In decembrie 2009 se anunta faptul ca noua adaptare dupa manga lui Fumi Yoshinaga, „Ooku”, era in lucru, iar in rolurile principale urmau a fi distribuiti Kazunari Ninomiya din formatia Arashi si actrita Kou Shibasaki. In februarie, inca o mana de actori au fost anuntati ca vor participa la proiect, iar in urma cu cateva zile s-au mai facut o serie de nominalizari. Filmul isi plaseaza actiunea intr-o Japonie imaginara, in care o boala reduce drastic numarul populatiei masculine, transformand natiunea intr-o societate matriarhala in care tinerii barbati erau considerati un produs pretios, acestia neputand participa la razboaie. Rolurile si numele sunt inversate fata de manga, astfel ca Ninomiya intra ca un barbat de origine umila sub numele Mizuno in Ooku (Palatul Interior) pentru a castiga bani pentru familia sa, devenind membru al haremului de barbati. Curand, noul sogun Tokugawa (interpretat de actrita Kou Shibasaki) il alege ca prim consort, sfidand o lunga traditie a Ooku, care ar putea insemna moartea lui.
Pentru necunoscatori, Ooku este termenul ce desemneaza, in istoria Japoniei, haremul din castelul Edo, locul in care locuiau femeile legate de sogunul care domnea. Regulile interioare erau stricte, iar accesul barbatilor adulti in harem altii decat sogunul era interzis. Au existat mai multe ecranizari pe tema Ooku in Japonia, printre cele mai recente fiind serialele de televiziune Ooku: Hana no ran si Atsuhime, si filmul pentru marele ecran Oh ! Oku. Noul film va avea premiera in Japonia pe 1 octombrie 2010.
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
Dong Yi dispare si adevarul incepe sa iasa la iveala. Tatal ei, umilul manipulator de cadavre, este nimeni altul decat capetenia Fratiei Spadei. Acesta incearca sa-si mobilizeze oamenii in vederea gasirii lui Dong Yi, despre care se crede ca a cazut in mainile conspirationistilor. Insa destinul este schimbator, si niciodata nu tine doar cu cei care se cred stapanii lui. Roata destinului se invarte neincetat si ofera unele din cele mai neasteptate surprize.
Asakura Keita este ametit de lumea in care a intrat si de facilitatile de care e inconjurat un parlamentar, dar din fericire o are langa el pe Miyama-san sa il indrume si sa il ajute. Paseste pe treptele Parlamentului cu sufletul unui vizitator, nu cu aplombul unui parlamentar si totul il mira si uimeste. Ceremonia de investire e simpla si discreta, insa este primit cu simpatie de primul-ministru, care il foloseste pentru a evita intrebarile indiscrete ale ziaristilor, dar si de presa, care e cucerita de aerul sau tanar si nevinovat si care il porecleste rapid Printul Parlamentului. Insa Asakura Keita-san nu poate rupe bariera de resentimente din randul parlamentarilor, care nu pot sa il ierte ca a recunoscut public vinovatia tatalui sau privind acceptarea de fonduri ilicite pentru partid. Unicul care se ridica in apararea lui e Kanbayashi-sensei, care are si amabilitatea deosebita de a i-o ceda ca secretara pe Miyama-san, primul ghid de incredere al tanarului invatator ajuns parlamentar, in jungla politicii.
„Rebellion” este unul din filmele de actiune de succes ale anului trecut in Hong Kong. Numele regizorului il recomanda. Herman Lau este nimeni altul decat regizorul mult asteptatului „The Legend is Born – Ip Man”, care va aparea in mai 2010 pe marile ecrane. Lau este si scenaristul acestui film captivant, iar distributia este una solida, cu nume precum Shawn Yue (din „Shamo” si „Invisible Target”) si Elanne Kong (Invisible Target) in prim plan. Proiectul a fost mult timp intarziat, insa se pare ca asteptarea a meritat. Chiar daca spre final, filmul devine putin confuz, el are parte de multe alte lucruri interesante, precum o satira ascutita la adresa politicii triadelor (organizatiile interlope) pusa in scena cu ajutorul unor actori maleabili, dar si multa actiune exploziva.
Un film care aminteste de filmele bune despre lumea interopa si organizarea ei care se faceau pe la mijlocul primului deceniu al acestui secol. Desi filmul are latura lui de dramatism, ramane un film comercial. Daca e un lucru pozitiv sau negativ, ramane ca fiecare sa decida dupa vizionare. Chiar daca filmarile s-au facut acum 2 ani, iar filmul a fost finalizat dupa ce Herman Yau a filmat inca 4 filme, in toamna lui 2009, „Rebellion” ramane o poveste captivanta din lumea interlopa, care ii va delecta pe amatorii acestui gen de filme.
