Cea de-a treia editie a Festivalului international de seriale, parte a CoFesta (Japan International Contents Festival) a avut loc saptamana trecuta la Tokyo. Pentru a atrage atentia publicului, castigatorii celei de-a doua editii a Tokyo Drama Awards au fost anuntati ca participand la acest eveniment. Marele Premiu a revenit serialului „Aishiteru Kaiyou”, produs de NTV, cu Izumi Imamori intr-o poveste tulburatoare despre relatia dintre o mama si fiul ei de 10 ani, care omoara un baiat mai mic ca el cu 3 ani. Premiile pentru „Cele mai bun seriale” au fost acordate lui „Rookies”, „Kaze no Garden”, „Arifureta Kiseki” si „Soratobu Tire”, dar si la doua seriale „tanpatsu”, „Okaimono” si „Keiji Ichidai…” Au luat premii si doua seriale produse de televiziuni locale.
S-au acordat premii si pentru actori, in categoria „Premii personale”. Kiichi Nakai a castigat premiul pentru „Cea mai buna interpretare intr-un rol masculin principal” pentru prestatia din „Kaze no Garden”, in timp ce Yuki Amami a castigat premiul similar la categoria feminina pentru rolul din „Boss”. Premii pentru roluri secundare au luat Kenichi Endo si Erika Toda, in timp ce premiul pentru actori debutanti a fost acordat lui Junepi Mizobota si Umika Kawashima. „Kaze no Garden” a castigat si premiul pentru „Cel mai bun scenariu” si „Cea mai buna regie”, in timp ce „Cel mai bun producator” a fost numit Hisashi Tsugiya pentru contributia la realizarea serialului „Aishiteru”. Un premiu special a fost acordat regretatului actor Ken Ogata, care a decedat in timpul filmarilor la „Kaze no Garden”.
Acest festival, desi aflat abia la editia a 3-a, era necesar in peisajul cinematografic din Japonia, unde industria de seriale de televiziune este foarte dezvoltata, in comparatie cu alte tari din Asia. In fiecare an, in Japonia, principalele posturi de televiziune din Tokyo (care, spre deosebire de posturile tv din Coreea, de exemplu, se implica activ in finantarea si a productiilor pentru marele ecran) produc peste 30 de seriale. Pe fondul unei concurente acerbe in domeniu, un astfel de festival nu poate decat sa stimuleze productiile de calitate si rasplatirea tinerelor talente pentru care serialul reprezinta o rampa de lansare spre adevarata lume a filmului.
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
Desi e tratat cu ginsengul rosu adus de printesa Hwa-wan si care ar fi trebuit sa aiba efecte miraculoase, regele intra in coma, spre disperarea tuturor. Printul decide intreruperea administrarii, dar printesa Hwa-wan trece peste interdictia de a-si parasi caminul si il convinge pe print sa nu renunte la tratament, si ca acesta e in faza de eliminare a toxinelor, si se va face bine. Cu sufletul plin de indoieli, si indemnat de oamenii lui sa nu asculte de printesa, printul decide sa mai astepte o zi. Toata Curtea asteapta su sufletul la gura inca o zi, zi care se poate dovedi decisiva in viata intregii tari…
Mult asteptata revenire pe ecran a actritei „Jeeja” Yanin Wismistananda, vedeta din „Chocolate”, filmul care a lansat-o la nivel international, se produce intr-o noua productie exploziva: „Raging Phoenix”. De la succesul incredibil al lui Tony Jaa in „Ong Bak”, industria filmului thailandez a vazut in filmele de actiune o cale rapida de a deveni cunocuta si de a obtine importante beneficii – de imagine si de natura financiara, nu atat in tara cat mai ales peste hotare. „Raging Phoenix” continua aceasta traditie, oferind un film de arte martiale unic. Filmul beneficiaza de o coregrafie deosebita, mostenita de la genul filmelor kung fu facute celebre de Hong Kong in intreaga lume. „Jeeja” Yanin e pusa in valoare si de partenerul ei de pe ecran, Kazu Patrick Tang, nimeni altul decat un campion de arte martiale vietnamezo-francez, la debutul sau pe ecran. Iar ca reteta sa fie completa, personajul negativ este interpretat de o campioana de body-building, Roongtawan Jindasing.
