Inainte de a regiza „Spider Forest” si „Feathers in the Wind”, Song Il-gon a cunoscut succesul cu drama „Flower Island”. Filmul a castigat 6 premii international (Pusan, Fribourg), intre care si ‘CinemAvvenire’, premiul acordat la Festivalul International de Film de la Venetia in 2001 pentru Cel mai bun film de debut. Distributia cuprinde 3 actrite destul de cunoscute in Coreea, Seo Ju-hie jucand ulterior in „You are my sunshine”, iar Kim Hye-na devenind o vedeta pentru rolurile din „Into the Mirror”, „Love so Divine”, „Redeye” sau recentul horror „Yoga Class”. Desi e primul film de lung metraj al regizorului Song Il-gon, premiile recomanda talentul acestuia, stilul noncomformist si viziunea limpede exprimata in spatele povestii filmului. De la socant si trist, la amuzant si frumos, de la lacrimi la zambete, de la realitatea sumbra la fantezia poetica, asta reuseste Song sa aduca in fata spectatorilor in primul sau film. Deseori acest film – mai exact impactul acestuia asupra cinemtografiei coreene contemporane – a fost comparat cu „Christmas in August”, filmul de debut al unui alt regizor coreean devenit celebru, Hur Jin-ho. Insa „Flower Island”, in comparatie cu „Christmas in August”, promite mai mult pentru viitorul cinematografiei coreene in lume. Oricine vede cele 2 filme, poate sa inteleaga si de ce. Song are un stil aparte de a prezenta o poveste, care se regaseste in filmele lui viitoare.
Filmul prezinta, in paralel, 3 destine a 3 femei condamnate de soarta. Una este o adolescenta de 17 ani, victim a unui viol, care decide sa avorteze intr-un wc public. A doua este o fosta interpreta de opera care afla ca are cancer faringian in stadiu terminal, si decide sa se sinucida. A treia este o femeie trecuta de prima tinerete care se prostitueaza pentru a strange bani si a-i cumpara fiicei sale un pian, pierzand, astfel, sustinerea familiei sale. O intamplare a destinului le aduce impreuna pe acelasi drum, catre asa-zisa Insula a Florilor. Se spune ca in acel loc nu exista suferinta, si toate nefericirile dispar, sufletul redevenind pur. Acel loc le va ajuta sa-si invinga tristetea, sa-si intareasca speranta si sa cimenteze prietenia care treptat incepe sa se lege intre ele.
„Insula Florilor” semnifica mai mult decat un simplu nume. E o metafora a Paradisului terestru, al locului unde timpul se opreste in loc si toate grijile dispar. Calatoria spre eacest loc este, la randu-i, o metafora a vietii, a caii alese de fiecare dintre noi pentru a ne gasi fericirea. Pentru ca fericirea e un loc indepartat, in care doar cei curajosi, optimisti si increzatori in propriile forte pot ajunge. Impactul emotional al filmului vis-à-vis de personajele principale este extraordinar; ai impresia, la inceput, ca totul e ca intr-un basm cu ingeri inaripati, care, treptat, e invadat de decadenta vietii reale. Ca si in filmul lui Shinji Aoyama, „Eureka”, nimic nu se intampla intr-un mod conventional, insa atmosfera, performanta actoriceasca a interpretelor, coloana sonora si imaginile de o rara frumusete ating sufletul spectatorului mai mult decat orice cuvant sau scenariu. E genul de film care te pastreaza lipit de el prin alte metode decat filmele obisnuite. De ce ? Pentru ca regizorul a avut talentul de a reda suferinta tacuta a fiecarui personaj nu prin cuvinte, ci tocmai prin absenta lor.
E greu sa explici farmecul acestui film aparte. Fie te lasa apatic, fie te atinge si te marcheaza profund. E genul de film poetic in stilul lui „Paris, Texas” al lui Wim Wenders, in care atmosfera si personajele sunt mult mai importante decat subiectul in sine. Coloana sonora e cruciala, in absenta ei filmul avand mult de suferit. E un film despre importanta vietii, a interactiunii dintre oameni, despre importanta luptei pentru viata si speranta in fata mortii si a deziluziilor. Un „must see” pentru amatorii filmelor artistice adevarate.