„Dong Yi” este noul serial coreean dramatic de epoca care continua seria serialelor de succes pe teme similare inaugurata de „Jewel in the Palace” si continuata de „Yi San”. Cunoscut si sub numele „Dong Yi – Jewel in the Crown”, poate mai mult din considerente de marketing si reclama, serialul il are la timona pe veteranul Lee Byung Ho (65 de ani), care anterior a regizat alte doua succese din perioada istorica apropiata actiunii din „Dong Yi”, „Jewel in the Palace” si „Yi San”. Serialul, care initial se preconizeaza a avea 50 de episoade, a inceput sa fie difuzat la televiziunea coreeana MBC incepand cu 22 martie 2010, intr-un ritm de 2 episoade pe saptamana. Dar de la primul episod, acesta a avut ratinguri in urcare, de la 17,2 % ajungand pana la 19,2% in prezent. Comparativ cu Queen Seon-Deok, 
anteriorul succes al postului MBC, ale carui prime 2 episoade au avut ratinguri de 16%, sarind de la episodul 3 peste 20 %, putem spune ca „Dong Yi” nu a rupt gura targului. Cu toate acestea, raportat la serialele difuzate pe intervalul orar similar pe alte posture de televiziune coreene, „Dong Yi” a surclasat principalul serial al unui canal concurrent, KBS, „Birth of a Rich Man”, ce are ratinguri oscilante intre 14-16%. Fiind un serial in difuzare, este greu sa anticipezi evolutia viitoare a serialului in preferintele telespectatorilor, insa avandu-l ca regizor pe Byung Ho, e greu de crezut ca serialul va dezamagi asteptarile tuturor.
Un alt punct forte al serialului, dupa regie, este distributia. Fanii serialelor asiatice din Romania vor avea surpriza de a recunoaste o multime de actori vazuti in seriale anterioare traduse in limba romana de Asia Team Romania sau postul public de televiziune. Actrita Han Hyo-joo o interpreteaza pe Dong Yi. Fanii serialului „Iljimae” probabil o vor recunoaste pe interpreta lui Eun Chae, personajul care reuseste sa patrunda in sufletul eroului Iljimae. Poate nu va vine sa credeti, insa similitudinile merg mai departe, iar actorul-copil care o interpreteaza dezinvolt, cu un mare talent, pe Dong Yi in copilarie, Kim Yoo Jung, a interpretat-o si pe Eun Chae in copilarie, in serialul „Iljimae” (acea fetita care asculta cu Iljimae cantecul unei mierle in livada cu pruni infloriti). 
Ji Jin-hee (protagonistul serialului „Jewel in the Palace” si al filmului „Soo”) revine pe micul ecran in rolul regelui Sukjong. El interpreteaza un rege elevat, insa stangaci in unele situatii, hotarat insa si cu multe slabiciuni. Nu este genul de personaj care sa atraga toate privirile, asa cum o face Kim Nam-Gil in „Queen Seon-Deok”, iar la 38 de ani pare putin batran pentru rolul sau. Ramane de vazut cum va fi apreciata prestatia lui de telespectatori. O aparitie care trezeste frumoase amintiri este a lui Jung Jin Young, interpretul regelui Yuri in serialul „Kingdom of the Winds”. El interpreteaza un personaj pozitiv prin excelenta, pe care constiinta si datoria fata de tron il calauzesc mereu spre cararile ocolitoare ale spinoaselor intrigi de la Curte, in rolul Comandantului Suh. Cat despre restul personajelor, veti regasi o multime de figuri cunoscute care in alte seriale au avut roluri secundare, dar care e imposibil sa fi trecut neremarcati (e vorba de actori aparuti in Hong Gil Dong, Yi San, Iljimae sau Jewel in the Palace).
Cu toate ca serialul este, in mare parte, o fictiune, talentul regizoral si cunosterea foarte buna a perioadei istorice analizate reuseste sa redea farmecul unei epoci si a unei vieti – cea de la Palat – care altfel ne-ar fi fost greu sa o intelegem. Doamna Choi Sook-bin (Dong Yi in serial) a existat in realitate, insa ea nu a fost decat una din cele 10 consoarte ale regelui Suk-jeong. Inainte de a deveni concubina regala, nu exista nici un fel de insemnari despre viata acesteia, astfel ca scenaristii serialului si-au putut da frau liber imaginatiei, inventand o poveste impresionanta a unui destin crunt, pe fondul unei intrigi politiste. Se spune ca Doamna Choi Sook-bin, slujitoare la Palat a reginei Inhyeon, s-ar fi rugat intr-o seara pentru sanatatea reginei, cand regale Suk-jeong, trecand prin apropiere, ar fi auzit-o si, miscat de bunatatea ei, ar fi facut-o concubina regala. 