In marea sa dragoste pentru fiul lui adoptiv Soe Dol ia masuri drastice si induiosatoare, in acelasi timp: isi leaga fiul noaptea, fabrica lacate cu mecanism secret, dar in acelasi timp ii asigura acestuia si cale de scapare, in caz ca celelalte metode ar da gres. Si atitudinea frumoasei Dan Ee se schimba incet, incet fata de el, iar tanarul raspunde iubirii lor cu recunostinta dar nu isi inceteaza cautarile nocturne. Misiunea lui e tot mai dificila, fiindca regele, simtindu-se amenintat de atasamentul popular fata de „talharul cel drept” trimite tot mai multe garzi pentru prinderea lui. Insa indemanarea lui Iljimae de a se salva nu mai e cea veche. Durul antrenament la care a fost supus de Gong Kil il salveaza din cateva situatii disperate.
Printul San decide ca medicii clinicii regale sa ajute la vindecarea populatiei cuprinse de epidemie. Prin asta insa ajunge in conflict cu regina, care doreste ca clinica sa fie la dispozitia exclusiva a regelui, cand se va intoarce. San insa nu se lasa intimidat, considerand ca regele l-a trimis in capitala ca sa ia masurile ce se impun. El o pune la punct si pe printesa Hwa-wan, care venise la palat fara permisiune. Intelept si grijuliu, printul ia masuri ca pretul medicamentelor sa nu creasca in conditii de epidemie si organizeaza ingrijirea populatiei. Insa secretatul Hong il previne ca regele poate sa moara si in acest caz, se va declansa haosul al Curte…
„Luck” este un „action- thriller” indian lasnat in vara acestui an. Asteptarile de la el au fost destul de mari, in special ca filmul beneficiaza de interpretarea catorva actori proeminenti de la Bollywood, precum Danny Denzongpa (ajuns la 61 de ani si la peste 25 de ani in industria de film), Ravi Kishan (din „1971”) sau Imran Khan, nimeni altul decat nepotul lui Aamir Khan, devenit celebru in urma prestatiei din „Jaane tu Ya Jaane Na”. Filmul este realizat undeva in stilul action-urilor britanice cu mafioti noncomformisti, gen „Revolver” sau „Dead Fish”. Daca in prima jumatate „Luck” reuseste sa capteze atentia ca un thriller plin de actiune, in partea a doua balanta e inclinata de o doza de umor negru ce aduce nota tipic britanica. Unii critici n-au primit bine aceasta realizare, insa „Luck” trebuie privit oarecum detasat de tipicul filmelor indiene, si nu trebuie judecat dupa parametri filmelor realiste. Editarea video si unghiurile imaginilor in miscare sunt exceptionale, la fel si coloana sonora, care se potriveste perfect cu tensiunea filmului. Acestea sunt cateva din punctele forte ale productiei. In timp ce actorii veterani stralucesc, cei tineri, chiar debutanti, dezamagesc, Imran Khan fiind mai tot timpul inexpresiv.
Actrita Kim Hye-soo a participat la un program voluntar de ajutorare a copiilor nepalezi, a declarat postul tv MBC. Experienta ei a fost difuzata in cadrul unui program de televiziune difuzat de amintitul canal. Sex-simbolul in varsta de 39 de ani a vizitat Kailali, un sat situat la 10 ore distanta de mers cu masina din capitala Kathmandu, in perioada 26-30 octombrie 2009. Zona a devenit una aproape secetoasa, recoltele fiind extrem de sarace. Inainte, aceasta zona era era o jungla luxurianta, careia recentele inundatii i-au provocat serioase daune. Actrita a trebuit sa faca diverse munci manuale, fiind vazuta radicand saci de orez de 30 de kg. „Sa va spun sincer, niciodata nu a trebuit sa transpir atat in afara scenei. Insa chiar am simtit ca trebuie sa las in urma un strop de sudoare pentru asa ceva„, a spus actrita despre prima experienta peste hotare ca voluntara.
