete sa danseze, sa cante la pian si pe scena. Odata ajunsi la 17 ani, pot deja sa intre in industrie”.
Dante Lam, regizorul succeselor de box-office „Beast Stalker” si „Sniper”deschide seria mega-productiilor din aceasta vara din Hong Kong cu „Fire of Conscience”, un action-thriller exploziv ce ofera de toate, de la dramatism si suspans la actiune dusa la cote extreme. Distributia este una de zile mari, cu actori ce au aparut si in filmele sale anterioare: Leon Lai (nimeni altul decat starul ce a avut o interpretarea memorabila in „Forever Enthralled”), Richie Ren (un actor facut parca pentru roluri negative, ce a putut fi vazut in recentul „Assassins” sau in „Sniper”), Kai Chi-liu („Sniper”, „Beast Stalker”) si Michelle Ye („Sniper”, „Assassins”). Filmul beneficiaza de multe scene alerte, filmate din miscare din niste unghiuri imposibile (e stilul lui Dante Lam), iar scenariul se urneste destul de greu, insa dupa primele 30 de minute lucrurile capata contur si devin foarte captivante. 
S-ar putea spune ca filmele lui Lam (foto) se aseamana, intr-un fel, cu cele din seria „Tactical Unit” in sensul ca prezinta realist viata de politist din prima linie, cu toate riscurile sale. Si in acest film deseori ai impresia ca esti alaturi de echipa detectivului in cautarea raspunsurilor la intrebarile ridicate de caz, iar aceasta este si ideea principala pe care regizorul incearca sa o aduca la cunostinta tuturor: a fi politist inseamna in primul rand sa sti sa lucrezi in echipa, efortul personal neavand nici o valoare fara integrarea lui intr-un efort colectiv al unei echipe. Iar cand privesti lucrurile si din perspective laturii umane a acestor oameni, nu poate sa iasa decat o productie captivanta.
„Am filmat acest film cu mentalitatea ce o aveam cand am debutat”, a spus actorul Kwon Sang Woo la prezentarea noului sau film, „Into the Gunfire”, ce a avut loc pe 10 mai la hotelul Imperial Palace din Seul. Acesta a adaugat: „Datorita actorilor veterani Kim Seung Woo si Cha Seung Won am putut filma cu bine aceasta productie”. Kwon Sang Woo il interpreteaza pe protagonistul Kap Cho, un soldat student ce lupta impotriva soldatilor nord-coreeni. Filmul spune povestea luptelor purtate intre 71 de soldati studenti si soldatii nord-coreeni. In timpul razboiului coreean, armata condusa de Kang Seok Dae (Kim Seung Woo) a fost retrasa din Pohang pentru a apara zona raului Nakdong, in urma ramanand doar 71 de soldati studenti proaspat recrutati. Printre acestia, Jang Bum (T.O.P, cunoscut ca rapper al formatiei pop Big Bang) a fost numit comandant de companie, insa oamenii lui aveau periodic frictiuni cu alti soldati al caror sef era Kap Cho. Park Moo Rang, un comandant nord-coreean ce a devastat intreaga regiune Youngduk cu cei 766 soldati ai sai de gherila, incalca ordinul Partidului Comunist de a avansa spre raul Nakdong si, in secret, isi schimba directia catre Pohang, sfarsind in a lupta cu soldatii studenti sud-coreeni lasati in urma de corpul principal de armata sud-coreean.
Kwon Sang Woo a spus: „M-am simtit bine si emotionat oarecum deoarece am filmat filmul doar cu actori barbati. Sunt in mod special fericit deoarece am lucrat cu actori extraordinari”. Actorul a purtat din nou uniforma scolara, la ani distanta de filmul „Once Upon a Time in High School” (2004). Kwan Sang Woo, in varsta de 34 de ani, a zambit, spunand: „Aproape am fost exclus din distributie pentru ca sunt prea in varsta”.
T.O.P, membru al formatiei „Big Bang”, a debutat ca vedeta de film in „Into the Gunfire” si a spus, legat de productie: „A fost ca si cum m-am dus pe terenul de sport pentru a invata. De fiecare data cand paream epuizat, actorii experimentati mi-au fost de mare ajutor. A fost o buna oportunitate pentru mine sa ma maturizez filmand la acest film”. La randul sau, actorul Kim Seung Woo, care a colaborat din nou cu T.O.P dupa serialul „Iris”, a evaluat interpretarea lui T.O.P: „Cand il priveam, ma gandeam: „a devenit in totalitate personajul Jang Bum pe care il interpreteaza”. S-a descurcat mai bine decat ma asteptam”.