Desigur, imaginatia scenaristilor a redat aceasta scena in serial, insa doar esenta ei: intr-o seara, in timp ce se plimba prin gradina, regale aude sunetul suav al unei melodii cantate la un instrument traditional coreean de Dong Yi. Fara a sti cine canta melodia, porunceste ca interpretul sa fie adus in fata lui. Intalnirea celor 2 se amana pentru un timp, insa se va produce intr-un cu totul alt context, departandu-se de realitatea istorica. In schimb, personajele principale din serial sunt figuri reale ce au trait la Curte in acea perioada.
Al 7 an al domniei regelui Sukjong (1681). Un functionar de rang inalt este ucis in timp ce statea la pescuit in mijlocul unui lac, intr-o dimineata de iarna. In scurt timp se dovedeste ca acesta fusese Inspector General in serviciul Tribunalului, iar moartea lui este doar una dintr-o serie de asasinate la adresa unor nobili care s-au produs in aceeasi dimineata. Comandantul vardistilor din regiune se ocupa personal de acest caz, insa principalii suspecti sunt o organizatie secreta rebela, „Fratia Spadei”, aflata demult in atentia lui.
Despre „Future X-Cops” s-a vorbit mult inca de la stadiul de pre-productie, atat pe asiacinefil.com, cat in general in media din Hong Kong. Periodic soseau vesti de pe platourile de filmare, unde cativa ziaristi aveau privilegiul de la vedea pe Regele Divin Andy Lau imbracand sofisticatul costum de super politist al viitorului. Aceste stiri nu au facut decat sa aprinda imaginatia fanilor, iar faptul ca acesta urma a fi primul SF realizat de chinezi dupa tehnologii de ultima ora nu putea decat sa tina pe toata lumea pe jar. Intre timp, Jeffrey Lau a luat-o inaintea realizatorilor lui Future X-Cops si a scos „Kung Fu Cyborg: Metallic Attraction”, insa la data la care acest proiect demara, cel al lui Jeffrey Lau nu era inca conturat. Asta s-a datorat perioadei relativ lungi de post-productie, datorita numeroaselor efecte speciale care impanzesc aproape fiecare scena din film.
Filmul per ansamblu este o comedie, aspectul de science-fiction fiind unul colateral, desi peste tot vezi efecte speciale naucitoare. Daca vezi filmul ca pe o comedie menita a te destine, partea de science-fiction este doar un desert dulce. Dar daca vrei sa incepi masa cu desertul si sa te limitezi la el, raportandu-te la superproductiile americane cu bugete de 2-3 ori mai mari, risti sa ramai doar pe jumatate satisfacut. Filmul asiatic, in esenta lui, se adreseaza trairilor umane si exprimarii sentimentelor, cu accentul pus pe interpretarea actorilor si scenariu. Cine doreste altceva, niciodata sa nu caute un film asiatic; totul paleste in fata acestor reguli nescrise ale acestei cinematografii. Un film simpatic, placut de urmarit, cu umor discret de situatie si cu o intriga consistenta. Si nu in ultimul rand cu surprize, care urmeaza sa el descopere fiecare in parte.
Primul-ministru al Japoniei, dl Ukai este mare amator de tenis si ii place sã joace in compania membrilor guvernului, inconjurat de ziaristi si colaboratori. La una din aceste partide, ministrul internelor si transportului, Kanbayashi-sensei isi trimite secretara, pe dsoara Miyama sa joace tenis in locul lui, pretextand o entorsa a mainii. Din nefericire dsoara Miyama nu stie juca bine tenis si una din loviturile ei provoaca primului-ministru un lumbago mult mediatizat de presa. In spital, primul-ministru si o parte a membrilor guvernului se straduiesc sa minimalizeze efectele accidentului, pentru a nu ingrijora populatia si pentru a nu da loc la speculatii care ar putea duce la accentuarea instabilitatii partidului aflat pe marginea prapastiei din cauza popularitatii sale scazute in randul locuitorilor. Brusc, televiziunea isi intrerupe emisiunea, pentru a anunta un accident tragic: parlamentarul Asakura Mamoto, membru eminent al partidului Seiyu si fiul sau mai mare au murit intr-un accident de avion, in Vietnam. Locul sau ramas vacant in Parlament e de importanta cruciala pentru partid, de aceea Kanbayashi-sensei isi trimite secretara cea descurcareata in teren pentru a gasi rapid un candidat potrivit care sa castige alegerile pentru postul vacant.