Hollywood Reporter relateaza faptul ca studiourile americane Warner Brothers sunt in curs de a-si asigura drepturile de autor in vederea unei adaptari dupa seria manga a artistului manga japonez Tite Kubo, „Bleach”. Regizorul Peter Segal („Get Smart”, „The Longest Yard”, „Anger Management”) s-a inscris pe lista in vederea nu a regizarii, ci a producerii acestui film. S-a inscris pe lista deoarece nu este singurul doritor in a produce o ecranizare pe marele ecran a acestei serii manga, compania care a publicat manga in Statele Unite – Viz Media – si partenerul Callahan Filmworks a lui Segal, Michael Ewing, oferindu-se deja sa produca viitorul proiect.
Manga urmareste povestea unui pusti de 15 ani pe nume Ichigo Kurosaki, care devine un „Zeu al Mortii” („Shinigami”) ce apara oamenii de spiritele malefice. Editura Shueisha a publicat manga in revista saptamanala Shonen Jump din Japonia, iar Studiourile Pierrot au adaptat manga pentru televiziune si animatie pentru marele ecran incepand cu anul 2004. Serialul de animatie a fost difuzat si in Statele Unite. Warner Brothers a obtinut, deja, dreptul de adaptare a unei alte manga de succes japoneze, „Death Note”, care a avut cam acelasi traseu – publicare in Japonia de catre editura Shueisha in aceeasi publicatie, si importarea in State prin intermediul Viz Media. Alaturi de Appian Way a lui Leonardo di Caprio, Warner Brothers are in curs si o adaptare dupa anime-ul japonez „Ninja Scroll”, dar si dupa manga sf „Akira”.
Se pare ca Hollywood-ul a devenit deja un desert in materie de scenario originale si, paradoxal, apeleaza la inepuizabila sursa de inspiratie a artistilor manga japonezi. De ce paradoxal ? Pentru ca recent s-a discutat in Japonia chiar de aceasta problema, a faptului ca filmul japonez contemporan nu se mai ridica la nivelul marilor capodopere din epoca de aur a cinematografiei nipone a marilor maestri, tocmai din cauza faptului ca sursele de inspiratie sunt in proportie de 70-80% adaptari dupa diverse manga de succes. Cu toate ca americanii se bat pentru a putea produce aceste live-action-uri, vazand in aceasta sursa de inspiratie un El Dorado in masura a le salva industria, inainte de asta ar trebui sa priveasca „cu mandrie” la ultima realizare de acest gen, „Dragonball Evolution”, care a fost un lamentabil esec sub aspectul calitatii (financiar a stat bine, avandt aproape 30 de milioane de dolari profit), in ciuda bugetului urias de care a beneficiat, si a distributiei relativ bune.
In topul celor mai bune filme de arte martiale din toate timpurile, pe pozitia a 9-a se situeaza filmul din 1978, “Shaolin Master Killer”. Lau-kar Leung regizeaza un thriller al razbunarii, considerat la nivel mondial unul din cele mai bune filme de arte martiale din toate timpurile. Povestea lui e plasata, in timp, la originile kung-fu-ului, aducand in prim plan un stil de lupta cunoscut, initial, doar unui select grup de calugari. Unul din acestia a pornit prin lume si, incalcand traditia, a facut cunoscut acest stil de lupta si lumii din afara. Asta despre stilul de lupta. Cat priveste subiectul, Gordon Liu il interpreteaza pe San Te, un tanar care ajunge la un teplu dup ace familia lui e macelarita de un criminal, iar aici invata timp de 10 ani arte martiale pentru a se razbuna.