In timp ce dadea explicatii in fata Parlamentului,legat de cazul de coruptie a ministrilor sai, sori Asakura lesina din cauza surmenajului si stresului la care a fost supus. Insa e tanar si in spital isi revine repede, spre usurarea tuturor celor ce il indragesc si sustin. Nirasawa-san si Miyama-san au o discutie sincera, cruciala privind colaborarea cu tanarul prim-ministru. Asta o ajuta pe Miyama-san sa isi limpezeasca sentimentele si sa il ajute pe Keita-kun fara rezerve sa porneasca lupta finala cu Kanbayashi-sensei si politicienii sai corupti.
Filmul coreean „Poetry”, ce a concurat la editia recent incheiata a Festivalului International de Film de la Cannes, a primit inca din ziua proiectiei critici favorabile. Filmul a fost proiectat in fata a peste 2.000 de persoane, in general jurnalisti de film si oficiali din lumea filmului de pretutindeni. Desi filmul a avut o durata de peste 2 ore (139 de minute), cea mai mare parte a audientei a ramas in sala pana cand creditele finale s-au derulat pe ecran. „Durata filmului a fost putin lunga, insa per ansamblu filmul a iesit in evidenta, iar prestatia actritei veteran Yoon Jung-hee in special a fost exceptionala”, spunea un reporter francez la data proiectiei, in urma cu cateva zile. Un alt ziarist, de aceasta data german, lauda interpretarea aceleeasi Yoon: „Cred ca va fi o candidata serioasa pentru premiul de Cea mai buna actrita”. La sfarsitul zilei, „Poetry” a fost prezentat la proiectia de gala, unde a primit 8 minute de „standing ovation”, de la inceputul aparitiei pe ecran a creditelor pana in momentul in care regizorul Lee Chang-dong si actrita Yoon Jung-hee au parasit cinematograful. „Poetry” a reusit sa atraga mai multe apaluze decat competitorul sau sud-coreean „Housemaid 2010”, a carui proiectie cu o zi in urma a atras doar 5 minute de aplauze. Criticii de film si reporterii prezenti la spectacolul de gala au avut doar aprecieri pozitive, unii hazardandu-se si vazand in „Poetry” un candidat serios la Palme D’Or, iar in Yoon Jung-hee o importanta candidata la premiul pentru Cea mai buna actrita.
„Poetry” este cel mai nou film al apreciatului regizor coreean Lee Chang-dong. Apreciat ca regizor, scenarist si romancier, Chang-dong a castigat numeroase premii pentru filme ca „A Single Spark”, „Green Fish”, „Peppermint Candy”, „Oasis” sau „Secret Sunshine”; practic fiecare film al sau, cu exceptia productiei de debut, reprezentand un film de succes, premiat in Coreea sau peste hotare. De aceasta data, „Poetry” aduce in prim plan povestea unei visatoare de 66 de ani, Mi-ja, interpretata de actrita-veteran Yoon Jung-hee. Imbracata in haine inflorate, aceasta danseaza in imprejurimile oraselului in care locuieste, avand in minte doar poezie. Mi-ja este atat mama cat si bunica, sustinandu-se atat pe sine cat si pe nepotul ei, lucrand ca menajera si asistenta pentru un vecin bolnav. Intr-o zi, ea se hotaraste sa tina cursuri de poezie in caminul cultural al oaraselului, si incearca sa creeze ceva frumos. Dar pe masura ce lucrurile avanseaza, constatam ca visele lui Mi-ja sunt doar o iluzie fara acoperire in realiatea in care traieste. Lucrurile se complica cand afla ca nepotul ei a fost implicat intr-un caz de viol al unei colege de scoala care ulterior s-a sinucis.
Asemeni personajelor din filmele anterioare ale lui Lee Chang-dong, Mi-ja se confrunta cu sentimentul de vinovatie, cu o lupta dura pentru salvare si iertare. Din moment ce universul ii ofera fara incetare franturi brutale de realitate, ideea unui cerc de poezie incepe sa para tot mai mult un vestigiu al propriilor iluzii in lumea contemporana in care traieste. In „Poetry”, regizorul-scenarist Lee Chang-dong il poarta pe spectator in aceasta calatorie neplacuta, si indrazneste sa il intrebe pe acesta ce este irrelevant in aceasta era digitala pe care o traim cu totii. Ce ne impinge pe fiecare sa citim sau sa scriem poezii ? Care e legatura dintre poezie si frumos ? Filmul incepe si se incheie cu imaginea unui rau ce curge linistit, intr-o zi insorita. Cand apa incepe sa straluceasca in lumina razelor fierbinti de la amiaza, brusc, la suprafata ei apare corpul lipsit de suflare al tinerei eleve moarte, plutind pe raul linistit si tacut. In acel moment apare pe ecran numele filmului, scris cu litere rosii: „POEZIE”. In aceasta imagine de inceput de un paradox care taie rasuflarea, Lee gaseste o cale lirica de a transmite metafora intregii povesti, conectand imaginea indiscreta a mortii la ceea ce pare a fi doar o zi obisnuita din viata raului.