„Change”, un nou serial japonez tradus in limba romana in premiera in Romania de Asia Team Romania, a fost difuzat in primavara/vara anului 2008 la televiziunea japoneza Fuji TV. Succesul sau a fost asteptat, in special datorita distribuirii in rolul principal a unui actor foarte indragit in Japonia, Takuya Kimura, supranumit „Regele serialelor” in Japonia. Cu 16 premii la activ pentru Cel mai bun actor in diverse seriale de televiziune, cu 32 de seriale in care a fost distribuit (majoritatea in roluri principale, si de succes), cunoscand succesul pe marele ecran in filme precum „Love and Honor”, „Hero” (2007) si „I come with the Rain”, Kimura este unul din cei mai cunoscuti si de mai succes actori japonezi ai momentului. In alte roluri importante apar figure cunoscute cinefililor de la noi, precum Abe Hiroshi („The Triumphant General Rouge”) sau Kato Rosa (recent vazuta in serialul „Jotei”).
Serialul, de 10 episoade, a avut in medie ratinguri de peste 20%, ceea ce in Japonia echivaleaza cu termenul „succes”. Serialul a fost intens promovat de televiziunea japoneza, si desi la data primului episod a obtinut un rating de 23,8%, a fost depasit doar de debutul seriei a treia din „Gokusen”, ce a avut la primul episod un rating de 26,4%. Acest lucru a insemnat, intr-o prioada de scadere a ratingurilor, in general la toate serialele si emisiunile tv difuzate in Japonia (internetul acapaeaza tot mai mult din timpul japonezilor) nu doar un triumf minor, ci si un debut cu dreptul dintre cele mai reusite pentru un serial de televiziune din ultimii 3 ani. Episodul final a avut un rating de 27,4%, fiind din acest punct de vedere liderul la ultimele episoade ale serialelor difuzate in Japonia in 2008. Iar acest lucru spune multe despre succesul si gradul de urmarire al unui serial de catre telespectatori. Filmarile au intarziat, insa, datorita programului incarcat al lui Kimura, fapt ce a facut ca „Change” sa fie difuzat la o luna dupa ce celelalte seriale din sezonul de primavara rulau deja la televiziune.
„Change” poate fi privit drept un gir indirect dat de japonezi modelului politic american reprezentat de Barack Obama. Practic serialul doreste sa arate nu doar ca o persoana simpla poate ajunge la varf datorita propriilor sale capacitati intelectuale si aptitudini, ci si ca schimbarea poate fi aducatoare de sperante in randul oamenilor de rand care te propulseaza, prin votul lor, spre varf. Ultimul episod ne ofera un veritabil recital actoricesc al lui Kimura, care tine un discurs de 22 de minute care te face sa crezi ca este cu adevarat un politician de mare clasa, dar si un actor desavarsit. Un serial deosebit, care va trezi amintiri tuturor celor care il vor urmari, in special existand tentatia de a-l asocia cu momentul istoric petrecut la Casa Alba odata cu alegerea ca presedinte al celei mai mari puteri mondiale a unei personae de culoare. Schimbarea trebuie sa aduca speranta, speranta oamenilor trebuie sa dea sens guvernarii, iar guvernarea trebuie sa serveasca poporul, nu interesele clasei politice. Un serial de actualitate pentru realitatile politice de la noi, care oricand ar putea da o lectie asa-zisilor politicieni din Romania.
Iar acum cateva lucruri inedite despre serial. „Wall Street Journal” a scris despre faptul ca Keita Asakura, liderul fictiv intrepretat in serial de Takuya Kimura, e comparabil adevaratului prim ministru al Japoniei la momentul difuzarii serialului, Yasuo Fukuda. Se spune chiar ca unii politicieni erau fani ai serialului, cum a fost ministrul japonez al Apararii, care pe atunci era cel mai „tanar” ministru din cabinetul japonez, la 51 de ani !Acesta a declarat, dupa ce serialul s-a incheiat, ca „politicienii ar trebui sa regandeasca ce slujesc in functiile pe care le ocupa”. Coloana sonora a serialului este una dinamica, insa se distinge tema muzicala principala, interpretata de nimeni alta decat… Madonna ! Producatorii doreau o vedeta internationala care sa interpreteze tema muzicala a noului serial. Cum nu aveau nimic de pierdut, acestia au facut o oferta Madonnei in decembrie 2007, care se intampla sa lucreze la un nou album, „Hard Candy”. Dupa ce a auzit subiectul noului serial si dupa ce a vazut entuziasmul staffului, diva a acceptat oferta si a creat balada „Miles Away”. Un alt lucru interesant e faptul ca, o scena de exterior la care protagonistul trebuia sa fie Kimura a fost anulata dupa ce actorul a atras o multime prea mare de oameni.
