Tara: Hong Kong, China
An: 2009
Gen: Actiune/Aventura/Comedie
Regia: Ding Sheng
Cu: Jackie Chan, Leehom Wang
Data lansarii: 14 februarie 2010
Archive: februarie 2010
Shadows in the Palace (2007)
„Shadows in the Palace” este filmul de debut al scenaristei Kim Mee-jeung, care a facut parte din echipa de productie a unor filme ca „King and the Clown” sau „Once Upon a Time in a Battlefield”. De altfel, filmarile (care nu au avut la dispozitie un buget prea mare) s-au realizat in aceeasi locatie unde s-a filmat si „King and the Clown”. Filmul poate fi considerat o impletire de genuri: partial drama de epoca, partial film de mister, si partial film de groaza. E vorba de fapt de o fictiune despre asa-numitele „gungnyeo”, in fapt servitoare de la palatul regal care trebuiau sa-l slujeasca pe rege in societatea traditionala coreeana.
Palatul tipic din perioada dinastiei Joseon era divizat in mai multe parti. Una din aceste parti era destinata asa-numitelor „slujitoare de la palat”. Odata intrate in acest univers, tinerele fete jurau supunere, respectarea cutumelor si celibat, dedicandu-si vietile bunastarii regelui si tanarului lui mostenitor. Insa in spatele usilor inchise exista o ierarhie, o dinamica complexa si multe intrigi si secrete ascunse. „Shadows in the Palace” spune o astfel de poveste: regele Joseonului, neavand urmas cu regina lui, o lasa insarcinata pe concubina lui, Hee bin, care ii daruieste un fiu. Imparateasa-mama conditioneaza recunoasterea acestui prunc ca mostenitor al tronului de obligativitatea ca copilul sa fie adoptat de regina ca fiu, fapt care ar fi dus la transformarea ambitioasei concubine intr-o simpla mama-purtatoare. Aceasta refuza acest rol, avand ambitii mult mai mari, pe fondul pasiunii regelui fata de ea. Pe acest fundal, cea mai credincioasa slujitoare a concubinei este gasita spanzurata. Chun-ryung, o doctorita de la Palat, constata in urma autopsiei ca slujitoarea fusese strangulata, nefiind vorba de o sinucidere, cum I se sugereaza pentru a nu izbucni un imens scandal la Palat. In acelasi timp, insa, scoate la iveala un adevar de neiertat: cu putin timp in urma, slujitoarea daduse nastere unui prunc. Prinsa intre dorinta de a afla adevarul si cutumele care consemneaza pedeapsa cu moartea pentru slujitoarele care isi pierd fecioria cu altcineva in afara regelui, asupra tinerei doctorite incep sa se faca presiuni pentru ascunderea adevarului.
In afara de faptul ca filmul are in distributie aproape in intregime actrite, si partea de productie, de filmare si de regie a fost realizata in principal de femei. Daca va asteptati, din acest motiv, la un film mai sensibil, asteptarile va vor fi inselate, „Shadows…” prezentand in unele cadre scene de cruzime medievala care oricand pot concura cu filme similare ale genului (maini taiate, unghii smulse, ace implantate in corp si multe alte lucruri infioratoare). Violenta filmului nu face decat sa redea cruzimea unui sistem in care femeile si trupurile lor sunt niste simple spite la o roata care se invarte neincetat, ducand spre afirmarea ambitiilor unora si a slabiciunilor celorlalte.
Filmul incearca reconstituirea unei franturi dintr-o pagina de istorie nescrisa. Este greu sa intelegi viata slujitoarelor de la Palat din trecut in lipsa inregistrarilor in arhive despre ele. Pentru cinefilul contemporan, obisnuit cu regulile unei altfel de societati, acest lucru va fi cu atat mai greu de inteles, ca urmare a vidului cultural intre acele vremuri si vremurile de astazi. In general, filmele a caror actiune este plasata in trecut sfarsesc prin a ne spune mai multe despre societatea in care traim in present decat despre epoca prezentata pe ecran. Sa fie acesta un lucru condamnabil ? Filmul este, in definitiv, un act de imaginative, iar faptele istorice, atunci cand sunt putin cunoscute, nu fac decat sa permita imaginatiei sa se exprime. „Shadows in the Palace” este un exercitiu de imaginatie despre o lume care chiar daca a existat intr-o cu totul alta forma, reuseste sa ofere cinefilului o experienta inedita si terifianta, fara a-i curma apetitul pentru arta cinematografica.
Bae Yong-Joon doreşte sã revinã în lumea filmului
Superstarul Hallyu Bae Yong-Joon a depus mari eforturi, in ultimii 2 ani, sa promoveze turismul in Coreea de Sud. Odata cu anul 2010, acesta a anuntat faptul ca intentionaeaza sa revina in prim plan cu un proiect cinematografic. Producatorul Park Jin-Young s-a alaturat la Bae si companiei acestuia si in curand vor incepe filmarile la productia „Dream High”. Se asteapta ca formatia muzicala de fete „Wondergirls” sa participe la acest proiect. Bae Yong-Joon s-a retras din lumina reflectoarelor industriei de film pentru o perioada destul de lunga de timp, ocupandu-se de scrierea unei carti destinate promovarii turismului in Coreea, intitulata „Calatoria in cautarea frumusetii Coreei”. Compania lui de impresariere si productie, celebra BOF si Keyeast (unde e actionar majoritar), se pare ca au ca principala prioritate in acest an producerea unui serial de televiziune. In afara anuntatului „Waterdrops of God” („One Drop”), care temporar stagneaza ca urmare a unor probleme legate de productie, se afla in discutie achizitionarea si a altor adaptari.