Filmul, produs de fratii Shaw, este unul din cele mai bune filme de acest gen din toate timpurile din mai mult motive. Cu toate ca contine clasicul scenariu “invata sa lupti pentru razbunare”, filmul contine scene de actiune foarte rapida, pe care ai ocazia sa le vezi doar in demonstratiile publice de arte martiale sau la antrenamentele cu public practicate de trupele de cascadori sau de practicantii de meserie. Gordon Liu exceleaza si-si demonstreaza calitatile, in special cand are de infruntat un calugar inarmat cu 2 sabii. Desi lupta este scurta, ea ramane memorabilia, demonstrand impresionantul talent al cascadorilor si al celui ce a gandit aceasta scena. “Shaolin Master Killer” a avut o puternica influenta asupra altor filme ulterioare de acest gen, unul din cele mai celebre fiind productia hollywoodiana a lui Quentin Tarantino, “Kill Bill”. In 1983, filmul a avut si un sequel intitulat “Return of the Master Killer”, insa acesta nu s-a ridicat la valoarea filmului original.
Pe pozitia a 8-a, amatorii cunoscatori ai filmelor cu arte martiale au optat pentru productia legendarului Akira Kurosawa, “Seven Samurai”. Dupa 2 filme de arte martiale cu actiune 100% realizate in Hong Kong, amatorii cunoscatori in materie de film au ales filmul lui Kurosawa ca fiind mai bun in topul “all time”. E vorba de o poveste epica de peste 3 ore si 27 de minute, o stralucita realizare cinematografica a carei actiune este plasata in secolul al XVI-lea. Un sat lipsit de aparare este atacat si terorizat constant de o banda de talhari. Pentru a scapa de acestia, satenii angajeaza 7 ronini (samurai fara stapani).
Tara: Thailanda
Incapatanandu-se sa afle cine este, Deok-man reuseste sa se intalneasca cu regina intr-un loc discret. Pentru ca Deok-man ii promisese ca o va ajuta s-o cunoasca pe stapana acelui Soyeopdo, regina nu ezita sa urmeze planul indicat de tanarul nangdo pentru a iesi neobservata din palat. Dar inainte ca regina sa afle ce isi dorea sau ca Deok-man sa apuce sa puna intrebarile care ii ardeau sufletul, apare printesa Cheon-myeong insotita de Yu-sin. Desi sosirea printesei o deruteaza putin, Deok-man insista sa afle de la regina cine e ea de fapt, al cui copil este. Dar nu regina va raspunde intrebarilor ei indarjite, ci printesa. Adevarul pe care il are de spus printesa e dureros si incredibil, in acelasi timp: ea, Deok-man, e micuta printesa pe care regina o pusese in bratele slujitoarei sale imediat dupa nastere si inainte de a apuca macar sa-i dea un nume. Reactia reginei e una emotinanta caci in acest moment nu mai e o regina ci o femeie care isi doreste cu disperare sa-si vada copila demult pierduta si sa-si aline astfel dorul dar si sentimentul de vinovatie care a macinat-o toata viata. Deok-man este atat de surprinsa si speriata de ceea ce spune printesa incat nu poate crede un cuvant si prefera sa ia totul ca pe o pedeapsa binemeritata pentru faptul ca nu o ascultase cand ii ceruse sa plece din Sorabol.
Filmul coreean „Blades of Blood” a fost vandut in 5 tari inaintea premierei sale, dupa cum sustin producatorii lui, Achim Pictures. Trailerul acestei productii a fost proiectat la a 60-a editie a Festivalului de film de laBerlin, si 5 tari – Germania, Belgia, Oalnda, Luxemburg si reprezentantul Americii de Sud – au cumparat deja drepturile de difuzare inainte premierei filmului in Coreea ! Filmul istoric este inspirat din seria manhwa a artistului Park Heung-yong si a fost regizat de apreciatul regizor Lee Joon-ik, ce a produs si alte filme celebre, precum „Hwangsanbul” sau „The King and The Clown”, acesta din urma fiind cel de-al treilea cel mai vizionat film coreean de la box-office din toate timpurile, in Coreea.