„Plastic City” este o inedita colaborare intre cinematografia din Hong Kong si cea sud americana. In ultima vreme s-a vorbit mult de o cplaborare coreeano-neo-zeelandeza, sau de diverse co-productii cu actori asiatici in filme de succes hollywoodiene, insa o co-productie sino-braziliano-japoneza e cu adevarat un lucru inedit. Nelson Yu Lik-wai e la primul film important pe care il regizeaza, domeniul lui de specialitate fiind imaginea, care i-a adus mai multe premii internationale si nominalizari. Regia filmului nu e extraordinara, insa imaginile reusesc pe un fundal sonor specific sa te introduca intr-o atmosfera stranie, la fel ca lumea descrisa in film. In fapt, putem spune ca „Plastic City” reda o farama din „Cidade de Deus”, poate cel mai cunoscut film brazilian din toate timpurile. Filmul surprinde saracia populatiei braziliene, insa dintr-o cu totul alta perspective decat in Codade de Deus, anume cea a lumii contrafacerilor si pirateriei. Nu lipsesc secnele de violenta – uneori exagerata -, fapt care face filmul recomandabil doar pentru publicul adult. In rolurile principale 2 actori mari in tarile lor: Anthony Wong – o legenda vie a filmului din Hong Kong, si japonezeul Jo Odagiri (din „Warrior anf the Wolf” sau „Dream”).
De remarcat coloana sonora, ce reuseste sa redea pe de o parte farmecul Braziliei prin dansurile sale pline de viata si romantism, si pe de alta parte lumea dura a strazii, prin intermediul unor melodii abstracte, parca special deformate. Imaginile sunt un alt punct forte al productiei, in timp ce scenariul pe alocuri nu e suficient de lamuritor, lasand la latitudinea spectatorului judecarea anumitor gesture si atitudini ale personajelor. Una peste alta, „Plastic City” ofera o imagine perfecta a unei societati- cea brazialiana – marcata de coruptie, consum de droguri, piata neagra, violenta, pe fundal de samba. In final suntem invitati cu totii la o meditatie, pentru ca exista multe lucruri profunde care nu se pot spune in cuvinte.
Pentru ca multe lucruri isi afla sfarsitul exact acolo unde au inceput, eroii nostri se intorc in satul Floare de Prun. Sullie este adusa cu forta acolo de Sajun care spera ca in felul acesta sa-l poata ucide pe Jin-ha si sa-si implineasca astfel dorinta oarba de razbunare. Jin-ha vine, desigur, pentru a o salva pe Sullie. Insa ce l-ar putea aduce pe Namgung Junkwang in satucul unde a aflat ce inseamna prietenia si iubirea ?
Yuen Woo-ping este un cascador desavarsit. Cu 7 premii la activ pentru coregrafia scenelor de lupta din filme precum „Crouching Tiger, Hidden Dragon”, „Fearless”, „Kung Fu”, „House of Fury” sau „Kill Bill volume 2”, Yuen realizeaza, de la pupitrul regizoral, o demonstratie de virtuozitate atat in redarea povestii cat si in spectaculosul acestui film – scenele de lupta. In rolurile principale apar figure cunoscute din lumea filmului chinez. Man Cheuk Chiu, un obisnuit al serialelor de arte martiale chinezesti, interpreteaza rolul principal, al unui general indemanatic care ajunge cersetor. Michelle Yeoh, starul feminin din „Children of Huang Shi”, cu roluri secundare in mari succese hollywoodiene precum „Memoirs of a Geisha”, „Crouching Tiger, Hidden Dragon” sau „Babylon A.D.”, interpreteaza rolul principal feminine. Figuri cunoscute au aparitii episodice in aceasta productie: Andy On (din „Bad Blood”), Jay Chiou (cunoscutul interpret si actor din „Treasure Hunter”), Jiang Lu-xia (din „Coweb” si „Bad Blood”, distribuita pentru calitatile extraordinare in artele martiale, noua Jeeja Yanin a Asiei). Acestora li se adauga 2 aparitii surpriza: Feng Xiaogang (da, stralucitul regizor al lui „Assembly” sau „A world without thieves”) si David Carradine, la unul din ultimele sale roluri.