Intocmai acelui rau care curge linistit, indiferent la tragedia produsa, persoanele din viata lui Mi-ja sunt indiferente fata de moartea tinerei fete. Parintii elevilor ce au participat la violarea tinerei vorbesc de strangerea de fonduri pentru a-i plati familiei victimei ca si cum ar face o tranzactie bancara obisnuita. Cand Mi-ja pune o poza a fetei moarte pe masa din bucatarie, nepotul ei priveste o clipa poza iar apoi se intoarce inapoi la televizor. Intr-un final, Mi-ja scrie un poem, iar in timp ce il recita, se suprapune si se transforma in vocea fetei moarte. Prin aceasta, regizorul incearca sa sugereze ca Mi-ja si experientele fetei se contopesc intr-un lant universal. Cu toate ca viata lui Mi-ja nu invoca frumosul, dorul pe care aceasta il nutreste pentru poezie e cel care o face sa viseze. Poate ca frumusetea acestui film sta tocmai in aceasta cautare a lui Mi-ja.
Sfarsitul proiectiei. Creditele finale incep sa se deruleze pe ecran. 2.000 de oameni se ridica si aplauda entuziast. Lee Chang-dong si Yoon Jung-hee sunt recunoscatori si se apleaca in fata audientei in semn de recunostinta. Yoon, imbracata intr-o rochie traditionala coreeana, incepe sa lacrimeze in momentul in care aplauzele trec de 5 minute. Actrita, care avea 40 de ani de experienta in actorie, a trebuit sa treaca printr-o serie de critici – din fericire pozitive – cu acest nou film al ei, in care a demonstrat un profesionalism desavarsit si o timiditate nefireasca. Revenind pe ecrane dupa o pauza de 16 ani, actrita este felicitata de sotul ei, pianistul Baek Geon-woo. Verdictul juriului: „Poetry” nu a castigat Palme D’or, Yoon Jung-hee nu a castigat premiul pentru cea mai buna interpretare feminina, Lee Chang-dong nu a castigat premiul pentru Cel mai bun regizor, insa a reusit sa impresioneze multa lume prin povestea lui. Iar juriul a apreciat acest lucru, acordand scenaristului… Lee Chang-dong premiul pentru Cel mai bun scenariu. Scoala coreeana de film si-a demonstrat inca o data valoarea, la examenul anual dat la cel mai important festival european de film.
Desi priveste de departe totul, Iljimae nu intervine, deoarece lupta dintre banda Haedongcheong si gardieni se dovedeste inegala, chiar daca pierderile sunt mari. Banda e anihilata si seful ei ucis da tanara damo. Insa banda Bongseoni reuseste sa scape, sub masca unui alai fals de inmormantare, dar e nevoita sa lase prada pe loc. Ce ironie, ofiterul Gu si gardienii nu au timp sa imbrace haine de doliu ca sa isi planga camarazii morti, in timp ce banditii imbraca haine de doliu, fara sa jeleasca pe nimeni… Hweng-Bo merge in capitala cu gandul ascuns de a recupera aurul de la Iljimae. Tot acolo, pe strazi, Iljimae si iubita lui fac cumparaturi aparent fara griji sub ochii uimiti ai lui Cha-Dol. Dar acesta isi duce prea tarziu stapanul la locul respectiv, manat de dorinta de a scrie biografia talharului, Iljimae nu mai e acolo. Însa plimbarea prin oras nu se dovedeste inutila pentru Iljimae, fiindca ea ii aduce in sfarsit in cale un om cunoscut demult… Momente aparent idilice se scurg repede, dar calmul nu dureaza mult, norii de furtuna sunt deja la orizont…
Dong Yi este chemata urgent la Biroul de Muzica, pentru a i se citi un edict din partea Biroului Proprietatilor in care e numita insotitoare la Palat, si in cadrul acestuia, ca investigatoare la Biroul de Investigatie. Veste trezeste valva in Palat, si mai ales la Curtea Femeilor. Faptul a o sclava e facuta doamna nu s-a mai intamplat de secole, si pesonalul Biroului de Investigatie, format numai din femei inteligente apartinand clasei nobile e scndalizat si gata sa protesteze. Acest protest ajunge la regina, care, fiind conducatoare suprema a Curtii Femeilor, e singura in masura sa anuleze numirea. Se fac presiuni uriase asupra reginei, de catre regina-mama si doamnele din Biroul de Investigatie, dar regina e neclintita: numirea e definitiva, calitatile fetei indreptatind prezenta ei printre investigatoare. Numai regina stie insa ca indeplinea o rugaminte: insusi regele i-a cerut sa semneze numirea si de aceea nu are de gand sa o anuleze.