Se spune ca atunci cand un secret e cunoscut de mai mult de doua persoane, nu mai poate fi considerat un secret. Cand Juk-bang ii spune ca si-a dat seama ca e femeie si o acuza ca a ascuns tot timpul acest lucru, Deok-man nu are o reactie foarte puternica si doar il roaga sa-i pastreze secretul pe mai departe. Dar cand afla ca si Yu-sin stia de mult timp ca e femeie si chiar a incercat s-o protejeze de tachinarile camarazilor intrigati ca se spala mereu singura, acest lucru i se pare greu de acceptat.
Inceputul acestui episod va defini pe scurt povestea de iubire si va indica subtil dimensiunea destinului celor doi eroi. Acul de par, prezenta distanta a lui Hong Gil Dong si sangele de pe mainile fetei poarta insemnele unui suflet ingrijorat. Discutia dintre tatal lordului Ryu Geun Chan si ministrul Choi are efecte nebanuite si va declansa o competitie acerba pentru aflarea adevarului ce se ascunde in spatele fabricarii sabiei Sa Yin. Pentru orice eventualitate doamna Noh isi insarcineaza apropiatii sa descopere aceasta taina.
„Fox” este un thriller indian de senzatie regizat, produs si scris de Deepak Tijori, care pana acum a regizat doar filme modeste, in special comedii romantice. „Fox” este, insa, de departe, cel mai bun film al acestuia din cariera regizorala si de scenarist. In rolurile principale au fost distribuite 2 vedete indiene de prim rang: Sunny Deol (recent vazut in „Herose”, fratele lui Bobby Deol din „Vaada Raha”) si Arjun Rampal („Om Shanti Om”). Dupa cum insusi regizorul declara, „Fox” nu este un film de actiune; „atat Arjun cat si Sunny au roluri total diferite de ce au avut pana acum. Filmul are o poveste lina, antrenanta si vine cu o noua metoda de a spune povestea”.
Dupa cum s-a spus in mai multe articole anterioare, „Little Big Soldier” este cel mai nou film in care apare indragitul actor Jackie Chan. Acesta nu si-a pierdut umorul, insa din nou reuseste sa infatiseze povestea unui destin pana la urma tragic, in niste vremuri de restriste, asemeni eroului din anteriorul sau film, „Shinjuku Incident”. Filmul – produs chiar de casa de productie a lui Jackie Chan – a avut un buget de 25 milioane dolari, filmarile fiind efectuate in provincia Yunan (China), in urma cu un an, timp de 3 luni. Dupa cum s-a mai spus, acest film a fost planuit de Jackie Chan de 2 decenii, insa nu a avut decat in prezent posibilitatea de a-l produce. Regia e semnata de Ding Sheng, iar in rolurile principale pe langa megastarul Jackie Chan apare si Lee-Hom Wang, cunoscut interpret de muzica in Hong Kong si Taiwan, ce aparuse anterior in „Lust, Caution”. De fapt, filmul e o co-productie Chine/Hong Kong. Se pare ca initial Chan s-a gandit sa-l aiba partener in acest film pe Daniel Wu, insa in cele din urma s-a razgandit in conditiile in care aparuse cu Wu pe ecran deja in 2 filme (Shinjuku Incident si Rob-B-Hood). Sotia lui Chan a insistat pentru distribuirea fiului sau, Jaycee Chan, insa de data asta din nou s-a opus Jackie. In cele din urma, tot la sugestia sotiei Chan a optat pentru Lee-Hom Wang. Pentru promovarea acestui film s-a lansat pana si un joc video pe calculator, intitulat „Flash Little Big Soldier”, disponibil doar in chineza.
O productie bine realizata, care imbina umorul de situatie cu tragismul prin prestatia remarcabila a lui Jackie Chan, care ramane inconfundabil, si prin incapatanarea personajului lui Lee-Hom Wang. Povestea este simpla, dar captivanta, fiind, practic, un „road” movie plasat in antichitate (!), care are un parfum aparte. Filme ca „48 de ore” sau „Midnight Run” sunt doar cateva tipare folosite la decuparea personajelor si plasarea lor intr-un context inedit. Mai coerent decat „The Myth” si portretizand un personaj mai familiar si mai simpatic decat cel din „Shinjuku Incident”, „Little Big Soldier” ofera un amestec binevenit de comedie, actiune si melodrama cu accente eroice, rcomandabil pentru toate varstele. Vizionare placuta !