„True Legend” este primul film chinez de arte martiale realizat in tehnologie 3 D. Costurile de productie au fost uriase pentru un film chinezesc. In Hong Kong a avut incasari de peste 1,2 milioane de dolari (ceea ce e mult pentru un film autohton), insa grosul incasarilor au venit din China. Filmul a fost foarte bine vandut peste hotare, in special ca este vorba de regizorul cunoscutelor filme de inceput ale lui Jackie Chan, „The Drunken Master” (1978) si „Eagle’s Shadow” (1978). In 1993, regizorul a realizat „Beggar So”, un film cu un subiect similar, in care Donnie Yen apare ca adversar al cersetorului So. La succesul peste hotare al productiei a contribuit din plin combinatia dintre povestea romantica din „Crouching Tiger…” si cele mai entuziasmante scene de lupta din istoria de aur a filmelor de arte martiale din Hong Kong.
Un film in care patriotismul specific filmelor chinezesti este lasat la o parte in detrimentul sentimentelor si a umanismului. Fiecare scena de lupta este dublata de romantism si momente de tandrete, care au facut filmul nu doar mare, ci si emotionant. „True Legend” este o productie reprezentativa pentru perioada de glorie a filmelor de arte martiale chinezesti. Efectele vizuale socante au avut un mare impact pe piata internationala, multi considerand filmul „o surpriza de nedescris”. Prin aceasta, dar si prin miscari din filmele de actiune contemporane, filmul reuseste sa nu fie nici macar un remake dupa productia din 1993, ci o cu totul alta realizare, distincta, cu personalitate. Fanii a tot ce inseamna frumusetea filmelor de arte martiale chinezesti nu trebuie sa rateze aceasta poveste plina de sensibilitate si spectaculozitate. Nu vor avea motive de regret.
Anii domniei lui Seon-deok au insemnat incurajarea renasterii in gandire, literatura si arte, dar si o toleranta religioasa fata de numeroasele credinte divergente ale populatiei, in masura a evita conflictele de natura religioasa intre diferitele grupuri. In cei 14 ani de domnie, a reusit sa mentina regatul unit si si-a extins relatiile cu dinastia Tang. In acest sens, a trimis multi invatati la Curtea celebrei Imparatese Wu Zetian, prima si singura imparateasa din istoria Chinei. Mai multi calugari celebri s-au reintors din China ca factori activi ai raspandirii budhismului in Shilla, influentand cu manuscrisele si gandirea lor construirea de temple budhiste. Ei au avut un rol important, mai tarziu, in institutionalizarea budhismului ca religie de stat, sub urmatorii monarhi.
Intre serial si realitatea istorica exista multe diferente. Una din ele este legata de un personaj drag lui Seon-deok, printesa Cheon-myeong, sora ei. Aceasta s-a casatorit cu fiul regelui Jinji, regele ce a domnit doar 3 ani si a fost detronat, in locul lui fiind inscaunat tatal lui Seon-deok. Dar odata cu detronarea lui Jinji, automat fiul acestuia nu mai era eligibil ca urmas pe tron, datorita principiului „osului sacru”. Prin aceasta casatorie „osul sacru” s-a refacut, amandoi – sotul si sotia – fiind de „os sacru”. Din casatoria lor s-a nascut Kim Chun-chu. Cand Seon-deok a murit, fara a avea urmas, verisoara acesteia, Jindeok, a devenit a doua regina a Shillei. Dupa doar 8 ani de domnie a murit, tot fara urmas, si in aceasta situatie nimeni altul decat Kim Chun-chu a devenit rege al Shillei sub numele Muyeol. Daca in timpul lui Seon-deok se pun bazele unei unificari a celor 3 regate coreene, mai trebuie spus ca Kim Chun-chu va fi cel care va duce visul de generatii al Shillei la implinire.
Istoria consemneaza si un alt fapt; anume ca cea de-a treia sora a lui Seon-deok, care nici nu apare mentionata in serial, Seon-hwa, ar fi devenit regina statului Baekje prin casatoria cu regele Mu din Baekje. Fiul nascut in urma acestei casnicii a fost si ultimul monarh al Baekje, Uija. In 680, alianta Shilla-Tang va duce la unificarea statului Baekje, prin forta. Probabil seriale viitoare vor surprinde si acest moment al domniei lui Kim Chun-chu si al maretei unificari. Cu toate acestea, serialele nu sunt decat o varianta plina de fantezie a unei vieti de monarh, asa cum imaginatia contemporanilor o doreste reflectata. Talentul deosebit sau fizicul unui anume actor poate accentua personalitatea personajelor istorice, intr-un joc de imaginatie pe care prezentul ni-l ofera cu atata placere intru delectare. Pana la urma, intre realitate si fantezie e o distanta insesizabila in serialele de aceasta factura, insa e bine ca pe langa delectarea ce ne-o ofera sa invatam cate ceva din frumusetea istoriei poporului coreean, pentru ca are din plin ce sa ne ofere.