Acum, toata lumea se asteapta ca Bae sa apara in viitorul serial „Dream High”, insa superstarul inca sta pe ganduri daca va alege un rol in serial sau daca se va multumi sa-l produca. Serialul va fi unul dedicat vietii dintr-o scoala de arte si entertainment, urmand a beneficia de multa muzica, dans si cursuri de actorie, pe fondul culiselor din lumea show-biz-ului coreean. Se pare ca difuzarea serialului a fost programata pentru prima jumatate a anului 2011. Park Jin-Young, mogulul muzicii coreene, care va co-produce acest serial in numele companiei JPY ce-i apartine, se va ocupa de productia muzicala, versuri, adaptare, partea vocala si antrenamentul pentru dansuri, in timp ce Bae se va ocupa de partea de casting si de scenariu. Se pare ca Bae ar fi intentionat sa apara in serialul „One Drop”, dar cum acesta stagneaza, s-ar putea sa prefere „Dream High”. Keyeast a declarat ca s-ar putea ca Bae sa fie interesat de o aparitie in serial, in special ca „Dream High” se doreste ceva in stilul „High School Musical”, urmand a fi cu certitudine ceva ce nu s-a mai facut in Coreea pana acum in materie de seriale de televiziune.
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
Life Track (2007)
„Life Track” este o co-productie coreeano-chineza independenta, sustinuta de KOFIC – Consiliul National Coreean de Film. Jin Guang-Ho, aflat la debutul in cariera regizorala, reuseste sa realizeze un film cu un buget minim, dar al carui efect a fost maxim. „Life Track” a castigat premiul suprem la Festivalul de la Pusan, fiind extrem de bine primit si la alte festivaluri independente de film. Va vine sa credeti ca este posibil sa se realizeze un film in care sa nu existe nici un dialog intre personajele principale ? Ei bine, realizatorii lui „Life Track” reusesc aceasta performanta, fiind unul din rarele filme care impresioneaza audienta fara a acorda o prea mare atentie dialogului. La un moment dat acest lucru poate parea plictisitor si enervant, pentru ca povestea este de asa natura incat te-ai astepta ca la un moment dat anumite trairi sa fie exprimate prin cuvinte. Gesturile, privirea, tacerea sunt elementele care se subtituie retetei clasice a filmelor de acest gen, meexistand dialoguri lirice, explicatii verbale sau tentative de fortare a emotiilor prin cuvinte. Este un concept minunat ce demonstreaza teoria ca „putin poate insemna, cateodata, mai mult”.
Intr-o asezare rurala din Coreea, un barbat isi traieste viata cu pedeapsa divina de a avea ambele brate amputate. In timp, a invatat sa se descurce de unul singur. Marcat psihic de moartea in copilarie a mamei sale, lovita de tren pe calea ferata, acesta a avut o viata nefericita prin care a trebuit sa razbeasca de unul singur. A invatat sa-si foloseasca picioarele pe post de maini, si sa-si castige existenta culegand urzici si plante din padure, pe care le vindea mai apoi in piata din apropiere. Intr-o zi o intalneste pe Xiangshu, o fata bolnava, pe fondul unei epidemii de SARS care pare a fi cuprins tara. O ingrijeste, si din putinul pe care il are ii cumpara medicamente. Cand fata isi revine, incearca sa rasplateasca bunatatea salvatorului ei. Insa un lucru cutremurator iese la iveala: fata este surdo-muta. El o accepta sa mai ramana cateva zile alaturi de el, dar un alt secret iese curand la iveala.
Unul din elementele care face deosebit acest film este absenta unei coloane sonore pe fundal. Cineva spunea odata ca un film fara muzica e un film lipsit de emotie. „Life Track” contrazice aceasta teorie, iar rezultatul a fost unul extraordinar. Aproape 95% din film este natural, cu dialoguri – atat cat exista – libere, in timp ce mimica, gestica si miscarile fizice ale personajelor scriu povestea fara nici un menajament. Acest film nu avea nevoie de dialoguri, si urmarindu-l veti intelege si de ce. O tehnica interesanta, specifica acestui gen de filme, e insistarea minute in sir, uneori chiar mai mult decat este cazul, asupra unui personaj, surprins in cadrul unei anumite activitati. Poate parea plictisitor, insa aceasta tehnica ofera spectatorului posibilitatea de a medita tihnit si de a se implica in drama personajelor.
Este de laudat talentul regizorului, care reuseste fara dialog, fara coloana sonora, fara efecte speciale si fara tehnici moderne si unghiuri intortochiate de filmare sa acumuleze tensiune, care mai apoi atinge apogeul si decide soarta personajelor. Desi filmul prezinta drama a doua destine care se intersecteaza la un moment dat pe drumul vietii, regizorul nu insist ape accentuarea unor trasaturi anume ale personajelor. Cu toate acestea, el permite spectatorului sa-si formeze o opinie proprie despre povestea celor 2, fara a se plictisi din cauza ca nu primesc toate detaliile dintr-o data, pe calea traditionala a dialogului. O poveste emotionanta despre doua suflete abandonate si abuzate de minunata lume a zilelor noastre, pe care circumstante neobisnuite ii aduc impreuna si care invata sa aiba incredere in nou unul prin celalalt. Una peste alta, „Life Track” ramane unul din cele mai bune filme independente asiatice ale ultimilor ani, aproape o capodopera a genului. Cunoscatorii il vor gusta !