Kim a vizitat si o familie lovita de SIDA si a fost serios afectata de faptul ca tot ce putea face era sa ofere prim-ajutorul elementar. „Aflandu-ma aici, realizez ca nu pot face prea multe. Prapastia dintre realitate si dorinta mea de a ajuta e prea mare„, a spus aceasta. Vedeta din serialul „Style” difuzat de SBS a ajutat si 4 surori orfane cumparandu-le haine din piata locala. „Este prima oara cand ma ofer voluntara intr-o misiune internationala, si simt ca si cum mi-ar lipsi o multime de calitati, ca om. Ma tem ca scurta mea vizita se va sfarsi prin a-i rani pe acesti copii. Cred ca ceea ce ne sta in putinta sa facem e sa-i ajutam sa-si traiasca viata pe care si-o doresc„, a spus actrita.
In continuarea serialului dedicat fenomenului Hallyu, azi ne vom opri asupra unei dileme care a fost intalnite de mai multe ori inainte, in Coreea. Dilema este legata de raportul dintre numarul mare de turisti – desigur, intr-o continua crestere – si lipsa de atractii care sa ii tina ocupati pe acestia. In anul trecut, numarul vizitatorilor a crescut in mare masura pe spinarea slabului won, moneda nationala. Insa cu un curs de schimb ce s-a dovedit defavorabil turistilor straini, cresterea a inceput sa incetineasca. Astfel ca autoritatile au ajuns sa se confrunte cu aceleasi vechi probleme: direct spus, lipsa de lucruri pe care turistii sa le vada si sa le faca. Industria turismului a devenit constienta de aceste deficiente, de ceva timp, si a depus eforturi pentru a dezvolta noi atractii si programe. Recent, doua noi atractii au ajuns in stadiul de finalitate, fiind date circuitului turistic. Este vorba de un restaurant premium coreean intitulat Unamjeong, readus la viata de un comediant celebru, si o sala de expozitie intitulata „Bulevardul Stelelor”, amandoua punand umarul la reaprinderea Hallyu sau, cum mai este cunoscut, a Valului Cultural Coreean.
Mancarea coreeana devine tot mai populara printre straini, iar in ultimii ani a ajuns o importanta componenta a turismului, in special dupa difuzarea la televiziunea coreeana a serialului „Jewel in the Palace”, unde era descrisa bucataria Curtii regale din timpul dinastiei Joseon. In pas cu moda, un restaurant coreean a fost deschis in aceasta vara in provincia Gangwon, benzile desenate „Sikgaek” („Le Grand Chef” si „Gourmet”) fiind cele care fac referire la aceasta zona ca fiind una renumita in materie de gastronomie. Create de unul din cei mai renumiti desenatori manhwa din Coreea, Heo Yeong-man, benzile desenate prezinta mancaruri din toate zonele tarii, cuprinzand o gama larga de preparate culinare mergand de la cele ieftine si populare, disponibile la fiecare colt de strada, pana la mancaruri rare si la bucataria restaurantelor de lux. Popularitatea benzilor desenate a dus la realizarea unui film, in 2007, si a unui serial, anul trecut.
Preturile unui meniu complet in restaurant oscileaza intre 35.000 si 150.000 woni (30 $- 130 $). „Unamjeong” nu ofera doar mancare, ci face si reclama pentru cultura coreeana a mancarii. Folosim cele mai de calitate ingrediente, articole de ceramica realizate de artisti si avem ospatari si ospatarite purtand „hanbok” – costume traditionale”, a spus directorul adjunct al locatiei. O ceainarie pe nume „Daryegwan” a fost si ea inaugurata in apropiere, o locatie in care turistii se pot bucura de bauturi traditionale coreene si invata despre ceremonialul coreean al ceaiului.