In mintea printesei Cheon-myeong lucrurile incep sa se lege. Profetia care vorbea despre steaua din Carul Mare care s-a separat in doua stele gemene in noaptea nasterii ei, amintirea soaptei rautacioase a lui Mi-shil din noaptea in care a mai pierdut un frate, amintirea reginei care se invinovatea pentru nasterea unor gemene o fac sa inteleaga ca ea e o geamana. Dar cine e celalalt sau cealalta ? Si pentru acesta intrebare are destule indicii: ea si Deok-man au un semn din nastere identic, Chil-suk primise candva de la Mi-shil ordinul sa il prida pe Deok-man si sa-l aduca inapoi in Silla, Deok-man insusi nu stia cine este si isi dorea cu ardoare sa afle. Deci Deok-man putea fi… ?
Ca 
Reporter: Ce parere aveti de distribuirea lui Shinobu Terajima si Shima Ohnishi ?
Reporter: Exista 2 povesti in „Caterpillar”: povestea unui erou care si-am pierdut toate membrele in razboi, si povestea unui sot si a unei sotii. Care e legatura intre cele 2 povesti ?
Reporter: Moduo in care femeile sunt descrise in filmul dvs e o metafora, oarecum ?
Tara: Coreea de Sud
Dupa o pauza de aproape 5 ani, regizorul, scenaristul si actorul Saurabh Shukla revine in atentia cunoscatorilor de film indian cu un nou proiect: „Raat Gayi Baat Gayi”. In fapt, simpaticul regizor a hotarat sa revina cu nu mai putin de 3 proiecte ambitioase, din care primul, „Raat Gayi…” este o comedie romantica reusita, remarcata pe plan international. Anul trecut, film a castigat premiul de Cel mai bun film al anului 2009 la Festivalul International de film sud-asiatic de la New York. Cel mai bine a definit filmul insusi regizorul lui: „Raat Gayi… nu e un film de festival, E un film pe care spectatorii de astazi l-ar putea lega de concretul vietii. In fapt, „filmul de festival” nu mai exista ca notiune. Pana si filmele solid construite, comerciale, devin cunoscute prin festivalurile de film.” Unii critici sunt de parere ca exista o asemanare intre marele succes
Ken Watanabe, ajuns la varsta de 50 de ani, va interpreta un rol intr-un serial de comedie romantic intitulat „Toomawari no Ame”. Scenariul serialului e scris de celebrul scenarist Taichi Yamada, iar ca partenera o va avea pe actrita Yui Natsukawa (41 de ani). Povestea serialului e plasata undeva in apropierea Tokyo-ului, in Kamata, o zona industriala. Watanabe il interpreteaza pe Sohei Fukumoto, care traieste impreuna cu sotia si fiica rebela. In momentul in care se produce un incident la fabrica unde odata lucre, acesta da peste fosta lui prietena din tinerete, Sakura. Afla despre aceasta ca intre timp se casatorise cu Kiichi, prietenul cel mai bun de pe vremuri al sau. Insa vechile sentimente ale lui Sohei fata de Sakura incep sa revina la suprafata.
Incercarea lui So-hwa de a fugi ii aduce fata in fata pe Chil-suk si Deok-man. La vederea acestui om care a vrut s-o ucida in desert, Deok-man are un adevarat soc si chiar se pregateste sa-l omoare dar realizeaza brusc ca Chil-suk nu mai vede si, in consecinta, nu e in pericol de a fi descoperita. Intoarcerea neasteptata a lui Chil-suk, cartea ei care a aparut pe masa lui Mi-shil, certitudinea ca Pastratoarea Sigiliului e cea care a ordonat ca ea si mama ei sa fie ucise ridica o gramada de intrebari in mintea lui Deok-man iar cea mai staruitoare si mai periculoasa e „Cine sunt eu ?”.