Kimi wa petto – episodul 5
EP.5. „Sa stii ce-i disciplina”
Fukushima-san da impresia ca planul ei a reusit, dupa ce, in momentul in care Sumire il suna pe telefonul privat pe Hasumi, ii raspunde… nimeni alta decat ea. In acest episod se dau lucrurile pe fata, iar Fukushima isi pune pe tapet intentiile: sa se casatoreasca cu Hasumi prin orice mijloace. Si i-o spune fara scrupule chiar lui Sumire. Vizita la psihologul care pana acum parea ciudat tinde sa capete o alta tenta; in fapt, spectatorul are ocazia sa constate ca cei doi se potrivesc de minune sub aspectul felului lor de a fi, niciunul nereusind sa-si exprime sentimentele sincer in fata partenerului. Cerandu-i sfatul, Sumire primeste un raspuns care o pune pe ganduri: „Animãlutul nu îsi trãdeazã stãpânul niciodatã. Si fiindcã stim cã nu ne trãdeazã, îi putem spune sincer cã îl iubim.” Cheia sta, asadar, in animalutul de companie, care, in opinia psihologului, pare a deschide usa sufletului fiecaruia. Insa tot in acest episod, asistam la prima noapte petrecuta de Sumire… impreuna cu Hasumi. Ce va iesi, ramane sa descoperiti singuri.
Hong Gil Dong (2008) – episodul 12
Scena de inceput al acestui episod are valoare de simbol. In special intrebarea rostita de catre Yi Nok. Mai pe romaneste ar suna cam asa: „Pe unde sa merg? Care este calea cea mai buna? Dar, cea mai potrivita? Unde este Hong Gil Dong? Acolo? Acolo?” Fumul care a inecat scena confruntarii dintre banditi si fortele de ordine poate reprezenta perioada tulbure in care se petrece
actiunea. O masca perfecta si parsiva, asemeni unui destin de neinteles. Acesta este momentul in care Lee Chang s-a hotarat sa lupte pentru inima minunatei Yi Nok. El stie ca va fi greu, dar incepe sa riste. Astfel s-a deschis al doilea front pentru acest personaj.
Odata cu eliminarea negustorului si camatarului Choi Chul Joo, scad sansele clanului condus de doamna Noh sa-si indeplineasca obiectivul. Acela de a incepe o insurectie in palatul regal. Acest negustor era singurul capabil de a face rost de explozivii necesari atacului. In urma luptelor din port, toti oamenii lui Choi Chul Joo sunt ucisi, fapt care il nelinisteste pe tatal lui Hong Gil Dong, deoarece el vroia sa stie de unde au aparut explozivii, mai ales ca erau interzise pe teritoriul Joseonului. Mai tarziu, va deschide o ancheta si va cere ajutorul doamnei Noh pentru a afla vinovatii si dedesubturile intregii afaceri.
Exista o vorba romaneasca: cu o floare nu se face primavara. Adevarat, dar cu un zambet poti topi orice ghetar. Veti observa cat de mult se va schimba personajul interpretat de Jang Geun Suk. Aceasta evolutie a fost remarcata de fani si este unul din stalpii de rezistenta ai serialului. Vor fi momemte fenomenale si amuzante, un Lee Chang plin de viata si o Yi Nok fenomenala.
Sa nu il uitam pe regele Lee Kwang Whe (interpretat de Jo Hee Bong) care da o culoare nesperata serialului. Rolul sau este o alegorie. Un posedat fara vina si neputincios.
(Prezentare realizata de ionicar © www.asiacinefil.com)
Festivalul de film de la Berlin s-a încheiat, Asia şi-a luat partea de premii
S-a incheiat Festivalul International de Film de la Berlin, aflat la editie aniversara (a 60-a). In fata a 1.600 de invitati si a milioane de telespectatori, Ursii au rasplatit merituosii castigatori. Fastuoasa ceremonie nu a putut fi ratata de vedetele care timp de 10 zile s-au aflat la Berlin in atentia presei mondiale. Seara decernarii premiilor a foat una plina de suspans, culminand cu acordarea principalului premiu, Ursul de Aur, filmului Bal („Miere”), regizat de turcul Semih Kaplanoglu. Intr-o editie in care premiile au mers catre… Est, alte doua productii asiatice s-au intors cu premii inapoi acasa. Este vorba de Premiul Ursul de Argint pentru Cel mai bun scenariu, care a revenit lui Wang Quan’an si lui Na Jin pentru scenraiul filmului „Apart Together”, cu care s-a deschis festivalul, si Premiul Ursul de Argint pentru Cea mai buna actrita, care a revenit japonezei Shinobu Terajima pentru rolul din filmul lui Koji Wakamatsu, „Caterpillar”.
„Apart Together” spune povestea unui soldat care fuge din Shanghai in Taiwan in 1949. Peste ani, acesta revine in Shanghai pentru a-si gasi fosta iubire din tinerete. In rolurile principale sunt 3 actori de peste 70 de ani, dintre care Lisa Liu, in varsta de nu mai putin de 82 de ani este o legenda din anii de glorie ai filmului chinezesc. Filmul a fost premiat pentru Cel mai bun scenariu. Despre „Caterpillar” si Koji Wakamatsu s-a vorbit mult la Berlin. In varsta de 37 de ani, Shinobu Terajima a castigat premiul pentru cea mai buna interpretare feminine. Actrita este obisnuita cu laurii invingatorilor, castigand o multime de premii in Japonia si in Asia pentru preastatiile deosebite din filme precum „Vibrator” si „Akame 48 Waterfalls”, dar si premiul Academiei japoneze de film pentru prestatia din acelasi „Akame 48 Waterfalls”. Pe acest fundal, premiul de interpretare Ursul de Argint nu poate fi decat o recunoastere a talentului urias al actritei. Marele castigator al festivalului a fost filmul turcesc „Bal” („Honey”), care pentru unii a reprezentat o surpriza. Filmul prezinta povestea unui baiat de 6 ani ce hoinareste prin paduri in cautarea tatalui sau pierdut, incercand sa inteleaga sensul vietii. Este vorba de ultima parte a unei trilogii sic el de-al doilea film turcesc care reuseste sa castige Ursul de Aur dupa Susuz Yaz in 1964.