Tara: Coreea de Sud
La 5 ani de la stralucitul „Friend” si la 1 an de la „A Bittersweet Life”, filmele cu gangsteri din Coreea isi gaseau,o noua exprimare geniala prin „A Dirty Carnival”. Un blockbuster al anului 2006 (4 saptamani la randul pe primul loc in box office, cu peste 20 de milioane de dolari incasari, la un buget de 4 milioane), care de atunci a devenit o adevarata borna in cinematografia de gen coreeana, pe care nici un film similar nu a mai trecut-o pana in prezent. La 3 ani de la acest succes, producatorii americani intentioneaza sa realizeze un remake vorbit in limba engleza. Filmul este regizat de poetul devenit regizor, Yoo Ha, care este si scenaristul acestui mult laudat film. Yoo Ha a regizat, recent, o productie de epoca remarcabila, „A Frozen Flower”, iar la data regizarii lui „A Dirty Carnival” avea deja la activ o productie care a atras atentia si elogiile criticilor, „Once Upon a Time in High School”. In rolul principal a fost distribuit acelasi actor care a detinut un rol principal si in „A Froze Flower”, vedeta serialului coreean „Memories of Bali”, Jo In-seong.
De aceasta data, Yoo Ha realizeaza o productie in care arunca o privire atenta asupra vietii gangsterilor din societatea contemporana, incercand sa evidentieze violenta stilata a tipilor duri in costume dandy si a faptelor lor „eroice” (devenite adevarate legende in lumea interlopa), punand puternic accentul pe durerea umana si pe melancolia care din cand in cand pune stapanire si pe aceste fiinte. Regizorul incearca sa zugraveasca o fata umana a acestor oameni, surpsinsi in framantarea vietii lor de zi cu zi, pigmentata de momente scurte de bucurie. Portretul gangsterului modern (model) este infatisat prin persoana lui Kim Byung-doo, interpretat de starul Jo In-seong. Modul in care se comporta fata de subordonatii si fata de sefii sai, modul in care umbla in jungla de astfalt, cu pasi mari, leganandu-se ostentativ, tinuta si prestanta, impresia de umanitate atunci cand e cazul si de duritate atunci cand trebuiesc colectati banii, toate aceste trasaturi sunt redate genial de In-seong. De altfel, in 2006 acesta a si castigat premiul pentru Cel mai bun actor la Premiile filmului coreean pentru excelenta portretizare a unui gangster torturat de datoria fata de sefi si propriile probleme sentimentale.
Avem in fata o drama emotionala cu un puternic mesaj la nivel psihologic, in care accentual e pus, de departe, pe efectele violentei si a vietii de gangster, pe psihicul protagonistului, care incearca din rasputeri ca prin lumea din care face parte sa reuseasca, paradoxal, sa duca o existenta normala, cinstita, sa aiba o viata de familie alaturi de persoana iubita. Doua concepte antagonice – viata de gangster si cea de familist – care se intrepatrund in momentul in care Byung-doo isi numeste prietenii „familie”. Interesant e de urmarit evolutia paralela a acestei framantari interioare a lui Byung-doo, care oscileaza intre fidelitatea fata de oamenii lui din banda si cea fata de iubita lui din liceu, o evolutie extraordinar de bine evidnetiata de regizor printr-un paralelism aproape perfect. Filmul prezinta aceasta lume interlopa prin ochii acestui gangster, si e imposibil sa nu te atasezi de drama lui existentiala, de trairile lui din fiecare scena.
Yong Ee si Shi Hoo isi incep antrenamentele, fiecare cu unul din cei doi asasini legendari, impinsi de telul pe care si l-au propus. Antrenamentele sunt dure pentru fiecare din ei, dar le trec cu bine si primavara ii gaseste pregatiti pentru o noua etapa in atingerea acestui tel. Insa pentru cei ramasi acasa timpul trece greu sub povara amintirilor, lipsiti de vesti.
Iljimae, grav ranit in lupta de Shi Hoo, ajunge sub aripa intunericului aproape de casa, unde e gasit de Bong Soon, care il duce la tatal ei. Acesta reuseste sa ii dea tratamentul necesar, dar in timp ce il trateaza, descopera pe pieptul ranitului acel insemn ciudat si intelege in sfarsit ca fantomele trecutului au reinviat. Starea ranitului ramane in continuare critica, si cei doi privesc cu neputinta lupta lui pentru supravietuire…