Copiii de scoala din intreaga Indie vor avea posibilitatea de a invata curand despre pericolele pirateriei online de filme prin intermediul unei carti de benzi desenate lansata recent de coalitia anti-piraterie Bollywood-Hollywood. Mai multi oficiali din Maharashtra si reprezentanti ai politiei din Mumbai au lansat cartea intitulata „Escape from Terror Byte City”, ieri, cu prilejul inaugurarii sesiunii „Saptamana Sigurantei pe internet”, in Mumbai. In lunile care urmeaza, 10.000 de carti de benzi desenate vor fi distribuite in Mumbai copiilor cu varste cuprinse intre 5 si 10 ani in scoli, mall-uri si multiplexuri. Cartea este o adaptare a unei carti de benzi desenate publicate initial de „Federatia neo-zeelandeza impotriva incalcarii drepturilor de autor”, si spune povestea a doi baieti care sunt prinsi captivi intr-un oras virtual dupa ce downloadeaza o copie neautorizata a unui film de pe un site de torrente. Cartea de benzi desenate va fi publicata in 3 limbi (indiana, marathi si engleza) cu girul Departamentului de Tehnologie a Informatiei, a Politiei din Mumbai, DSCI (Consiliul Securitatii Informatiilor din India) si NASSCOM (Asociatia Nationala de Software si a Companiilor de Servicii).
Vice-presedintele Reliance Big Entertainment a adaugat: „E indubitabil faptul ca pirateria pe internet a ranit industria de film. Ea pericliteaza abilitatea unui film de a face bani si afecteaza nivelul investitiilor pentru filme noi. In plus, e foarte important de amintit ca profiturile de pe urma pirateriei pot fi transformate in fonduri pentru sustinerea la fel de bine a altor activitati ilegale”.
„My Dear Enemy” ofera un veritabil recital actoricesc orchestrat de Lee Yoon-ki („This Charming Girl”, „Ad Lib Night”) intr-o poveste cu iz a la Woody Allen ce analizeaza o relatie destramata dintr-o perspectiva inedita. In rolurile principale apar 2 actori foarte cunoscuti si apreciati nu doar in Coreea: Jeon Do-yeon, castigatoare a premiului de la Cannes pentru cea mai buna interpretare feminina in 2007 pentru „Secret Sunshine”, si Ha Jung-woo din „The Chaser” si „Breath”. „My Dear Enemy” marcheaza o revenire cu succes a celor 3 personaje cheie: Jeon Do-yeon revine pe marele ecran dupa succesul din „Secret Sunshine”, intr-un rol complet diferit; Ha Jung-woo revine pe marele ecran dupa neasteptatul succes al lui „The Chaser”, in timp ce regizorul Lee Yoon-ki se afla in fata celui mai ambitios proiect al sau. Cu un ton imbietor si o poveste relativ usoara, „My Dear Enemy” ar putea parea nu tocmai o continuare la acelasi nivel a carierei celor 2 actori implicate, in comparatie cu rolurile anterioare, complet diferite. Cu toate acestea, intalnirea celor 3 in acest gen de film e o mostra despre cum se face la perfectie un film cu un asemenea subiect.
Filmul este o radiografie pe baza spuselor celor 2 personaje a unei relatii consumate cu ani in urma. Cei doi se presupune ca sunt doi fosti iubiti, care din vorba in vorba isi dezvaluie caracterul si felul de a fi. La un moment dat, ca spectator, te intrebi cum cei doi au putut fi vreodata impreuna, si daca timpul a fost cel care i-a schimbat sau daca asa au fost si inainte, cand relatia lor inflorea. In fapt, cu fiecare drum facut pentru a strange respectivii bani, se face o analiza a fiecaruia dintre personaje prin ochii celorlalti, astfel incat acestia au la un moment dat impresia ca se uita in oglinda propriei lor vieti. Treptat, prin plimbarile prin capitala, ea realizeaza ca el nu este acel om care a parasit-o cand si-a pierdut slujba, si asta numai si numai din spusele prietenilor si prietenelor de la care se imprumuta. Filmul e ca un puzzle care se completeaza cu aparitia fiecarui nou personaj in scena, un puzzle care odata complet va completa chipul lui Byung-woon asa cum niciodata nu l-a cunoscut Hee-Su.