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
Kurbaan (2009)
Renzil D’Silva este nimeni altul decat scenaristul recentului “Luck” si mai ales al succesului “Rang de Basanti” din 2006. Anul trecut acesta s-a decis sa regizeze si primul sau film din cariera, “Kurbaan”. Lansat in noiembrie 2009, acesta ii are in rolurile principale pe Kareena Kapoor si Saif Ali Khan, care sunt cuplu si in viata reala. Filmarile au fost efectuate in Philadelphia si Brooklyn, iar filmul a avut toate atuurile pentru a fi un mare succes: experienta producatorului Karan Johar, popularitatea ajunsa la o culme a actorului Saif Ali Khan dupa “Love Aaj Kal”, popularitatea cuplului Kareena Kapoor-Saif Ali Khan, care luni de zile a tinut primele pagini ale ziarelor. La acestea se adauga o intensa promovare a filmului de compania UTV, si controversa legata de 2 melodii de pe coloana sonora, considerate obscene pentru India, dar care in final au fost acceptate de Curtea din Bombay ca fiind permise.
In ciuda tuturor acestor puncte forte, in weekendul lansarii, filmul a avut un numar neasteptat de mic de spectatori in salile de cinematograf din India. Si lucrurile nu s-au indreptat nici pe parcursul saptamanii ce a urmat, in ciuda criticilor positive la adresa lui. Care ar fi explicatia ? Unii sunt de parere ca cinefilii indieni nu sunt interesati in vizionarea de filme cu subiecte serioase si intense, in timp ce altii dau vina pe “2012” si “Ajab Ajab Prem Ki Ghazab Kahani”, filme care in noiembrie 2009 au epuizat “bugetul” amatorilor de film din India. Se pare ca si UTV, compania distribuitoare la nivel national a filmului, a facut o greseala de strategie promovandu-l intr-un numar mare de cinemtografe (aproximativ 1700), ignornad ca “Kurbaan” nu e un film pentru mase, precum “Ghajini” sau “Wanted”. Un lucru este sigur: box-office-ul ramane o mare necunoscuta, mai ales intr-o tara ca India. S-a incercat o lovitura pe piata international cu distribuirea acestui film, dar nu s-a reusit. Filmul a avut performante sub asteptari pe 3 piete de film cheie: Marea Britanie, SUA si Australia.
Filmul descrie povestea de iubire ce se naste intre o profesoara de la un colegiu din Delhi, Avantika (Kareena Kapoor) si noul ei coleg, profesorul Ehsaan Khan (Saif Ali Khan). Cand ea e chemata inapoi la Universitatea din New York, Ehsaan o cere in casatorie. Initial tatal ei a dezaprobat o eventual casatorie a fiicei sale datorita orientarii religioase a lui Ehsaan, care era musulman, dar in final isi va daacceptul. Proaspatul cuplu ajunge in New York, isi gaseste o casa cu vecini indieni, si toate par a fi perfecte, pana cand Avantika realizeaza un lucru infiorator: sotul ei este un element cheie intr-o celula terorista care pune la cale un atentat de marimea celui din 9/11 septembrie.
Pentru cunoscatorii filmului indian, “Kurbaan” este un amestec intre “Fanaa” si “New York”, avand un impact mult mai mare decat amandoua. E un thriller intens bazat pe teama de terorism in Statele Unite, iar daca filme pe aceasta tema s-au mai facut inclusiv la Bollywood, acesta ramane original datorita scenariului fabulos. Prestatia actorilor este remarcabila. Saif Ali Khan isi schimba expresia faciala si limbajul trupului de la romanticul fermecator la teroristul cu sange rece intr-un mod fenomenal, in timp ce Kareena demonstreaza o data in plus de ce este considerata o actrita de top a momentului. Filmul, de peste 2 ore si jumatate, contine numeroase rasturnari de situatie si momente de tensiune care va vor captive atentia de la inceput pana la ultima secventa. “Kurbaan” este unul din cele mai bune thrillere indiene ale ultimilor ani, deci nu trebuie pierdut de amatorii de filme indiene sub nici un motiv.
Hong Gil Dong (2008) – episodul 11
Yi Nok a ales sa fie momeala pentru ca Chungyi si tatal ei sa poata scapa teferi de nemilosii urmaritori. Acest lucru este descoperit intamplator de catre Hong Gil Dong. Oare cine este mai rapid decat o sageata? Cine este atat de curajos incat sa prinda (sa vaneze) un tigru? Alintata Doe Eyes. Yi Nok! O fata cu sufletul mare. Cine… esti? De ce ma ajuti? Doua intrebari care vor deveni leit motivul urmatoarelor episoade. Cautarea, oarecum disperata, dar atat de nevinovata, pare sa se materializeze. Ei sunt atat de aproape, se ating. Dar, Hong Gil Dong se transforma fara voia lui intr-un domn Moonlight Black Hat, un barbat care pare a face lucruri secrete si periculoase. El emana un parfum atat de familiar, de ametitor, incat Yi Nok va ramane impresionata. Mirosea a „I love you”! O esenta rara si unica.