Calcand pe urmele recentului serial al actritei Ueto Aya, „Zettai Reido”, „Shinzanmono”, cel mai nou serial al postului japonez de televiziune TBS ii are in rolurile principale pe Abe Hiroshi si Meisa Kuroki. Insa de la prima saptamana de rulare la televiziune, serialul a inregistrat ratinguri ridicate. Inspirat de romanul lui Higashino Keigo, nimeni altul decat autorul romanelor ce au stat la baza serialelor „Galileo” si „Byakuyako”, noul serial cu detectivi a inceput sa fie difuzat duminica in Japonia. Primul episode a avut un rating surprinzator de bun, de 21 %. Pana acum, „Shinzanmono” a devenit cel mai bine cotat serial din acest sezon.
Cu toate acestea, audienta a fost severa cu Abe Hiroshi, a carui performanta actoriceasca considera publicul este medie, neridicandu-se la standardele ridicate cu care obisnuise pe toata lumea. Unii deja s-au antepronuntat si au declarat ca nu au mari asteptari de la sfarsitul serialului, prezicand ca episodul 2 va avea o scadere in rating la 16%. In paralel, postul concurent NTV a inceput difuzarea serialului „Kaibutsu-kun”, cu liderul formatiei „Arashi” in rolul principal, Ohno Satoshi, primul episode avand un rating de 17,5%.
Tara: Coreea de Sud
Vestea mortii lui Ah-shin ii umple lui Jin-ha sufletul de durere si de furie. Primul sau gand e sa cucereasca orasul Kang Ju si sa se razbune astfel pe Sajun si pe Jin Wuriang. Dar faptul ca Sullie il asteapta in satul Dor de Casa e mai important decat orice si astfel, primul drum, va fi catre femeia iubita. Ajuns in sat, Jin-ha e intampinat de privelistea dezolanta pe care o lasase in urma razbunarea lui Namgung Junkwang si trebuie sa infrunte din nou durerea pierderii celor dragi.
Dulha Mil Gaya” („I Found a Groom”) este o comedie romantica regizata de Aziz Mudassar, aflat la debut. Pana acum, Mudassar a scris scenarii de film la productii care nu au rupt gura targului, iar la filmul sau de debut in cariera regizorala a avut parte de un scenariu propriu bun si de o aparitie a lui Shah Rukh Khan care ar fi trebuit sa asigure succesul de casa al filmului. Lansat in India pe 8 ianuarie 2010, odata cu „Pyaar Impossible” (in aceeasi zi), filmul a avut un start prost la box-office, insa ulterior a devenit un „hit”, lucru care nu se poate spune de Pyaar Impossible, care a fost un lamentabil esec de box-office. Se vede treaba ca 2 filme de aceeasi factura, lansate in aceeasi zi, nu conving decat daca apare un nume mare in distibutie. Shah Rukh Khan apare aproximativ o ora in film, insa „Dulha Mil Gaya” nu poate fi considerat un film in care el e protagonist. Prezenta lui in distributie a contat in masura in care a dinamizat incasarile la box-office. Rolul principal revine actritei Sushmita Sen, ce a aparut in recentul „Do Knot Disturb”.
Dulha Mil Gaya” este un film dspre relatiile din interiorul unui cuplu si, in general, despre relatiile interumane, si despre schimarile care intervin in momentul in care oamenii se (re)indragostesc. A fost primul film indian filmat in Trinidad/Tobago (aproximativ jumatate din el), in anul 2007, insa finalizarea filmarilor s-a facut abia in 2009, deoarece Shah Rukh Khan nu a avut timp pentru rolul din acest proiect, dar si unei accidentari la umar a megastarului in timpul unei scene de actiune. Peisaje exotice, atmosfera de vacanta, romantism, comedie si putin dramatism intr-un film agreabil care ii va delecta pe fanii filmului indian.
Poate ca timpul nu vindeca ranile. La 2 ani de la scandalul fotografiilor indecente, popularitatea actorului si interpretului din Hong Kong Edison Chen in randul emisiunilor pentru tineri pare a nu fi scazut. Locuind in prezent in Los Angeles, actorul in varsta de 29 de ani a fost invitat la o emisiune de varietati la televiziunea taiwaneza, dedicata vietii studentilor. Actorului i s-a facut o primire calduroasa, care demonstreaza, se pare, ca statutul de idol al acestuia pentru tineri nu s-a alterat. Mai mult, studentele din public participante la emisiune au avut o tinuta provocatoare, iar cand gazda emisiunii a invitat pe una din ele sa cante o balada clasica („Listen to the Sea”) lui Edison, respectiva a rosit si, dupa 2 versuri, nu a mai fost in stare sa continue. Studentii baieti, pe de alta parte, aveau o admiratie pentru idolul lor, pe care l-au incoronat „Zeul modei”. 