Actrita din Hong Kong Kathy Chow a dezvaluit ca regreta casatoria cu actorul Ray Lui, intr-un interviu acordat unui site din Hong Kong.Chow, care in acest an implineste 44 de ani, s-a casatorit in secret cu Lui, care e cu 12 ani mai in varsta, in 1988, in Statele Unite. Pe atunci ea avea 21 de ani. „Desi nu am avut nici o experienta in dragoste si in privinta casatoriei, nu am luat prea usor ideea de a ma casatori. Am fost foarte seriosi:, a spus Chow. „Am fost doar putini nebuni pe atunci”. „Cand am trait o vreme impreuna, am descoperit o multime de lucruri unul despre altul care au fost foarte diferite de ceea ce ne imaginam ca va fi”.
Filmul „Happy Life” (2007) regizat de Lee Jun Ik spune povestea a 3 barbati obisnuiti ajunsi in jurul varstei de 40 de ani, care se reunesc pentru a realcatui o formatie rock si a-si redescoperi visele tineretii. Printre cei 3 aratosi domni trecuti de prima tinerete se strecoara si un actor tanar si plin de viata: Jang Geun Suk. Actorul si-a inceput cariera la varsta de 6 ani ca model (s-a nascut in 1987). Primul succes a aparut odata cu filmul o data cu filmul japonez „One Missed Call – Final”, dovedind ca poate juca si in acest gen de film (horror) si mai ales ca se descurca in japoneza, pe care a studiat-o in liceu. Au urmat o serie de drame si filme in care si-a etalat talentul jucand roluri cu caractere cat mai diferite si diverse: „Beethoven Virus” i-a adus premiul de „Cel mai bun actor debutant”; filmul de comedie „The baby and me” l-a propulsat direct in topuri, asigurandu-i un rol in serialul „You are beautiful”, care l-a consacrat si l-a plasat definitiv in topul celor mai indragiti actori sud-coreeni.
Printul Hui din serialul „Hong Gil Dong”, caci despre el este vorba, are o charisma speciala si in „Happy Life”, ca fiu al unui fost vocalist, care reuseste sa patrunda foarte usor in sufletul spectatorilor (in special a spectatoarelor) datorita infatisarii sale, talentului la interpretarea la chitara si, surprinzator, calitatilor vocale destul de bune. Acesta isi asuma un rol important in film, iar acest rol nu se rezuma doar la a aduce vibratia tineretii pe ecran, ci si la stabilirea unei legaturi intre generatia tanara si cea in varsta. Actorul a declarat ca intrebarea ce i s-a adresat de cele mai multe ori dupa premiera filmului a fost daca acesta a interpretat cu adevarat melodia din film, in timp ce regizorul filmului a declarat: „E ca si cum eu as fi copilul si Geun Suk ar fi persoana adulta”, facand aluzie la talentul lui actoricesc si muzical. Exista in film o scena in care tatal personajului interpretat de Jang, Hyun Joon, ii spune fiului sau ca seamana leit cu el. „Acela a fost momentul in care adevaratul parinte Hyun Joon a inceput sa fie inteles de mine”, a spus Jang. „Am dorit sa nu fie taiata la montaj aceasta scena deoarece am considerat ca audienta va simti iubirea parinteasca a tatalui pentru copilul sau prin intermediul ei”.