Hong Gil Dong, sprijinit de parintii fetelor care sunt tinute in lanturi pentru a fi vandute in China, se hotaraste se dea lovitura fatala negustorului Choi Chul Joo. Un atac lent, dar eficace. Negustorul banuieste pana la urma ca obstacolele aparute nu sunt intamplatoare, au legatura una cu alta si necesita un coordonator bun. O fi Hong Gil Dong? O fi negustorul de ginseng? Lee Chang, fratele vitreg al regelui, se alatura lui Hong Gil Dong in lupta sa. Impreuna sunt puternici. Sunt de neoprit. Desi o aparitie publica ii poate fi fatala, mai ales cand planuiesti o lovitura de palat, mai bine zis o insurectie, Lee Chang nu poate sa incalce o intelegere care ii va fi folositoare. Este momentul cand dreptatea sociala trebuie sa renasca. (prezentarea: ionicar (c) www.asiacinefil.com)
Kimi wa petto – episodul 4
EP.4. „Infectia – microbul – iubirii”
„Când este sigur pe fericire, omul devine tot mai lacom si mai lacom.” Inca o vorba de duh a ciudatului psiholog care poate fi folosita drept slogan al acestui episod la fel de incantator ca celelalte. Sumire isi continua relatia cu Hasumi, insa in scurt timp constata ca are de trecut doua obstacole. Unul este ea insasi, psihologul remarcand ca Sumire nu reuseste sa se comporte natural cand este in compania lui Hasumi; mereu isi impune anumite limite care sunt ca o bariera in calea exprimarii sentimentelor ei si mereu isi cere scuze. Incearca chiar sa-si faca curaj pentru a depasi aceste bariere, insa mereu se impotmoleste in ultima clipa. Al doilea obstacol, la fel de neasteptat, este cel ridicat de colega ei de serviciu, Fukushima-san, care incearca sa puna mana pe Hasumi inventand o poveste care ar fi trebuit sa-l apropie de acesta. Daca planul va functiona sau nu, cum reactioneaza Momo la apropierea lui Sumire de Hasumi, dar si alte multe intamplari amuzante va vor delecta in acest al patrulea episod al serialului.
Ip Man The Legend is Born… Şi astfel s-a nãscut legenda… (partea 1)
Sin Kwok Lam (foto, antrenand-o pe celebra Gillian Cheung) este un jucator important din sectorul financiar din Hong Kong; mai mult, acesta a scris chiar o carte controversata despre marile corporatii care in ultimul an au inghitit micile firme. Sin Kwok Lam este, insa, si un vechi practicant de arte martiale. De mult timp acesta avea un vis: sa aduca povestea marelui maestru Yip Man pe ecrane. Dar nu a reusit sa gaseasca nici un cineast suficient de dornic sa-si asume acest risc, din moment ce Yip Man era putin cunoscut. Zburand odata spre China continentala, in avion, Sin a discutat cu producatorul Raymond Wong, si a profitat de ocazie pentru a-i propune si acestuia ideea realizarii unui film despre marele maestru al artelor martiale. Principalul argument cu care a incercat sa-l convinga pe cunoscutul producator a fost faptul ca exista milioane de discipoli si practicanti ai wing chun in intreaga lume, care ar sustine un astfel de film, deci nu ar fi un dezastru financiar producerea lui. La o luna de la aceasta discutie, Wilson Yip a fost numit regizorul viitorului film, iar Donnie Yen a fost distribuit ca actor principal in proiectul preconizat. Sin Kwok Lam s-a oferit sa-l antreneze pe Donnie Yen wing chun, supervizandu-l pe Sammo Hung si oferindu-i sfaturi si demonstratii de wing chun.
In momentul in care a aflat de acest proiect, Wong Kar Wai, care lucra de ani de zile la un film despre viata lui Yip Man si care avea contract de exclusivitate cu fiul lui Yip Man, Yip Chun, a fost contrariat, crezand ca este vorba de o incalcare a drepturilor de autor. A avut loc chiar o intalnire intre reprezentantul lui Wing Kar Wai, marele regizor, Yip Chun, fiul lui Yip Man si Sin Kwok Lam. Perspicacele si experimentatul om de afaceri a ramas implacabil si a concluzionat: „Viata unei persoane nu poate fi protejata de nici un copyright. In plus, daca continuati sa taraganati acest proiect, cum maestrul Yip Chun nu e in cea mai buna stare de sanatate, cand ar putea avea sansa de a-l vedea pe Marele Maestru pe ecran ?” In cele din urma s-a ajuns la un „armistitiu” si s-a convenit ca fiecare parte va lucra individual la propriul film si nu se va vorbi de rau filmul concurent. In consecinta, calcand pe urmele succesului filmului „Ip Man” din 2008, Sin Kwok Lam a profitat de ocazie si a fortat realizarea unui sequel si a unui prequel.
Sin Kwok Lam, care a invatat wing chun de la Yip Chun timp de 7 ani, a marturisit ca numar persoanelor care invata wing chun s-a dublat de la lansarea pe piata a filmului „Ip Man”. „Ca practicant de wing chun, sper ca vor fi mai multe filme despre wing chun, astfel incat si mai multa lume sa inteleaga acest stil de arte martial, sa invete wing chun, sa ajute la raspandirea lui. Din moment ce eu nu mai predau wing chun, discipolii mei pot sa-l predea, si am incredere ca tot mai multa lume se va implica in raspandirea lui”.
Asadar, in acest an, fanii filmelor de arte martiale, cu precadere ai acestui stil de lupta care a renascut odata cu Yip Man, se vor bucura de 2, poate 3 filme dedicate vietii Marelui Maestru. Este vorba de sequel-ul si prequel-ul la „Ip Man”, dar posibil si filmul biografic al lui Wong Kar Wai. „Ip Man – The Legend is Born” este prequelul la „Ip Man”, relatand evenimente petrecute inaintea celor din filmul din 2008. Ip Man apare in acest film facand parte din miscarea de rezistenta impotriva ocupantului japonez, instruindu-se sub tutela a 3 maetri wing chun, interpretati de Yuen Biao, Sammo Hung si Yip Chung. Filmul va avea premiera in China si Hong Kong la sfarsitul lunii aprilie 2010.