Unii dintre ei au dezvaluit ca hainele lor poarta marca liniei de haine deschise de starul chinezo-canadian, prilej cu care Edison i-a invitat pe acestia sa participle la inaugurarea unui nou magazin al firmei sale de haine in Taiwan. Si starul s-a tinut de cuvant, dupa emisiune managerul acestuia solicitand o lista cu numele celor prezenti pe platourile de filmare. Unii din cei prezenti au declarat ca Edison nu era atat de incordat precum la precedenta aparitie la o emisiune publica.
Multi si-au pus intrebarea cat din serial este realitate si cat este fictiune. In parte am raspuns la aceasta intrebare in articolul de fata. Povestea principala, personajele istorice, realizarile si strategiile printesei (ulterior reginei) sunt adevarul din acest serial. Exista, desigur, diferente, cum ar fi, de exemplu, faptul ca Deok-man ar fi fost sora geamana mai mica a lui Cheon-myeong. Nu exista relatari cum ca cele doua ar fi fost surori gemene. 
La fel, pura fictiune este povestea cu Ursa Mare. Multi va intrebati, probabil, daca Pastratoarea Sigiliului, Mi-shil, chiar a existat in realitate. Doamna Mi-shil este o figura istorica a Shillei, insa existenta ei este controversata. Si aceasta pentru ca nu apare mentionata in principalele 2 surse scrise ale vremii, „Legenda celor 3 regate ale Coreei antice” respectiv „Istoria celor 3 Regate coreene antice”. Cu toate acestea, Doamna Mi-shil apare zugravita ca o figura centrala in „Hwarang Segi”, „Cartea Hwarangilor”, scrisa probabil in 704, la o distanta de cateva zeci de ani de la disparitia acestui personaj. Conform „Cartii Hwarangilor”, Mi-shil era calificata ca o nobila ce era inclusa in sistemul rangurilor dupa „os”.Asta pentru ca era una din fiicele lui Mijinbu, al doilea sef al Hwarangilor. Mama lui Mijinbu a fost printesa Samyup, fiica regelui Beopheung al Shillei. Totusi, in serial, Mi-shil apare ca o oponenta a lui Seon-deok, si isi datoreaza pozitia rangului de concubina a regelui anterior Jinji, si a faptului ca a facut parte din cercul de apropiati ai regelui Jinheung, nicidecum nu se spune ca ar fi de „os domnesc”. Ratacirea lui Deok-man din desert este si ea rodul imaginatiei scenaristilor, si, dupa cum am aratat dintr-un articol precedent, episodul a nascut o vie controversa de plagiat in Coreea.
Dupa cum am mai spus, alegerea unui succesor a fost o dilema pentru regele Jinpyeong. Dupa o domnie de mai mult de 40 de ani, acesta a avut 3 fiice, insa nici un fiu (faptul ca Seon-deok ar fi avut mai multi frati este o divagatie a scenaristilor serialului). Se spune ca regele si-ar fi trimis sotia la o manastire budhista si si-ar fi luat o alta sotie, pentru a avea urmas de linie barbateasca, insa fara folos. In Shilla, doar persoanele de „os sacru” (care erau descendenti directi din 2 parinti de „os sacru”) puteau pretinde mostenirea tronului, si acestea trebuiau sa fie baieti. A fost tot mai dificil sa se mentina linia „osului sacru”, iar in timpul lui Jinpyeong s-a ajuns la o dilema, in momentul in care regele nu a avut mostenitori. Datorita inteligentei fiicei sale mai mici si a sfaturilor anturajului sau, regele a desemnat-o, in final, pe Seon-deok ca mostenitoare a lui la tron, fiind o decizie fara precedent in istoria regatului Shilla. Abia in timpul dinastiei Joseon, secole mai tarziu, modelul confucianist ce plasa femeia intr-o pozitie inferioara in cadrul familiei a facut legea, astfel ca in timpul lui Seon-deok femeia avea un rol important in cadrul familiei. Serialul sugereaza chiar existenta unor persoane ambitioae precum Mi-shil, care ar fi ravnit chiar la implicarea in treburile politice.
Dorinta nestapanita de razbunare a lui Namgung Junkwang lasa in urma numai pustiu si moarte in satul Dor de Casa. Desi era constient ca daca nu si-ar fi tradat prietenul si nu i-ar fi furat iubita, Jin-ha nu s-ar fi gandit niciodata sa distruga prietenia dintre ei sau sa-i faca vreun rau, Namgung nu ezita sa continuie spirala nesfarsita a razbunarii.