Jang Geun Suk a spus ca filmarile au fost o pretioasa experienta pentru el: „Toti trei actorii principali au fost mentorii mei. Fiecare din ei traieste cu visul sau. Ca au mai multi sau mai putini bani, e nesemnificativ. Au incredere si flexibilitate in viziunea asupra vietii, nu in calitate de vedete la care toata lumea se gandeste, ci mai degraba ca persoane care si-au implinit visele.” Actorul a mai adaugat ca „Happy Life” e genul de film care te face sa te intrebi: „Traiesti si faci ceea ce vrei sa faci ? Sau traiesti si faci ceea ce trebuie sa faci ?”, dar si faptul ca aceasta a fost intrebarea care l-a marcat pe toata durata filmarilor. „Am inceput sa fac actorie in gimnaziu. A fost decizia mea. Apoi, intr-o zi m-am intrebat: „Jang Geun Suk, esti fericit in acest moment ?”, si am realizat ca urcam treptele fara un scop anume. I-am intrebat pe cei din jur ce inseamna o viata fericita, la fel pe parintii mei. Desigur ca nu am primit raspunsul asteptat, dar din fericire am gasit putin sange rece in mine insumi. Iar acum ma pot bucura de lucruri, cel putin pot simti parfumul toamnei dincolo de fereastra”.
„Happy Life”, care acum 2 ani si jumatate a fost un succes pentru Jang in ciuda faptului ca e vorba de un film cu un buget redus, trateaza relatia dintre parinti si copii. Mai exact este vorba de un tata care lucreaza zi si noapte pentru a-i plati fiului sau talentat cursuri si a-o oferi o educatie de calitate, si despre un tata care isi trimite sotia si copilul peste hotare la studii, dar sfarseste intr-un divort. Amandoi isi justifica deciziile prin binele copilului lor, situatia din film fiind apropiata cu cea din lumea reala a zilelor noastre. Vis-a-vis de acest lucru, Jang a spus: „Oare copiii sunt cu adevarat fericiti in momentul in care ating statutul social dorit de parintii lor ? Cu totii se indreapta spre atingerea unui tel uitand daca acela a fost visul parintilor sau visul lor. Mi-as dori ca parintii sa aiba incredere in copiii lor si sa-i lase sa urmeze ce doresc ei in viata. Ar fi foarte bine daca ar putea intelege ca ratacirea copiilor in tineretea lor nu s eintampla pentru ca nu stiu ce sa faca, ci pentru ca se zbat sa afle ce li se potriveste. Cred ca totul se rezuma la „increderea” dintre parinte si copil”.
Insa si Jang Geun Suk are un vis al sau. Cu modestie acesta recunoaste: „Am devenit cunoscut prin reclame si sitcom-ul „Nonstop”. Pana atunci nu am fost propriu-zis un actor. Eram doar un om de spectacol cu o imagine draguta. Dar dupa ce „Nonstop” s-a sfarsit si am vazut ca ma aflam in centrul luminii reflectoarelor, devenind o cu totul alta persoana, am avut o cadere. Iar faptul ca nu am fost admis la facultatea pe care o doream m-a pus intr-o mare incurcatura legat de viitorul meu. Din fericire am fost selectat in distributia a 2 musical-uri si am fost multumit vazandu-ma pe o scena imensa. Insa „Happy Life” nu este destinatia mea finala.”
Pentru cei care nu stiu, Jang este si un popular interpret al Valului Coreean. In prezent se afla intr-ul turneu in Asia, realizand deja un record in vanzarea biletelor pentru intalnirea cu fanii din Taiwan, 2.500 de bilete fiind vandute in mai putin de 3 ore. In intervalul martie-mai 2010, Jang Geun Suk va ajunge in China si Japonia, unde are un numar impresionant de fani. Un actor de mare perspectiva, de mare succes in Coreea si intreaga Asie, care ne delecteaza cu rolurile lui pline de farmec si vrajeste fanele de pretutindeni cu aspectul lui de tanar inocent vesnic indragostit de viata.
Intoarcerea lui Chil-suk in Sorabol starneste agitatie in tabara lui Mi-shil caci aceasta vrea sa-l gaseasca cu orice pret. Hwarangi si nangdo pornesc in cautarea lui Chil-suk atat in capitala cat si prin imprejurimi. Cu acest prilej afla si Deok-man de intoarcerea lui iar vestea nu-l poate lasa rece caci avea destule amintiri neplacute legate de acest om.