PARTEA A DOUA A ARTICOLULUI POATE FI CITITA AICI
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
Lady Daddy (2009)
Tara: Coreea de Sud
An: 2009
Gen: Comedie/Romantic
Regia: Lee Kwang-jae
Cu: Lee Na-young, Kim Ji-seok
Data lansarii: 14 ianuarie 2010
Tactical Unit: Partners (2009)
„Tactical Unit: Partners” este ultimul film din seria pentru televiziune produsa de Johhny To si dedicate Unitatii Tactice a Politiei din Hong Kong. Regia apartine lui Lawrence Lau, care mai are la activ „Tactical Unit No way Out”, dar si „Besieged City”. In distributie apar obisnuitii Simon Yam, Maggie Siu si Suet Lam, cu mentiunea ca in aceasta ultima parte, unul din personajele analizate in particular este Mary, politista dura interpretata de Maggie Siu. Aceasta ultima parte nu reuseste, insa, sa se ridice la nivelul celorlalte, poate si datorita subiectului abordat si departarii de specificul acestei serii de filme.
Un temut interlop indian se intoarce in Hong Kong pentru a recruta niste asasini platiti. Unitatea Tactica este in alerta maxima. Velu, un indian care a fost recent eliberat din inchisoare, incearca sa-si castige existenta ca imigrant in Hong Kong. Pentru a nu avea probleme cu politia, accepta sa fie informatorul sergentului Tong. Dar in scurt timp afla ca in perioada cat a fost inchis, fratele lui a intrat intr-o banda de infractori nepalezi. Pe masura ce Unitatea Tactica se apropie de asasini, Velu se vede prins la mijloc in momentul in care afla ca fratele sau, fara stirea lui, l-a contactat pe bossul indian pentru a fi angajat. Misiunea: uciderea inspectorului sef Chan.
Lawrence Lau este un regizor care stie sa se aplece asupra chestiunilor sociale si politice in filmele sale. De aceata data, acesta a abordat rasismul si discriminarea fata de indieni, filipinezi si nepalezi in Hong Kong. Datorita acestei preocupari, filmul e mai mult o abordare a constiintei sociale decat un thriller propriu-zis, caracterizat de un realism vivace. Nu in ultimul rand, aceasta ultima parte din serie dezvaluie o alta fata a rigidei si corectei Mary. Daca in plan profesional corectitudinea ei este de neclintit, in plan personal aceasta e pusa in fata unei cereri in casatorie si a unei dileme: sa renunte la postul ei in cadrul Unitatii Tactice sau sa continue in vederea unei apropiate promovari. In sfarsit Maggie Siu are un rol mai larg, demonstrand ca este unul din cele mai interesante personaje analizate de aceasta serie de 4 filme.
„Tactical Unit: Partners” este, intai de toate, o drama umana cu o tensiune bine dozata de regizorul Lawrence Lau, in care spectatorul este pus atat in pielea bratului legii, cat si a nefericitului imigrant caruia societatea nu-i acorda nici o sansa. Profunzimea morala a abordarii fiecarei parti din seria „Tactical Unit” e cea care face diferenta, oferind provocare si tensiune in egala masura, intr-o abordare inedita a unui gen (crima/drama) pigmentat cu mesaje umaniste.
Hong Gil Dong (2008) – episodul 10
Dupa evenimentele din episodul precedent, Yi Nok, o fire nastrusnica si iscoditoare, isi baga nasul unde nu-i fierbe oala. Aceasta incearca sa salveze fetele luate de camatarul Choi in schimbul banilor datorati de familiile lor pentru a le duce in China. O misiune deloc usora si deloc lipsita de pericole. Cu toate ca intra in bucluc, fiind aproape de moarte, in ultima clipa apare salvatorul. Oare cine o fi ? Desi realizeaza prin ce primejdie a trecut, Yi Nok nu renunta. Una din fetele tinute captive de camatar ii aminteste lui Shim Su Keon, talharul cu mustata, de sora lui, motiv pentru care incearca sa o salveze. Insa isi risca si el viata, si e gasit abia sufland de catre tovarasii lui. In aceasta situatie, Gil Dong incearca sa gaseasca cea mai potrivita solutie pentru aceasta problema.
NTV omagiazã centenarul naşterii lui Seicho Matsumoto cu un serial de suspans
Canalul japonez de televiziune NTV a anuntat realizarea a doua seriale la implinirea unui secol de la nasterea lui Seicho Matsumoto, in vederea aducerii unui omagiu celebrului scriitor japonez.Scriitor si ziarist, Seicho Matsumoto a castigat in 1952 premiul Akutagawa si premiul pentru Cel mai bun scriitor de romane de mister din Japonia. Acesta a colaborat cu regizorul Yoshitaro Nomura, care a realizat 8 adaptari dupa romanele sale, inclusiv la „Castle of Sand”, considerata una din capodoperele cinematografiei japoneze.
Unul din cele 2 seriale pe care NTV intentioneaza sa le produca este o adaptare dupa „Kiri no Hata”, in care urmeaza sa joace actorul kabuki (teatru cu masti japonez) Ebizo Ichikawa (32 de ani). Publicata in 1961, „Kiri no Hata” a fost deja de 2 ori ecranizata in 2 filme de lung metraj, si in mai mult de o jumatate de duzina de seriale. Povestea noului serial are in centrul ei un tanar si stralucit avocat, Otsuka (interpretat de Ichikawa), care respinge o solicitare de a apara un om acuzat pe nedrept de crima. Dupa ce omul se sinucide, sora acestuia, Kiriko (interpretata de Saki Aibu) cauta sa se razbune impotriva avocatului care a refuzat acest caz. Filmarile la noul serial sunt in curs, urmand a avea premiera in primavara, fara insa a fi anuntata o data exacta.
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
Berlinale 2010 – prezenţele asiatice la a 60-a ediţie (partea a 2-a)
De remarcat, in acest an, absenta din competitia de la Berlinale a filmelor coreene, a carei industrie cinematografica a fost inghitita in ultimii ani de o criza profunda cauzata de superproductie si bugete umflate. Totusi, 2009 a reprezentat pentru Coreea un an mai bun sub aspect cinematografic, fata de dezastrul din 2008 (113 filme) realizandu-se 138 de filme. Cu toate acestea, Coreea este prezenta la Berlin, insa in afara competitiei. „I’m in Trouble” sau „Our Fantastic 21-st Century”, dar si alte filme coreene care au avut premiera la PIFF (Festivalul International de film de la Pusan) au fost invitate la Berlin. „I’m in Trouble” are de-a face cu temele conventionale ale iubirii si romantismului, fiind inspirat din experientele personale ale regizorului. In schimb, „Our Fantastic 21-st Century” e un portret trist al celor din generatia de 20-30 de ani – asa numita „generatie de 880.000 woni” in Coreea.
In acest an, la competitia pentru marele premiu participa 26 de filme, intre care si filme din Japonia sau China. „Caterpillar”, „Otouto”, „The Simple Noodle Story” sau filmului lui Wang Quan’an prezentat in debutul festivalului – Tuan Yuan – , sunt filmele asiatice care spera la marele premiu Ursul de Aur.
„Catterpillar” este regizat de Koji Wakamatsu, fiind inspirat din romanul lui Edogawa Rampo. Filmul spune povestea locotenentului Kurokawa, care se intoarce acasa cu medalii de pe front, insa fara maini si picioare, pe care le-a pierdut in lupta in China. Toate sperantele acestuia se indreapta spre Shigeko, sotia sa, care trebuie sa onoreze Imperiul si tara dand un exemplu tuturor indeplinindu-si datoria si avand grija de „bunul soldat”… Filmul va avea, la Berlin, premiera mondiala. Un film la fel de asteptat (deoarece s-a vorbit mult de acesta inca dinainte de a se filma) este „Otouto” („About Her Brother”), cel de-al 81-lea film din cariera stralucita a lui Yoji Yamada. Este vorba de povestea unui frate si a unei surori care se reunesc dup ace se afla ca fratele are o boala in stadiul terminal. Filmul a fost déjà lansat in Japonia (30 ianuarie), fiind prezentat la Berlin in incheierea festivalului, pe 21 februarie.
China este reprezentata prin filmul lui Zhang Yimou („Curse of the Golden Flower”, „House of Flying Daggers”), „The Simple Noodle Story”, lansat déjà in China si Hong Kong in decembrie 2009. Este vorba de un remake dupa prima productie a fratilor Coen, „Blood Simple”. Filmul urmareste viata proprietarului unui restaurant de galuste chinezesc, ce planuieste sa-si omoare nevasta infidela. In deschiderea festivalului, „Apart Together” al lui Wang Quan’an a avut o primire buna din partea spectatorilor si criticilor. Filmul spune povestea unei mari iubiri, pe fondul tragediei unei natiuni divizate: un soldat care a zburat din Shanghai in Taiwan in 1949 isi intalneste iubirea vietii sale decenii mai tarziu cand, ca om batran, se intoarce in Shanghai.
Nu in ultimul rand, India are si ea reprezentantii ei la Berlin. „Peepli Live”, produs de Aamir Khan, va fi prezentat in cadrul sectiunii „Berlinale Special”. „Just Another Love Story”, „The Man beyond the Bridge”, „The Well” si „Road Movie” sunt alte filme indiene ce sunt proiectate in aceste zile la Berlin. Dar filmul vedeta este mult asteptatul „My Name is Khan”, care e prezentat in afara competitiei. Acesta a fost proiectat mai intai pentru presa, apoi la premiera lui, pe12 februarie. Shah Rukh Khan a fost si el prezent la eveniment, calcand pe covorul rosu al vedetelor si organizand o conferinta de presa la care au putut participa doar jurnalistii acreditati.
O editie a 60-a dominata, asadar, de filmul asiatic. Cum nu se putea altcumva, din juriul Festivalului (al carui presedinte este cunoscutul Werner Herzog) face parte si actrita chineza Yu Nan, elogiata in tara ei natala ca „regina filmului artistic”, castigatoare a Ursului de Aur pentru rolul din „Tuya’s Marriage” si a premiului pentru interpretare la Festivalul de la Chicago, in 2008. In ultimul deceniu, 4 filme asiatice au castigat trofeul suprem; sunt mari sanse ca si in acest an, un film asiatic sa plece acasa cu Ursul de Aur. Ramane de vazut care va fi si parerea juriului in aceasta privinta.
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
Caterpillar (2010)
Tara: Japonia
An: 2010
Gen: Drama/Razboi
Regia: Koji Wakamatsu
Cu: Shinobu Terajima, Sabu Kawahara
Data lansarii: 14 februarie 2010
Nick Cheung din „Beast Stalker” vrea un urmaş la 45 de ani !
Castigatorul Golden Horse Nick Cheung a achitat 200.000 $HK (aproximativ 40.000 de $ US) pentru a-si trimite sotia – actrita Esther Kwan – la inseminare artificial, in speranta ca va avea un urmas de sex masculine, a relatat media din Hong Kong. Anul 2009 a fost unul bun pentru cunoscutul actor, care a castigat mai multe premii pentru rolul sau din „Beast Stalker” din 2008. Cheung spunea, dupa recentele premii castigate, ca „poate muri fara regrete”, adaugand ca „cerul mi-a dat orice aveam nevoie, asa ca nu trebuie sa ma plang”. Dupa premiile din 2009, popularitatea lui a crescut brusc. In ciuda faptului ca a cunoscut faima si are o situatie financiara de invidiat, veteranul de 44 de ani are un regret: nu are un urmas de linie barbateasca. Are doar o fiica de 3 ani pe nume Brittany.
Pe cand filmarile pentru „Beast Stalker” au inceputspre sfarsitul lui 2008, media din Hong Kong relata faptul ca sotia partenereului sau de pe ecran Nicholas Tse, – e vorba de Cecilia Cheung – a ramas insarcinata. Pe atunci, Cheung a spus reporterilor ca il invidiaza pe Tse, exprimandu-si dorinta pentru un al doilea copil. „Sunt atat de invidios… Chiar doresc sa am o multime de copii, dar nu e ceva ce pot obtine printr-o simpla dorinta. Totusi, am nevoie de binecuvantarea Cerului. Sper sa am 4 copii, deoarece fiica mea va ramane singura cand eu si sotia mea nu vom mai fi”, a spus acesta. In continuarea acestei remarci candide, actorul a spus zambind ca il va intreba pe Tse „reteta secreta” in cazul in care Cecilia, sotia acestuia, va fi insarcinata cu gemeni, adaugand ca cu placere „va plati pentru ea”. Luni mai tarziu dupa aceste declaratii, presa din Hong Kong relata ca Cheung a fost vazut cumparand tot felul de ierburi si plante medicinale in masura a-i imbunatati virilitatea si a-si lasa insarcinata din nou nevasta la 45 de ani. Si mai recent, se spune ca acesta ar fi contactat un specialist in fertilitate, pentru a-i cere ajutorul.
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
Closer to Heaven (2009)
La nici un an de la „More Than Blue”, o noua poveste cutremuratoare este pusa pe pelicula de cineastii coreeni. Cu starul Kim Myeong-min ( „White Towers”, „Open City” sau „Return”) si cu Ha Ji-Min ca partenera (recent vazuta in blockbuster-ul „Haeundae” sau in memorabilul film in care a debutat, „Ditto”), „Closer to heaven” reuseste sa impresioneze fara a mai fi nevoie ca cei doi sa-si joace rolurile: numele lor spune totul. Cei doi actori au castigat premiul pentru „Cel mai bun actor/actrita” la Blue Dragon Awards in decembrie 2009, pentru interpretarea de exceptie din acest film. Scenariul si regia e semnata de apreciatul Park Jin-pyo, cel care a mai realizat 2 mari succese, „You are my sunshine” si „Voice of a Murderer”.
Filmul spune povestea cutremuratoare a lui Jong-woo, un pacient bolnav de boala Lou-Gehrig, care o intalneste intamplator pe Ji Soo. Aceasta lucreaza la firma de pompe funebre a tatalui ei, pregatind cadavrele celor decedati pentru plecarea pe lumea cealalta (o meserie asemanatoare celei descrise pe larg in drama japoneza oscarizata „Departures”). Odata cu moartea mamei sale, Jong-woo ramane singur cu boala lui pe lume, imobilizat intr-un carucior. Incearca sa-si poarte singur de grija si doreste sa lupte pentru a invinge cumplita boala, care de la o zi la alta ii atrofiaza muschii. Se indragosteste de Ji Soo, iar aceasta la randu-i se indragosteste de el. Intre cei doi se consuma o frumoasa poveste de iubire, iar dupa o operatie reusita cu celule stem, in China, si starea de sanatate a lui Jong-woo pare a se ameliora. Insa lucrurile se schimba brusc pentru ca nimeni nu s-a vindecat, inca, de aceasta boala. Va reusi iubirea sa invinga suferinta celor doi etern indragostiti ?
O melodrama de exceptie care merita orice premiu cinematografic: pentru regie, pentru interpretare, pentru scenariu sau pentru imagine. Exista, totusi, o scena, care aminteste de „Oasis” a lui Lee Chang-dong, o idee metaforica transformata intr-o aluzie la un vis irealizabil, in care personajul este complet vindecat si-si suna iubita ca se intoarce pe picioarele lui acasa. Kim Myeong-min a trebuit sa slabeasca 20 de kg pentru a putea intra in pielea personajului principal. Toti cei din echipa de filmare si din cea a actorilor au fost ingrijorati pentru starea de sanatate a colegului lor, care, dupa cum se va vedea in film, la un moment dat a ajuns „numai piele si os”. La primirea premiului la Blue Dragon Awards, Ha Ji-min a declarat: „Cred ca ma aflua azi aici multumita lui Kim, care m-a ajutat sa ma concentrez pe rolul meu, desi de la o zi la alta a devenit tot mai bolnav, pe platourile de filmare”. La randul lui, Kim a declarat:”Am putut sa termin acest film datorita lui Ha Ji-min, si ii sunt recunoscator pentru modul in care a avut grija de mine”.
Un film care depaseste orice imaginatie si orice tentativa anterioara de descriere a unei boli intr-un film. Realismul fiecarei scene, drama fara margini a protagonistilor si lupta fiecarui personaj pentru propria fericire impresioneaza pana la lacrimi. Un film care se ridica la nivelul lui „More than Blue”, poate putin mai lent si mai asezat, insa la fel de puternic ca mesaj transmis. Vizionare placuta !
MBC DRAMA AWARDS 2007 [special]
Cu ocazia Zilei Indragostitilor (de seriale asiatice), asiacinefil.com s-a gandit sa ofere o surpriza membrilor comunitatii sale. Multumim pe aceasta cale colaboratoarei noastre din Franta, Talim08, care ne-a pus la dispozitie materialul prelucrat de dansa si tradus (partial) in limba franceza. Fara ajutorul ei, aceasta surpriza nu ar fi putut fi posibila. Este vorba de gala de decernare a premiilor MBC din 31 decembrie 2007. La ea au participat actorii din serialele traduse de asiacinefil.com sau popularizate pe site-ul nostru, cum ar fi „Coffee Prince”, „The Great King”, „Time Between Dog and Wolf” sau „Yi San” . Cine ar rata o seara magica in compania lui Bae Yong Joon, Lee Jun Ki, Yoon Eun Hye sau Lee Soon Jae ? Veti regasi toate vedele voastre preferate care v-au incantat saptamani la rand intr-o cu totul alta ipostaza, si multe surprize vor iesi la iveala. O seara magica pe care asiacinefil.com o aduce aproape de sufletul tuturor impatimitilor de seriale asiatice, in premiera in Romania !
